RAUL CONSTANTINESCU

Vivisecții

Prin spectru prin aură laser între veghe și vis

libere vivisecţii –

ritmul izvorului zvâcnetul inimii

din sfintele-i patru cămări taina veșnicei zbateri a firii

unde-n continuu asalt viaţa/moartea

transfuzii ambuscade explorări  învieri secret oficiază

prin mușchi șerpuinde noduri gordiene fibre tendoane

neînvins steagul vieţii porfiriu fâlfâie n puls

în cele trei sute de trilioane de celule vii

de la prima la ultima și retur

ale fratelui nostru în sacrificiu fără sfârșit – corpul –

nepreţuit viul vas din toate cel mai fragil mai călit

în lupta tuturor contra tuturor prin minunata lume nouă

dinlăuntru din afară – paradisiacul infern –

trupul din toate părţile lovit subminat izbit ţintit atacat jupuit

primitorul nerostitul sălaș al divului suflet

unul pre altul, Unu prin și în altul –

Înaltul

trăindu-se –

tainic punct –

răscrucea vieţii/morţii

din care dar dumnezeiesc  venind,

atroce smulși unul dintr-altul plecăm,

fratele corp ţărânei dator în marele cerc călător,

liber suveran sufletul sus spre al vieţii tainic izvor,

prin ale văzduhului cathartice vămi;

fiecare pe al său genomic unic drum –

eternă reîntoarcere în cuante unde elemente

cum Ouroborus coada-și mușcă înghite,

timpul ciclic renaște-n spirala de cercuri

prin alte cercuri de cercuri spirale

perpetuu citind pe viu visul din vis – ecorșeu iluminat –

în noi divinul ochi etern neînchis

Laudă eternă

                                                         Motto:

                                           „Etern femininul

                                            Ne înalță-n tării!”

                                          (Goethe: „Faust”

                                          trad. Lucian Blaga)

Laudă Ție, eternă Femeie,

dintotdeauna în anonimă jertfă de sine,

Mamă, soră, iubită, prietenă

mereu alături la bine, la rău,

cu inocentul tău zâmbet tainei chemare

luminezi lumea-n miezul vrăjit –

izvor al bucuriei vieții în dar neprețuit –

nesfârșită speranță de a fi întru cerească înflorire,

cu Tine-n ofranda-ți zi de zi

omenirea înaintează în vis

din a nu fi spre a fi omul om

cum în cer și pre pământ.

Femeie,

fără tine omul nimic nu ar fi;

veșnică slavă Ție acum și oricând,

Femeie, lumină din cer pe pământ!

Viața între dinți...

Abnegaţia morţii ar putea fi admirată…

viaţa  între dinţi în conjuraţia golurilor inspiră

verbiajul sibilelor la festinul sinistrului în drum

spre nici o ţintă sucombând amalgamul

                fluctuant de himere,

vivantelor penurii interioare sechestrează magi –

abandon în negativul existenţei – legea neşansei

proclamă violuri din oficiu… Conjuncturale creiere

cubice ar aplatiza buturi, prin trape cor de dogme-tabú

emană retractili avortoni…

vacarmul nechemaţilor, vermina, vampirii

„sine die“ amână  erate

peste simulacre subite laşitatea de bonton

alăptează puii terorii… în rezervaţii

în zone – tampon viitorul îngheaţă speranţe

pe buzele unui fiasco de osanale

homunculi gri vor sufoca scena plină de măşti;

într-un babel secret hazardul iresponsabil

îşi ţese tentacularu-i focar – nod gordian

pecetluind visul singurătăţii…

aburi de smoală, cenuşă, smârc, osuare, capcane

hecatombe de orbosurdomuţi visează exorcizorul…

Pe buze în aluviuni hrănind viitoare geneze,

brusc desfrâul cuvintelor naşte himere…

Arar uneori oameni apar...

Arar uneori anonimi oameni apar

pe căile vieții în rătăcire

spre calea unică

mai răsar oaze de paradis vie lumină

preararii semeni sarea pământului

anonimi oameni-raze de soare-n răsărit,

nimic nu-i tulbură-n mersul lor drept înainte

la izvoarele cântului unic continuu –

cosmic concert al tuturor spațiotimpurilor

eternă reîntoarcere

în nașteri renașteri

fi-vei poate și tu unul din ei,

de tine însuți învins –

în liber zbor întru iubire necontenit

neprețuit dar nimănui știut suflet palpit

Lupta cu inexorabila      

Chiar din tine însuți veni-va

Inexorabila

cu-al ei alai de iluzii plăceri somnore...

