RAUL CONSTANTINESCU


Poet contemporan













Vivisecții

Prin spectru prin aură laser între veghe și vis
libere vivisecţii –
ritmul izvorului zvâcnetul inimii
din sfintele-i patru cămări taina veșnicei zbateri a firii
unde-n continuu asalt viaţa/moartea
transfuzii ambuscade explorări  învieri secret oficiază
prin mușchi șerpuinde noduri gordiene fibre tendoane
neînvins steagul vieţii porfiriu fâlfâie n puls
în cele trei sute de trilioane de celule vii
de la prima la ultima și retur
ale fratelui nostru în sacrificiu fără sfârșit – corpul –
nepreţuit viul vas din toate cel mai fragil mai călit
în lupta tuturor contra tuturor prin minunata lume nouă
dinlăuntru din afară – paradisiacul infern –
trupul din toate părţile lovit subminat izbit ţintit atacat jupuit
primitorul nerostitul sălaș al divului suflet
unul pre altul, Unu prin și în altul –
Înaltul
trăindu-se –
tainic punct –
răscrucea vieţii/morţii
din care dar dumnezeiesc  venind,
atroce smulși unul dintr-altul plecăm,
fratele corp ţărânei dator în marele cerc călător,
liber suveran sufletul sus spre al vieţii tainic izvor,
prin ale văzduhului cathartice vămi;
fiecare pe al său genomic unic drum –
eternă reîntoarcere în cuante unde elemente
cum Ouroborus coada-și mușcă înghite,
timpul ciclic renaște-n spirala de cercuri
prin alte cercuri de cercuri spirale
perpetuu citind pe viu visul din vis – ecorșeu iluminat –
în noi divinul ochi etern neînchis


Laudă eternă

                                                         Motto:

                                           „Etern femininul
                                            Ne înalță-n tării!”
                                          (Goethe: „Faust”
                                          trad. Lucian Blaga)

Laudă Ție, eternă Femeie,
dintotdeauna în anonimă jertfă de sine,
Mamă, soră, iubită, prietenă
mereu alături la bine, la rău,
cu inocentul tău zâmbet tainei chemare
luminezi lumea-n miezul vrăjit –
izvor al bucuriei vieții în dar neprețuit –
nesfârșită speranță de a fi întru cerească înflorire,
cu Tine-n ofranda-ți zi de zi
omenirea înaintează în vis
din a nu fi spre a fi omul om
cum în cer și pre pământ.
Femeie,
fără tine omul nimic nu ar fi;
veșnică slavă Ție acum și oricând,
Femeie, lumină din cer pe pământ!

RAUL CONSTANTINESCU


Viața între dinți...

Abnegaţia morţii ar putea fi admirată…
viaţa  între dinţi în conjuraţia golurilor inspiră
verbiajul sibilelor la festinul sinistrului în drum
spre nici o ţintă sucombând amalgamul
                fluctuant de himere,
vivantelor penurii interioare sechestrează magi –
abandon în negativul existenţei – legea neşansei
proclamă violuri din oficiu… Conjuncturale creiere
cubice ar aplatiza buturi, prin trape cor de dogme-tabú
emană retractili avortoni…
vacarmul nechemaţilor, vermina, vampirii
„sine die“ amână  erate
peste simulacre subite laşitatea de bonton
alăptează puii terorii… în rezervaţii
în zone – tampon viitorul îngheaţă speranţe
pe buzele unui fiasco de osanale
homunculi gri vor sufoca scena plină de măşti;
într-un babel secret hazardul iresponsabil
îşi ţese tentacularu-i focar – nod gordian
pecetluind visul singurătăţii…

aburi de smoală, cenuşă, smârc, osuare, capcane
hecatombe de orbosurdomuţi visează exorcizorul…

Pe buze în aluviuni hrănind viitoare geneze,
brusc desfrâul cuvintelor naşte himere…


Arar uneori oameni apar...

Arar uneori anonimi oameni apar
pe căile vieții în rătăcire
spre calea unică
mai răsar oaze de paradis vie lumină
preararii semeni sarea pământului
anonimi oameni-raze de soare-n răsărit,
nimic nu-i tulbură-n mersul lor drept înainte
la izvoarele cântului unic continuu –
cosmic concert al tuturor spațiotimpurilor
eternă reîntoarcere
în nașteri renașteri
fi-vei poate și tu unul din ei,
de tine însuți învins –
în liber zbor întru iubire necontenit
neprețuit dar nimănui știut suflet palpit


Lupta cu inexorabila      

Chiar din tine însuți veni-va
Inexorabila
cu-al ei alai de iluzii plăceri somnore...
de bună voie de mii de ori trece-vei de nimeni silit
pe contrasensul vieții derapa-vei în derivă printre alizeele uitării
al zeroului din tine însuți ultim reper
al întoarcerii prin gordiene galerii din labirint ce însuți ești;
erinii te vor biciui la stâlp nevăzut,
vei trage o viață la galere
în puterea minotaurului mereu altul răsărind proaspăt în față
pe care cu ambele mâini cu priviri gânduri cuvinte
îl vei îneca pentru totdeauna
în mareea inimii tale
continuu în luptă


Sepion

Temelie a golului cu ochi gură braţe
carceră de oarbe goluri
bizar schelet găunos
încarnată mută cochilie cândva
norilor de sepie soare ascuns
apunând răsărind
colivie de papagal azi
ori felinar rezonând cavernos
alb-gri-gălbui clepsidră posibilă
hieroglifă a timpului
gură a vântului
sâmbure al neantului


Trecere în umbră

Lumini și umbre
l-au topit l-au mistuit
pe cel ce nopți peste nopți de veghe
în incandescente rugi
și sfinte cetanii
arderii fără sfârșit –
aură –
singurătatea
l-a înălțat
seara pe piscuri –
ultimă de neuitat din abis dăruire-n priviri
a tot ce a fost,
a trăit,
a simțit
trecând în pătimitul cuvânt...


Scriitor HategRaul Constantinescu (Constantin Constantinescu, n. 6 august 1944, Bradu de Sus, Argeș): După absolvirea Școlii Elementare din Șimand și Liceului teoretic din Chișineu-Criș, a urmat cursurile Facultății de filologie, secția Limba și literatura română din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (absolvent în anul 1967). După terminarea facultății a funcționat ca profesor la școlile generale din Silvașu de Jos, județul Hunedoara, Brazi - Rîul Mare - Retezat, Orlea și  Hațeg, precum și la Liceul  teoretic din Hațeg (azi Colegiul Național „I.C. Brătianu”).

Raul Constantinescu a debutat cu poezii în revista „Steaua” din Cluj, în anul 1966. A colaborat cu poezii originale, traduceri, eseuri, recenzii și culegeri de folclor la revistele: Steaua, Tribuna, Orizont, Echinox, Familia, Scrisul Românesc, Cadran, Luceafărul, Ritmuri, Transilvania , Astra, Brașovul literar și artistic, Arhipelag, Agero Stuttgart, Columna, Arena, Opinii culturale, Provincia corvina, Vitralii, Reflex, Discobolul, Sintagme literare, Poezia, Oglinda literară, Algoritm literar, Semne, Nord Literar, Convorbiri literare, Pro Saeculum, Oglinda literară, Caietele Columna, Portal Măiastra, etc. A inițiat și condus Cenaclul literar „Sarmis” din Hațeg și a fost redactor-șef al publicației locale de opinie și cultură „Arena” din Hațeg.

Raul Constantinescu s-a preocupat și cu investigarea și culegerea folclorului literar din Țara Hațegului în vederea editării unei antologii folclorice, care s-a finalizat, fiind apreciată de cercetătorii Ion Taloș în lucrarea „Omul și Leul” și Ion Cuceu de la Institutul de Folclor din Cluj-Napoca. Această amplă lucrare monografică de cercetare și de conservare a tradițiilor populare și a folclorului literar din Țara Hațegului intitulată „Străvechi tradiții și creații literare din Țara Hațegului” a fost publicată în colecția Mythos a editurii Saeculum I. O., București, 2017, având peste 500 de pagini, cuprinzând pe lângă corpusul de texte, hărți, fotografii, bibliografie și indici, precum și un rezumat în limba engleză, o prefață și o postfață.

Volume de versuri publicate:

Aventurare în marele refuz (editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001)
Neantia (editura Signata, Timișoara, 2002)
Neviața lumii (editura Modus, Reșița)
Rostirea lui Zalmoxis (editura Emia, Deva, 2005)
Heralzii tăcerii (editura Paula, Deva, 2007)
Periplu prin neant (editura Tracus Arte, București, 2014)
Vivisecții (editura Limes, Cluj-Napoca, 2015)
Spre Aleph (editura CronoLogia, Sibiu, 2016, volum care a obținut premiul revistei „Vatra veche” din Târgu Mureș la concursul de poezie religioasă CREDO de la mănăstirea Lăpușna, din luna august 2016)

Copyright © 2018 Raul Constantinescu (Constantin Constantinescu)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Niciun comentariu

Un produs Blogger.