VALI NIȚU - Ortografia vieții trăite NU șoptite

Volum de poezie















Pentru Vali Niţu scrisul este o hrană a sufletului, fără de care nu poate supravieţui: „Dragostea pentru cuvântul scris m-a făcut să mă descătuşez, să mă simt liber, să trăiesc într-o altă lume. Mai curată şi parcă mai umană”. (adevărul.ro - Vali Niţu, un cronicar al sufletului şi al timpului său). Poetul și publicistul Vali Nițu ne invită în lumea “necuprinselor metafore”, să “filosofăm despre nuanțe” citind versurile sale incluse în volumul “Ortografia vieții trăite NU șoptite”, publicat recent la editura “Bibliotheca” din Târgoviște:


iubirea din necuprins

în cartea de onoare a timpului
cu drepturi de autor
eu sunt tu
și-mi ești un eu
dar de la Dumnezeu
cuvânt
ortografia dragostei trăită în necuprins
nu șoptită într-un cuprins
din viață

alunec spre finalul pur
încerc să-mi debarc neputința
mă ridic rugă spre înalt
sădesc iertare și pășesc
bunul Dumnezeu mi-a scris trăirea
într-un bestseller cu enigme
printre cuvinte
sosesc.


filosofând despre nuanțe

continuând să fiu în dansul serilor
scriu trăiri
mă găsesc în mulțumirea unor culori
din anotimp în ram
primăveri și muguri – toamne și frunze
eu cel ales – călător

în suflet am un colier din verde
ca detaliu sentimental
printre suspine și cerneluri – cuvântul peniței
eu cel ales – trecător

pianul odihnește portativul
în mi-bemol major – nocturne
clapele tresar – irepetabila partitură
Vaia con Dios mi vida...

Ortografia vieții trăite NU șoptite


necuprinsul metaforei

arde în cercuri
fumul de țigară al pașilor uitați
în mulțimea de drumuri

rescriu destinul cu drepturi de autor
în bibliografia sentimentelor

și-n ordinea alfabetică
drum bun – bun rămas

martor e necuprinsul potecilor
spre casa apropierii de tine
cu gândurile dezlegate
îmi sprijin ușor capul
niciodată plecat

treci tu – superbă femeie
prin trecerea ta – cu capul ridicat.


anunț la mica publicitate...

m-am găsit o metaforă prin ziarul tăcut
într-un colț de univers
privesc spre zilele rămasului din viață
versul alb al unui cerc
brațul destinului mă sprijină de arcul lui
de foșnetul ultimelor zile din calendar
mă curge clepsidra
și-mi iartă deșertul propriului nisip
din cuvânt și umbre
eu – cel iubit

ma regăsesc în șirul indian de urme
lăsate de roata timpului
în nuanțe originale cu neputințe esențiale
durându-mă întrebări și retorice frici
încă mai curg și citesc alte anunțuri
sosiri și plecări timpurii
exist și trăiesc
știu să tac pentru că știu să-ți vorbesc.

Mai multe poezii și profilul literar al autorului aici: Vali Nițu

Copyright © 2018 Editura Bibliotheca & Vali Nițu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Niciun comentariu

Un produs Blogger.