de bună voie de mii de ori trece-vei de nimeni silit

pe contrasensul vieții derapa-vei în derivă printre alizeele uitării

al zeroului din tine însuți ultim reper

al întoarcerii prin gordiene galerii din labirint ce însuți ești;

erinii te vor biciui la stâlp nevăzut,

vei trage o viață la galere

în puterea minotaurului mereu altul răsărind proaspăt în față

pe care cu ambele mâini cu priviri gânduri cuvinte

îl vei îneca pentru totdeauna

în mareea inimii tale

continuu în luptă

Sepion

Temelie a golului cu ochi gură braţe

carceră de oarbe goluri

bizar schelet găunos

încarnată mută cochilie cândva

norilor de sepie soare ascuns

apunând răsărind

colivie de papagal azi

ori felinar rezonând cavernos

alb-gri-gălbui clepsidră posibilă

hieroglifă a timpului

gură a vântului

sâmbure al neantului

Trecere în umbră

Lumini și umbre

l-au topit l-au mistuit

pe cel ce nopți peste nopți de veghe

în incandescente rugi

și sfinte cetanii

arderii fără sfârșit –

aură –

singurătatea

l-a înălțat

seara pe piscuri –

ultimă de neuitat din abis dăruire-n priviri

a tot ce a fost,

a trăit,

a simțit

trecând în pătimitul cuvânt...

Raul Constantinescu (Constantin Constantinescu, n. 6 august 1944, Bradu de Sus, Argeș): După absolvirea Școlii Elementare din Șimand și Liceului teoretic din Chișineu-Criș, a urmat cursurile Facultății de filologie, secția Limba și literatura română din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (absolvent în anul 1967). După terminarea facultății a funcționat ca profesor la școlile generale din Silvașu de Jos, județul Hunedoara, Brazi - Rîul Mare - Retezat, Orlea și  Hațeg, precum și la Liceul  teoretic din Hațeg (azi Colegiul Național „I.C. Brătianu”).

Raul Constantinescu a debutat cu poezii în revista „Steaua” din Cluj, în anul 1966. A colaborat cu poezii originale, traduceri, eseuri, recenzii și culegeri de folclor la revistele: Steaua, Tribuna, Orizont, Echinox, Familia, Scrisul Românesc, Cadran, Luceafărul, Ritmuri, Transilvania , Astra, Brașovul literar și artistic, Arhipelag, Agero Stuttgart, Columna, Arena, Opinii culturale, Provincia corvina, Vitralii, Reflex, Discobolul, Sintagme literare, Poezia, Oglinda literară, Algoritm literar, Semne, Nord Literar, Convorbiri literare, Pro Saeculum, Oglinda literară, Caietele Columna, Portal Măiastra, etc. A inițiat și condus Cenaclul literar „Sarmis” din Hațeg și a fost redactor-șef al publicației locale de opinie și cultură „Arena” din Hațeg.

Raul Constantinescu s-a preocupat și cu investigarea și culegerea folclorului literar din Țara Hațegului în vederea editării unei antologii folclorice, care s-a finalizat, fiind apreciată de cercetătorii Ion Taloș în lucrarea „Omul și Leul” și Ion Cuceu de la Institutul de Folclor din Cluj-Napoca. Această amplă lucrare monografică de cercetare și de conservare a tradițiilor populare și a folclorului literar din Țara Hațegului intitulată „Străvechi tradiții și creații literare din Țara Hațegului” a fost publicată în colecția Mythos a editurii Saeculum I. O., București, 2017, având peste 500 de pagini, cuprinzând pe lângă corpusul de texte, hărți, fotografii, bibliografie și indici, precum și un rezumat în limba engleză, o prefață și o postfață.

Volume de versuri publicate:

Aventurare în marele refuz (editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001)

Neantia (editura Signata, Timișoara, 2002)

Neviața lumii (editura Modus, Reșița)

Rostirea lui Zalmoxis (editura Emia, Deva, 2005)

Heralzii tăcerii (editura Paula, Deva, 2007)

Periplu prin neant (editura Tracus Arte, București, 2014)

Vivisecții (editura Limes, Cluj-Napoca, 2015)

Spre Aleph (editura CronoLogia, Sibiu, 2016, volum care a obținut premiul revistei „Vatra veche” din Târgu Mureș la concursul de poezie religioasă CREDO de la mănăstirea Lăpușna, din luna august 2016)

Copyright © 2018 Raul Constantinescu (Constantin Constantinescu)

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.