DANIELA VARVARA

Lodebar

ascunsă în placentă,

văd cum oamenii îmbătrânesc

pentru că se depărtează de mamele lor,

uitând gustul laptelui, iar laptele devine

albastru-deschis, apoi albastru-închis.

închis în sânii femeilor adormite;

mama mea doarme aşa de frumos,

că eu mă ridic să îi dezvelesc ochii şi coapsele,

să îi mângâi surâsul şi drumurile picioarelor;

cândva, ea va trebui să mă nască şi să mă uite.

va deveni şi ea o femeie adormită

cu lapte albastru-închis.

.............................................................

ascunsă

în femeia ce în curând îşi va da seama

că-mi este mamă, încerc să uit că exist,

ca să nu mai simt ascuţit singurătatea vieţii

dinăuntrul ei. deschid ochiul să-mi caut fraţii.

nu sunt; ei vor veni mai târziu; vor veni

astfel ca mama să mă lepede prea

curând de la sân. îi aştept de pe acum în tăcere-

în tăcerea unei fiinţe încă nenăscute pentru

pământul de sub picioarele mamei.

vine o noapte cu sabia scoasă din teacă.

nu mă mai tem: cea care mă poartă

în sine devine chilie cu pereţi proaspăt văruiţi;

şoldurile şi picioarele ei, unelte de luptă. după

biruinţă, ea le transformă în jucării pentru

copiii care-o vor locui cândva

e o noapte cu pereţi albi în care încep să bat

cuie în loc de stele. ca întâia născută, îmi voi

alege drept jucărie tăcerea, pentru ca cei ce

vor veni să mă poată uita în chiar pântecul

mamei

e o noapte în care uitarea şi-a rotit ochii peste

lume şi a transformat-o într-o casă a ei

lodebar o numesc

lo-debar.

o zi oarecare

                 Motto: On and on the rain will say –

                 How fragile we are (Sting)

e ziua în care plouă

în pământ, mâini invizibile închid ferestrele prin

interior

muşuroiul furnicilor devine buncăr pentru toţi

evadaţii din ei înşişi

dincolo de marginea ploii, se deschide concretul

şi viaţa are alt sens – îmi îngân făcându-mi

curaj

dar pe apa căzută din cer nu se mai ivesc

corăbii cu Noe în ele

cu ferestrele-nchise ascult ecoul paşilor morţii

pe ape corăbierii par deja înecaţi şi îngropaţi

în propriile corăbii. apele se dezleagă de

ţărmuri, de pietre, de ele însele

mă dezleg şi eu

adulmec. nici pământul nu mai miroase a

trupul meu; el şi-a închis toate capacele-n cuie

evadez

într-o ţară de piatră, mă fac mică, alunecând ca

pe tobogane şi multiplicându-mă în baloanele

apei. devin transparentă. prin mine se pot

vedea foarte uşor toţi oamenii care m-au

locuit, chiar şi motanul care mi-a tors în braţe

tot timpul

sunt străveche- constat- sunt de la întemeierea

lumii şi ţin în braţe nouă vieţi. nu sunt ale

mele, dar, din când în când, se mai deschid uşi

care dau în tunelurile lor şi prin care alunec

făcându-mă şi mai mică

atunci capăt culoarea portocalei. simt cum

creşte lumina şi mă aruncă din nou în mine, în

sinele din afara celor nouă vieţi pe care totuşi

le port ca pe nişte certificate de naştere surogat.

viaţa nu se măsoară în zile, din moment ce

actele sale de identitate sunt false.

În Lodebar (jurnal din casa uitării), editura Junimea, Iaşi, 2017

Afonie

C mare de pitar, c mic de pitar

Cântec cu partitura săpată în table de lut

pe care se multiplică urechi cu timpanele dezvelite, întoarse-n afară

semne purtătoare de lănci

ecouri ale îngerilor transformaţi în pumnale

simfonii

simfonia destinului

cu o roată împotmolită-n nămol

şi abecedarul cu file îndoite de trecerea luminii prin litere

sângele se amestecă în fiecare celulă

cu plumbul căzut din cuvinte

săpând adânc în artere, în vene, în oase,

în aerul pe care l-ai ademenit să te pască,

în rostirile agăţate de gâtul oamenilor

cu care ţi-ai împărţit viaţa

încerc să ghicesc lucrurile care muşcă din tine

şi caut felia de suflet neatinsă de moarte

muzica a ajuns la final

şi bis nu se mai cere de mult

doar clănţănitul dinţilor morţii

se mai scrie acum pe cerul gurii

în portative.

(În volumul A- , editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2012)

Daniela Varvara (n. 13 decembrie 1972, Constanţa): locuieşte în Corbu, Constanţa, România. Profesor de limba şi literatura română. Doctor în Filologie. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru al Societăţii de Haiku din Constanţa. Daniela Varvara este redactor la revistele InterArtes și Albatros/Albatross (Constanţa), colaborator la Ex Ponto (revista editată sub egida U. S. R., filiala Dobrogea) şi la alte reviste literare din ţară (Hyperion, Caiete botoşănene, Conta, Cafeneaua literară, Actualitatea literară, Porto Franco, Bucovina literară, Poezia etc). A publicat poeme, eseuri, studii şi cronici literare, poeme haiku în peste 20 de reviste literare şi în 8 antologii; a participat la numeroase conferinţe ştiinţifice, la festivaluri literare și evenimente culturale etc.

Premii literare:

Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România - filiala Dobrogea și Premiul revistei Ex Ponto pentru volumul Înaripata

Premiul special la Concursul Naţional „Pe valurile Dunării” (Călăraşi, 2013) pentru volumul A-

Premii ale revistelor Revista Română (Iași), Ateneu (Bacău), Convorbiri literare, Poezia (Iași), Bucovina literară (Suceava), Feed Back (Iași), la Concursul Național de Creație și Interpretare critică “Porni Luceafărul...” (Botoșani, 2008-2011)

Cărţi publicate:

Înaripata (versuri, editura Ex Ponto, Constanţa, 2011)

A- (versuri, editura Sf. Ierarh Nicolae, Brăila, 2012)

Mituri şi simboluri biblice în poezia românească neomodernistă (studiu de istorie literară şi hermeneutică, editura Eikon, 2016)

Lodebar (Jurnal din casa uitării) (versuri, editura Junimea, 2017)

Citește și: O Femeie fumoasă trece zilnic prin mine

Copyright © 2018 Daniela Varvara

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

{ "@context": "http://schema.org/", "@type": "Recipe", "name": "Poezie contemporana" "name": "Literatura contemporana" "name": "Poeti contemporani" "name": "Scriitori contemporani" "name": "Volume de poezie" "name": "Carti de poezie" "name": "Poezie de dragoste" "name": "Versuri" }