GABRIEL HASMAȚUCHI

Cuvânt

Eu sap în limba mea.

Sap de parcă

aș fi înhumat de viu

și trebuie

să mă dezgrop

cuvânt.

Real și ireal

Timpul dispare din mine

și-n locul lui apare o oglindă.

Mă văd

și nu-mi simt atingerea.

Sunt pe cât se poate de real.

În același timp,

sunt pe cât se poate de ireal.

Când, uneori, arunc în mine cu o piatră

se sparge oglinda

și mi se amestecă viața cu moartea.

Atunci văd chiar și

fețele morților

de când timpul lor avea trupuri.

Văd și cuvintele uitate în mine

cum încurcă viața

cu ceea ce numim noi moarte.

Pasăre de lut

Când căldura va rămâne o amintire

o palmă îți va fi o foaie albă.

Iar în cealaltă palmă

îți va sta cenușa cuvintelor

pe care o vei pune

într-o pasăre de lut.

După aceea,

pasărea se va cutremura.

Eliberare și îngenunchere

Alarma mobilizează

toate mașinile de pompieri

orașul se acoperă de fum

în fiecare gură de scrib

un foc de tabără

e simultan eliberare și îngenunchere.

În limba de lemn

o lacrimă sculptează un semn de întrebare.

Nu trebuie dat,

cu orice preț,

un răspuns.

Și moartea

Utilă ca explicația unui cuvânt

găsită în dicționar

e până la urmă și moartea.

De la o zi la alta

se răsfrânge tot mai mult

pe fundul unei cești negre

din care îmi bea ziua.

La capătul frământărilor

Gândurile mi se zbat ca păstrăvii

într-un minciog și se avântă să iasă

din țesătura de zile cu griji mărunte.

Încerc să evit

dispariția spațiului dintre idei

și frământarea zadarnică din plasa captivă.

Timpul pare că se-împotrivește,

cerul pare că se lasă peste pământ

ca un capac.

Viața cu tot insolitul ei

încheie un armistițiu peren

cu moartea stăpânită și ea tot de insolit.

La capătul frământărilor

ies în relief degetele care ne mângâie

după orice înfrângere și după orice victorie.

Pe fugă

A dormi pe o pernă umplută

cu file incinerate

e o captivitate necesară

înainte de a fi liberi,

înainte de a ne mulțumi

cu niște răspunsuri

la care n-am aflat întrebările.

Totul e pe fugă

nu mai curge ca altădată.

Atârnăm unii de alții

însă legați cu sfori

nu cu nodurile solidarității.

Cine ajunge primul,

cine pune mâna primul pe armă,

cine lovește letal din prima

cu și mai ales fără argument

este învingătorul.

Socrate e mut.

În rest, doar vorbe

Carnea mă strânge.

Mă pietrific

și mă rotunjesc.

Sunt pe margine de abis,

sunt o lume posibilă

ce în sine mă pot prăbuși.

Cuvintele ce mă urmează

spun doar câteva povești.

În rest, doar vorbe.

Ecuație

Un val poartă în derivă

cuvinte rupte în silabe

de mâini ce-și domolesc furia

în solul unei melancolii nisipoase.

Un păianjen își întinde pânzele

între crucile voastre

și eu – Mamă și Tată vă îmbrățișez

trupurile de lemn

în timp ce lacrimile-mi cad

pe o fotografie alb-negru

cu umbre slăbite.

Un sâmbure de avocado

ține simultan o lecție despre viață

și o lecție despre moarte.

Și fructele lui își caută împlinirea

în anotimpuri ratate de oameni.

v +p+s = eu

știind că :

un val poartă în derivă

cuvinte rupte în silabe

și

un păianjen își întinde pânzele

între crucile voastre

și eu – Mamă și Tată vă îmbrățișez

trupurile de lemn.

Fluturii din pieptul meu

Un om cu piciorul amputat

mă oprește la un colț de stradă.

Apariția lui mă face

să-mi simt plămânii

ca pe niște fluturi înălțându-se.

Trecătorii aruncă monezi,

în vreme ce el

mai bea câte o gură de votcă.

De la o monedă la alta

trec cu el de la un cuvânt la altul.

Mă cheamă aproape de gura lui

și-mi povestește

cum aleargă în vis

după fluturii din pieptul meu.

În primăvara celeilalte vremi

Cuvintele ce mă-nsoțesc

în primăvara celeilalte vremi

împart respirația mea

în scurte vieți,

niciodată sfârșite.

Sub unduirile unor flăcări,

eu plec în locul lor

și ele se mută în locul meu.

Gabriel Hasmațuchi (n. 1 octombrie 1974, Negrești, Vaslui) este poet și eseist. S-a format ca poet în cadrul Cenaclului literar „Zburătorul” din Onești sub îndrumarea scriitorului Gheorghe Izbășescu (1935-2017). La Sibiu, în anii studenției (1999-2003), a fost membru al cenaclurilor „Conexiuni” și „Vladimir Munteanu”. Ca redactor al revistei Saeculum (2009-2015), publicație condusă la acea vreme de criticul și eseistul Ion Dur, Gabriel Hasmațuchi a început să se afirme și ca eseist, iar din anul 2017 este membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sibiu.

Actualmente, Gabriel Hasmațuchi este lector universitar dr. în cadrul Facultății de Științe Socio-Umane a Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, redactor-șef al revistei Saeculum, coordonator al Sibiului universitar, publicație-școală pentru studenții de la jurnalism și comunicare. Scriitorul este absolvent al Liceului de Filologie-Istorie din Onești (1993) și licențiat al Facultății de Jurnalistică a Universității “Lucian Blaga” din Sibiu (2003). Din 2011, Gabriel Hasmațuchi este doctor în filosofie al Universității Tehnice din Cluj-Napoca – Școala Doctorală de Filosofie și Comunicare a Centrului Universitar Nord din Baia Mare,  cu o teză despre gândirea teologului și poetului Nichifor Crainic, sub coordonarea științifică a profesorului univ. dr. Ion Dur. Debut absolut cu poeziile „Pagina șapte” și „Seism” în Zburătorul (nr. 1-2 din 1992, p. 2).

Colaborări:

Zburătorul, Cuvîntul, Vatra, Steaua, Familia, Bucovina literară, Aiudul literar, Biblioteca Bucureștilor, Transilvania, Euphorion, Saeculum, Amurg sentimental, Scrisul românesc, Cenaclul de la Păltiniș și altele.

Cărți publicate:

Intermundii (editura Imago, Sibiu, 2002)

Puncte de fugă (editura Scrisul românesc, Craiova, 2013)

Structuri filosofice în scrierile lui Nichifor Crainic (editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2014)

Eseuri și (pre)texte critice (editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2015)
Noduri (poezie, editura Agnos, 2018)

Copyright © 2018 Gabriel Hasmațuchi

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului