DANIELA VARVARA

Scriitor Constanta














Lodebar

ascunsă în placentă,
văd cum oamenii îmbătrânesc
pentru că se depărtează de mamele lor,
uitând gustul laptelui, iar laptele devine
albastru-deschis, apoi albastru-închis.
închis în sânii femeilor adormite;

mama mea doarme aşa de frumos,
că eu mă ridic să îi dezvelesc ochii şi coapsele,
să îi mângâi surâsul şi drumurile picioarelor;
cândva, ea va trebui să mă nască şi să mă uite.
va deveni şi ea o femeie adormită
cu lapte albastru-închis.
.............................................................
ascunsă
în femeia ce în curând îşi va da seama
că-mi este mamă, încerc să uit că exist,
ca să nu mai simt ascuţit singurătatea vieţii
dinăuntrul ei. deschid ochiul să-mi caut fraţii.
nu sunt; ei vor veni mai târziu; vor veni
astfel ca mama să mă lepede prea
curând de la sân. îi aştept de pe acum în tăcere-
în tăcerea unei fiinţe încă nenăscute pentru
pământul de sub picioarele mamei.

vine o noapte cu sabia scoasă din teacă.
nu mă mai tem: cea care mă poartă
în sine devine chilie cu pereţi proaspăt văruiţi;
şoldurile şi picioarele ei, unelte de luptă. după
biruinţă, ea le transformă în jucării pentru
copiii care-o vor locui cândva
e o noapte cu pereţi albi în care încep să bat
cuie în loc de stele. ca întâia născută, îmi voi
alege drept jucărie tăcerea, pentru ca cei ce
vor veni să mă poată uita în chiar pântecul
mamei
e o noapte în care uitarea şi-a rotit ochii peste
lume şi a transformat-o într-o casă a ei
lodebar o numesc
lo-debar.


o zi oarecare

                 Motto: On and on the rain will say –
                 How fragile we are (Sting)

e ziua în care plouă
în pământ, mâini invizibile închid ferestrele prin
interior
muşuroiul furnicilor devine buncăr pentru toţi
evadaţii din ei înşişi
dincolo de marginea ploii, se deschide concretul
şi viaţa are alt sens – îmi îngân făcându-mi
curaj
dar pe apa căzută din cer nu se mai ivesc
corăbii cu Noe în ele
cu ferestrele-nchise ascult ecoul paşilor morţii
pe ape corăbierii par deja înecaţi şi îngropaţi
în propriile corăbii. apele se dezleagă de
ţărmuri, de pietre, de ele însele
mă dezleg şi eu
adulmec. nici pământul nu mai miroase a
trupul meu; el şi-a închis toate capacele-n cuie

evadez

într-o ţară de piatră, mă fac mică, alunecând ca
pe tobogane şi multiplicându-mă în baloanele
apei. devin transparentă. prin mine se pot
vedea foarte uşor toţi oamenii care m-au
locuit, chiar şi motanul care mi-a tors în braţe
tot timpul
sunt străveche- constat- sunt de la întemeierea
lumii şi ţin în braţe nouă vieţi. nu sunt ale
mele, dar, din când în când, se mai deschid uşi
care dau în tunelurile lor şi prin care alunec
făcându-mă şi mai mică
atunci capăt culoarea portocalei. simt cum
creşte lumina şi mă aruncă din nou în mine, în
sinele din afara celor nouă vieţi pe care totuşi
le port ca pe nişte certificate de naştere surogat.
viaţa nu se măsoară în zile, din moment ce
actele sale de identitate sunt false.

În Lodebar (jurnal din casa uitării), editura Junimea, Iaşi, 2017

Inaripata, A-


Afonie

C mare de pitar, c mic de pitar
Cântec cu partitura săpată în table de lut
pe care se multiplică urechi cu timpanele dezvelite, întoarse-n afară
semne purtătoare de lănci
ecouri ale îngerilor transformaţi în pumnale
simfonii
simfonia destinului
cu o roată împotmolită-n nămol
şi abecedarul cu file îndoite de trecerea luminii prin litere
sângele se amestecă în fiecare celulă
cu plumbul căzut din cuvinte
săpând adânc în artere, în vene, în oase,
în aerul pe care l-ai ademenit să te pască,
în rostirile agăţate de gâtul oamenilor
cu care ţi-ai împărţit viaţa
încerc să ghicesc lucrurile care muşcă din tine
şi caut felia de suflet neatinsă de moarte

muzica a ajuns la final
şi bis nu se mai cere de mult
doar clănţănitul dinţilor morţii
se mai scrie acum pe cerul gurii
în portative.

(În volumul A- , editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2012)

Uniunea Scriitorilor din România - filiala ConstantaDaniela Varvara (n. 13 decembrie 1972, Constanţa): locuieşte în Corbu, Constanţa, România. Profesor de limba şi literatura română. Doctor în Filologie. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru al Societăţii de Haiku din Constanţa. Daniela Varvara este redactor la revistele InterArtes și Albatros/Albatross (Constanţa), colaborator la Ex Ponto (revista editată sub egida U. S. R., filiala Dobrogea) şi la alte reviste literare din ţară (Hyperion, Caiete botoşănene, Conta, Cafeneaua literară, Actualitatea literară, Porto Franco, Bucovina literară, Poezia etc). A publicat poeme, eseuri, studii şi cronici literare, poeme haiku în peste 20 de reviste literare şi în 8 antologii; a participat la numeroase conferinţe ştiinţifice, la festivaluri literare și evenimente culturale etc.

Premii literare:

Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România - filiala Dobrogea și Premiul revistei Ex Ponto pentru volumul Înaripata
Premiul special la Concursul Naţional „Pe valurile Dunării” (Călăraşi, 2013) pentru volumul A-
Premii ale revistelor Revista Română (Iași), Ateneu (Bacău), Convorbiri literare, Poezia (Iași), Bucovina literară (Suceava), Feed Back (Iași), la Concursul Național de Creație și Interpretare critică “Porni Luceafărul...” (Botoșani, 2008-2011)

Cărţi publicate:

Înaripata (versuri, editura Ex Ponto, Constanţa, 2011)
A- (versuri, editura Sf. Ierarh Nicolae, Brăila, 2012)
Mituri şi simboluri biblice în poezia românească neomodernistă (studiu de istorie literară şi hermeneutică, editura Eikon, 2016)
Lodebar (Jurnal din casa uitării) (versuri, editura Junimea, 2017)

Copyright © 2018 Daniela Varvara
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Niciun comentariu

Un produs Blogger.