ELLA IAKAB

《Timpul fără tine-un drum spre infern》

De când ai plecat, Duminica, sunt iubirii

tale slugă, las lacrimile să curgă

În fiecare Luni trec cu emoția neagră

a singurătății prin râul tristeții.

Marți, îmi pictez sufletul cu lacrimi

de dor sângerii și trec râul plângerii.

Miercuri, realizez că tot ce am trăit

a fost un joc și trec prin râul de foc.

Joi, încerc să schimb macazul chemării și

aleg să trec prin râul uitării.

Vineri, știu că amintirea-ți e trofeu,

victoriei și trec râul memoriei.

Sâmbătă, încerc să-ți urăsc plecarea

și iubirea-Crucifix și trec râul Styx

Dacă asta trebuie să fac pentru a-ți

schimba infernul din suflet în Rai

O să mor și o să înviu, doar

un gram din iubirea ta... să îmi dai

 Da! Te-am iubit!

Da! Te-am iubit! Ești mulțumit că

m-ai jefuit de vise; de... eu?

Da! Te-am iubit! Ești fericit că

te-am schimbat în mini-zeu?

Că lacrima mea picându-ți în

palme ți-a crescut orgoliu'

Ești mândru că mi-am pus

credința-n lanțuri și... doliu?

Dumnezeul meu l-am îngropat

sub numele unui Dumnezeu al nostru

Și m-am hrănit naivă din iubirea ta

ca și-un nou-născut din colostru

Da! Te-am iubit! Ești mai bogat

după ce ai ruinat sufletul meu?

Da! Te-am iubit! Ești împăcat

cu chipu-ți spart de Prometeu?

Eu încă port focu-ți în versuri

Și simt că te iubesc cu-n infinit de Universuri!

Cu-o forță prin care şi moartea o edific

Da! Te-am iubit! Te iubesc, deși-i sisific!

《Scriu azi versul》

Scriu azi versul să-l închin lacrimii ce îmi stă sub gene

Să fac artă din tristețea clipelor ce-au fost criptate

Cu emoția iubirii ce-mi vibrează dur,-n vene

Căutând printre iluzii calea către unitate

Scriu azi versu-n consecința faptelor fără izmene

Şi fac scuturi din cuvinte pentru șoapte-amanetate

Pe speranțe de fațadă, ce-au prins în năvod sirene

Când voiam să mă înalț din mlaștina de-anxietate

Scriu azi versul din condeiul trupului fără de pene

Ce-au fost jupuite-n goana de iubire ori dreptate

Vreau să rup zală cu zală din lanțul stării de lene

Egoismul să îl dezbin dintr-un miez de voluptate

Scriu azi versul să îl închin viselor ce-mi strâng alene

Dintre buruieni și iele ce mă-mping în falsitate

Rânduiesc emoții vii să cânt morții vechi refrene

Poate schimb ordinea vieții ce stă-n ghimp de lașitate

《Iubirea noastră-i ca un suflet prins între oglinzi》

La încheietura clipei mele stă arzând mini-secunde, chipul tău

La răscrucea visării tale sunt eu, duc lupta dintre ...bine și rău

să reaprinzi,

este cumva posibil torța ce să-mi arate calea către etern?

Căci te respir prin porii trecutului și mi-ești junghi-n stern

Vrei să ucizi,

necuvinte ce ne despart și tăcerile ce ce ne-au făcut pulbere?!

Ar fi ingenios de-am rezista când timpul vrea să spulbere...

Tot.

Iubirea noastră-i ca un suflet prins între mii de umbre și oglinzi

Iar noi? Noi suntem cioburile ce scrijelesc cu păpădii, morții poezii,

alergând după chipuri pierdute de sine...

- suflete ce zac sub doruri-ghilotine.

Sunt în cădere cu iubirea din starea de psedo-viață.

Ești gata să mă prinzi?

《Șah-Mat》

M-am încarnat din zări apuse

să pot să gust din lacrima ta

M-am rupt din drum spre infinit

să te iubesc o secundă cât visu-a durat

Din scara ce avea ca destinație lumina,

am desfăcut cui cu cui și blană cu blană,

că să ai cu ce te-ncălzii în a disperării iarnă.

Și totuși simt că timpul trece

întârziat.

Tăcerea e semitonul ce-mi îmbracă şi

ultima pasăre din piept în lut.

Și-n ciob din al tău sărut, mă tai doar ca să ai

și roșu-n filmul tău alb-negru...Mut

Din pătrat în pătrat cuvântul și dorul

deși știu că ai câștigat și emoția mi-ai

îngenuncheat...

Ne-am iubit ca doi nebuni în pas

de cer senin și-n glas de vis curmat...

Și-n secunda de adevăr,

ne-am luat Șah-Mat!

 

Ella Iakab (n. 5 ianuarie 1997, Târgu-Jiu, Gorj): A absolvit Colegiul „Gheorghe Tătărescu” din orașul unde a copilărit, Rovinari, județul Gorj. În prezent locuiește în Tuttlingen, Germania.

Despre mine pot spune că sunt un amalgam de stări. Un om pe care viața deja l-a încercat de multe ori, dar care niciodată nu se va opri din a crede în oameni, de a visa, de a iubi necondiționat și bineînțeles din a oferi oamenilor emoție vie sub formă de poezie. Dacă m-ar întreba cineva ce înseamnă pentru mine poezia aș spune, cu mâna pe inima: TOT! Pentru mine poezia îmi este mamă, tată, soră, frate, prieten, confident, îmi este alinare, îmi este refugiu, este singura care sta cu mine și atunci când inima mi-e îngenuncheată şi nu am pe nimeni aproape. La mine fiecare gând este parte dintr-o poezie, fiecare emoție, fiecare lacrimă reprezintă un cuvânt sau o frază din poezia pe care inima mea o scrie. Nu cred că as putea vreodată sa mă opresc din scris. Iubesc atât de mult să scriu încât cred că, și după moarte, tot voi scrie prin picături de ploaie şi adieri de vânt. Am descoperit ca am o înclinație spre a scrie versuri cu rimă atunci când eram în clasa a II-a și doamna învățătoare m-a pus să fac o compunere care să i se adreseze și eu am fost singura din clasă care i-a scris o poezie. Șapte ani mai târziu, simțeam că ceva nu e în regulă cu viața mea și în mintea mea tot ce gândeam sau tot ce simțeam se desfășura sub forma unor versuri scrise. Așadar, am început să-mi pun emoția pe hârtie și am început să o distribui prietenilor mei, colegilor de la liceu, unora dintre profesori. Apoi, am creat pagina de Facebook, Iakab Ella-poezii unde vă așteaptă peste 200 de creații și numărul lor este în creștere. În mediul virtual am mai postat versuri în revista E-creator și sunt de asemenea membră a mai multor grupuri de poezie. De altfel, sunt membră în Cenaclul Poetic Schenk.

Volum de debut:

Înger fără nimb (Editura Contraste Culturale, Giurgiu, 2020)

Copyright © 2017 Ella Iakab (Ella Margareta Valentina Iakab)

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.