VALI NIȚU - Ortografia vieții trăite NU șoptite

Pentru Vali Niţu scrisul este o hrană a sufletului, fără de care nu poate supravieţui: „Dragostea pentru cuvântul scris m-a făcut să mă descătuşez, să mă simt liber, să trăiesc într-o altă lume. Mai curată şi parcă mai umană”. (adevărul.ro - Vali Niţu, un cronicar al sufletului şi al timpului său). Poetul și publicistul Vali Nițu ne invită în lumea “necuprinselor metafore”, să “filosofăm despre nuanțe” citind versurile sale incluse în volumul “Ortografia vieții trăite NU șoptite”, publicat recent la editura “Bibliotheca” din Târgoviște:

iubirea din necuprins

în cartea de onoare a timpului

cu drepturi de autor

eu sunt tu

și-mi ești un eu

dar de la Dumnezeu

cuvânt

ortografia dragostei trăită în necuprins

nu șoptită într-un cuprins

din viață

alunec spre finalul pur

încerc să-mi debarc neputința

mă ridic rugă spre înalt

sădesc iertare și pășesc

bunul Dumnezeu mi-a scris trăirea

într-un bestseller cu enigme

printre cuvinte

sosesc.

filosofând despre nuanțe

continuând să fiu în dansul serilor

scriu trăiri

mă găsesc în mulțumirea unor culori

din anotimp în ram

primăveri și muguri – toamne și frunze

eu cel ales – călător

în suflet am un colier din verde

ca detaliu sentimental

printre suspine și cerneluri – cuvântul peniței

eu cel ales – trecător

pianul odihnește portativul

în mi-bemol major – nocturne

clapele tresar – irepetabila partitură

Vaia con Dios mi vida...

necuprinsul metaforei

arde în cercuri

fumul de țigară al pașilor uitați

în mulțimea de drumuri

rescriu destinul cu drepturi de autor

în bibliografia sentimentelor

și-n ordinea alfabetică

drum bun – bun rămas

martor e necuprinsul potecilor

spre casa apropierii de tine

cu gândurile dezlegate

îmi sprijin ușor capul

niciodată plecat

treci tu – superbă femeie

prin trecerea ta – cu capul ridicat.

anunț la mica publicitate...

m-am găsit o metaforă prin ziarul tăcut

într-un colț de univers

privesc spre zilele rămasului din viață

versul alb al unui cerc

brațul destinului mă sprijină de arcul lui

de foșnetul ultimelor zile din calendar

mă curge clepsidra

și-mi iartă deșertul propriului nisip

din cuvânt și umbre

eu – cel iubit

ma regăsesc în șirul indian de urme

lăsate de roata timpului

în nuanțe originale cu neputințe esențiale

durându-mă întrebări și retorice frici

încă mai curg și citesc alte anunțuri

sosiri și plecări timpurii

exist și trăiesc

știu să tac pentru că știu să-ți vorbesc.

Mai multe poezii și profilul literar al autorului aici: Vali Nițu

Copyright © 2018 Editura Bibliotheca & Vali Nițu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.