DAN TIPURIȚĂ

 

diastola zborului alb 

mi se făcuse soarele a umbră

chiar se căscase o rană neagră în pântecul norilor

din nou

piscurile au fost spânzurate  acolo

în creierul munților

în câteva funii subțiri de apă plouată

sângele lor se răzvrătea spre pământ

ca un izvor evadat din propria arteră

era frig

parcă și ceru-și înfășurase gâtul

într-un aspru fular de nor cenușiu

venise o vreme înnegrită de lună

se despletise dintr-un lung caer de timp

iarba era sângele ei încă verde

se  întindea peste rana pământului  și  

de lungă și aspră viețuire i se tociseră

și ei oglinzile ochilor

eu o priveam așa

stând cu pașii adăpostiți într-o gleznă a mersului

ca o pasăre

cu văzduhul înfășurat pe o pană de albă aripă

sărutându-și aerul

într-o diastolă a zborului

aevea

e  o liniște ca-n memoria singurătății

în crucile vorbirii se bat cuiele surdelor cuvinte

însăși natura doarme în vama tăcerii

Doamne !

se vede cum iese aburul somnului

din plămada fierbinte a oboselii

noaptea-și așează capul pe câteva celule întunecate

nici lotcile buzelor nu mai știu să vâslească

în apa auzului  clipocesc numai visele

din steagul timpanului au căzut însemnele vorbei

noi toți ne-am aruncat întregi

cu toate capilarele trăirii în focul somnului

și însuși aerul s-a făcut atât de subțire încât

a luat forma nărilor pentru a cuceri alveolele

doar în oglinzile corneei ne mai privim

trăindu-ne așa

unii prin alții

aevea

omuleții verzi

în tunelul nervului rahidian

se împotmoliseră atâtea influxuri nervoase

nu se zărea nici un organ

care să-mi fluiere ordinea

era începutul globalizării simțurilor și nimeni

nu știa cum va arăta Manhattan-ul secolului 25

nici în ce gamă se vor cânta colindele

la pomul de iarnă

omuleții verzi

vor  murmura imnul stelei sus răsare

ca o mână de celule plimbate prin astre

întemeiate la naștere într-un spirit creștin

și botezate pe la noi

în credința unui semn de întrebare

fără să ne mai ceară opinia

m-aș muta într-un surâs

din nou mi se făcuse frică de trezire

m-am și temut să nu se crape ca de ziuă pământul

să rămân în întuneric 

în vederea sa gârbovită

așa

precum aș vedea stafia nopții pășind

printre literele copacilor scrise cu crengile goale

chiar m-aș fi putut dezbrăca de epidermă

să rămân o simplă întâmplare

mi-aș fi  purtat mândru la rever doliul resemnării

cândva alunecasem și eu pe un nor

de acolo de la marginea toamnei

acoperindu-mi mirarea cu strălucirea tăcerii

acum mai degrabă m-aș muta într-un surâs

în cel de dincolo de ora violet a dimineții

să văd cum se toarnă noaptea într-un vas de lumină

și mai ales

cum toată agoniseala nopții se arde în rugul zării

până când va începe

să prindă aromă de piele crudă

viața cea nouă a frunzei

ce s-a scurs în pământ

sfiala rușinii

după strălucire îmi cunosc această celulă

demult

încă de la întemeierea trupului

acest organ mi-a fost prieten din copilărie

sufletul a fost prima mea carte deschisă de alții

iar prima iubire a venit încă de la înflorirea privirii

eu m-am străduit mereu să-i învăț pe dinafară

mirosul celor dintâi inflorescențe

prima masă a tăcerii mi-a fost construită

cu ascuțișul  timpanului

aici lângă stânca parotidei

unde adesea mai poposeau unii oameni

pentru a-și mănâncă în liniște vorbele

apoi

cu timpul s-au deprins să se mănânce între ei

la început cu sfiala rușinii

apoi cu o satisfacție a nerăbdării

Dan Tipuriță (n. 8 decembrie 1943): A debutat la 16 ani  în revista “Luceafărul”. În continuare i s-au  publicat în această revistă și alte poezii, uneori numai fragmente, în special la rubrica - Dintre sute de catarge - condusă la acea vreme de poetul Gheorghe Tomozei, care l-a încurajat. A urmat Liceul “I. L. Caragiale” pe care l-a absolvit în 1961. Era considerat poetul liceului, își recita poeziile proprii la serbările școlare. În 1966 a absolvit cursurile Facultății de Medicină Veterinară, obținând diploma de doctor veterinar. Și-a început activitatea în producție ca director de fermă la o unitate de stat din apropierea Bucureștiului dar, datorită funcției, fără posibilitatea de a face navetă. În acea perioadă a întrerupt definitiv legătura cu foștii colegi de cenaclu.

Între anii 1971 și 1978 a frecventat sporadic cenaclurile literare “Nicolae Labiş” și “Săptămâna”, și a publicat uneori în revistele literare. A urmat apoi o perioadă în care, deși a continuat să scrie, nu a mai ținut legătura cu revistele literare pentru a mai publica. Deținând diverse funcții de conducere în ministerul agriculturii timp de aproape 30 de ani, Dan Tipuriță nu a mai fost prezent în cercurile literare. A publicat două cărți de specialitate la Editura Ceres. Începând cu anul 2012 a publicat (la editurile Semne și Betta) 15 volume de poezie.

Ion Dodu Bălan – binecunoscutul autor, critic și istoric literar, folclorist, poet, prozator și profesor universitar român – caracteriza astfel poezia scrisă de Dan Tipuriță:

“Poezia biogenetică a poetului Dan Tipuriță este un rod al simțirii și al minții care percepe omul și lumea într-o viziune anatomică. Cu termenii de specialitate din profesia lui, el înnoiește limbajul poetic, păstrând nuanțele și proporțiile, cum marele poet Ion Barbu a adus din matematică, geometrie și astronomie termeni care-i disting exprimarea originală.

Poetul își gândește poezia!”

                              

Volume publicate:

Versuri de demult (editura Semne)

Diamante pe coroana albă (editura Semne)

Goodbye Florida (editura Semne)

Vânzătorul de iluzii (editura Semne)

Heterozis (editura Semne)

Filogenie (volum antologic, editura Semne))

Plecați, Pământul se mută! (editura Semne)

Cromozomi din genunchi de femeie (editura Semne)

Magia eredității (editura Semne)

Genetica îngerilor (editura Semne)

A.D.N.-ul fericirii (editura Betta, 2016)

Să ne iubim deșertăciunile (editura Betta, 2016)

La sărbătoarea genei cu dragoste (editura Betta, 2016)

Influxuri exotice (editura Betta, 2017)

Blog: Dan Tipuriță - poezii

Citește și: Dan Tipuriță - Așteptări, Dan Tipuriță - Dăruiri

Copyright © 2017 Dan Tipuriță

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.