ADINA GRIGORUȚĂ (PUȘCAȘU) - FRAGMENTE DE CER / ECOURI DIN ABIS



Adina Grigoruță (Pușcașu) - Fragmente de cer / Ecouri din abis (editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2018): Cartea de față reprezintă împlinirea unui vis vechi de mai bine de douăzeci de ani și cuprinde poezii scrise încă din timpul adolescenței și până în momentul de față. Cu siguranță, după publicarea acesteia nu voi pune tocul de scris deoparte, din contră, probabil mă vor încerca mai abitr insomniile și mă vor determina să plonjez mai adânc în sufletul meu, spre poezie.

Veți observa că, de fapt, cartea este formată din două părți: Ecouri din abis și Fragmente de cer. Prima parte, Ecouri din abis, conține preponderent poezii compuse în timpul adolescenței, în mare parte în vers liber, abordând teme precum iubirea de început, frământarea interioară specifică vârstei, definirea eu-lui, suferința existențială. A urmat o perioadă în care nu am scris nimic deoarece n-am mai văzut utilitatea acestui lucru. Prinsă în cotidian, considerând că nu mai am nimic de zis, s-a așternut uitarea pe manuscrise. După câțiva ani, șovăind, mi-am regăsit vocea, încercând să scriu și poezie clasică la îndemnul celor din jur. Așa a apărut a doua parte a acestui volum, Fragmente de cer. Consider că această parte conține poezia maturității în care am abordat teme precum iubirea nubilă, pierderea, înstrăinarea, bucuria maternității, dar și teme mai vechi, regăsite în prima parte. (extras din Cuvântul înainte al autoarei)


Rebus


În rebusul vieții
mi-am pierdut zarul norocos
s
̦i-n amestecul viitorului cu trecutul
n-am găsit esent
̦a tămăduitoare.
Respirația zadarnică
părea în reluare:
”Nu timpul trece; eu îmbătrânesc!”


Sentiment

Pasul tău zvelt
îmi cânta pe coasta ruptă, 
când plopii îmi păreau razele 
a doi sori răsăriți între noi. 
Ah, ce mâini translucide
îmi rupeau naiul trupului 
fluier cu fluier,
sunet cu sunet,
până ce ajungeam cu pieptul 
despicat până la tâmpla norilor.


Escală în suflet

În noaptea densă cerșesc
o îmbrățișare serafică,
un surâs ascuns – 
- consolare...
Îmi adun lacrimile 
Împrăștiate
pe catafalcul speranței,
sub stele moarte 
prea devreme...




Invariabil

Ca acele ceasului 
mă mișc invariabil 
tic-tac, tic-tac 
Trenurile și autobuzele 
vin și pleacă
la intervale fixe 
tic-tac, tic-tac 
Alerg printre ore 
minute, secunde 
privind cu trac 
Copiii plâng
eu ascult clipele mute
 ...și tac


Adăpat

Înghițite de ceață pietrele tac, 
se ridică-n ziduri privind spre apus. 
Aruncate în apă stelele zac, 
pornit-am cu barca în sensul opus.

Vaiet de smoală pe ochi mă apasă 
bezna îmi urlă în poală și în mâini 
Barca se-oprește de atâta melasă, 
noaptea m-așteptă cu urlet de câini.

Tremură malul sub fundul de barcă
în jur aud tot, dar nu pot să privesc.
Șovăi spre zidul din piatră și parcă 
țin sub tălpi inimi ce apoi se strivesc.

Cuprinse de noapte zidurile tac, 
privesc în hipnoză dinspre răsărit 
Strivite pe pietre inimile zac 
mă aplec să le-adap cum e sorocit.


Citește mai multe versuri și profilul scriitoarei aici: Adina Grigoruță (Pușcașu)

Copyright © 2018 Adina Grigoruță (Pușcașu)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Niciun comentariu

Un produs Blogger.