DAN TIPURIȚĂ - AȘTEPTĂRI

 

Dan Tipuriță: Incomod în propria-I piele, încorsetat somatic (închis în propriile celule ca arestații la domiciliu), inventatorul biopoemului face figură de urmaș al pitagoreicilor din antichitate, de la naștere prizonieri ai peșterii trupului, declarând că e dispus să plătească orice preț unei eventuale evadări - chiar dacă-n locul meu se va căsca o groapă, ca amintire a unei vechi explozii - . Dan Tipuriță nu face paradă, să zicem neologică, el își caută mijloace coerente cu noile idei, fără a se teme de stridențe, dovadă și spendidele finețuri plastice de care se dovedește capabil. Oricâți neuroni ar cheltui pentru producția sa lirică, eu cred că afacerea acestui original poet este rentabilă. (Emil Lungeanu, Luceafărul de dimineață, 2020)

așteptarea

am așteptat o viață să vină americanii
și astăzi îi aștept cu bruma de vaccin
un elixir al vieții care-mi lungește anii
călătoriți ca norii prin plasma de senin.
cu ochii astfel strânși mereu către apus
mi s-a albit o geană de când cu așteptarea
mi-a căzut și frunza privirii ce s-a dus
la un priveghi de lacrimi să țină lumânarea.
și nu știu cum se face că am primit o cană
din care îmi beau febra cu vin din patru zări
și mă trezesc bolnav în viața de pomană
trăită de la capăt cu morbul de așteptări.
mă mai tratez cu zile le și încurc la număr
am idiosincrasie la febră și strănut
sunt deja amnezic uit că-mi duc pe-un umăr
traista cu un virus cumplit și nevăzut.
-da!
încă-i mai aștept ca pe-o mândrie a faimei
cu toată sărăcia de boală îi aștept
iar dacă nu mai vin îmi vine să-i dau naibii
să-mi pun de-o înviere
cu mâinile pe piept.

să nu mă calce cisma băltoacei de prostie

respectă-mi Demiurge dorința de a fi
pe-o stradă anonimă un vers de ploaie rară
să mă citească cerul cu ochii vineții
în asfințit de soare aprins cât o țigară.
sau spre dimineață când scriu vreo poezie,
cu un condei de ploaie în pagini de asfalt
să nu mă calce cisma băltoacei de prostie
pășind de pe un vers fluid pe celălalt.
mi-au înecat axonii și mintea mi-e greoaie
mă plagiază iarna cu frigul din condei
câte odată vântul tușindu-mă cu ploaie
dacă încerc să-nmoi condeiu-n apa ei.

vindeca-m-ar râsul de toate câte sunt
voi șterge poezia cu gluma din dotare
sătul de veșnicie pot viețui mărunt
cu infuzori amoebe și alte protozoare

privind cum Amazonul norilor vă ninge

m-am săturat de versul gătit la patru ace
de cel vrăjit cu vorbe stupide nefirești
pentru care lotca tăcerii mele zace
scufundată-n balta prostiei omenești
aș vrea să dau cu tifla visării de pripas
și -ntregii recuzite fără să-mi mai pese
mi-e silă de steluțe de flori de fluturași
de panglici colorate în sân de florărese

m-am lecuit de lacrimi și oftări de post
de versuri aruncate la tomberon cu snopul
port zdrențele de oasele tocite fără rost
tot căutându-mi drumul și versului sorocul
fără prohod de lacrimi zău mi-aș înhuma
rimele cu sila sub huma de meninge
să fiu un cimitir de versuri parcă aș vrea
privind cum Amazonul norilor vă ninge

hai să o facem lată!

mi se făcuse dor să intru-n gura lumii.
voiam o nouă viață și fără apoptoză.
fără cămăși de forță închis cum zac nebunii
în propriile celule somatice-n mitoză.
să ne îmbrățișăm măcar cât vom simți
căldura epidermei cu sângele pe tavă
să învățăm dorința de a ne privi
prin aburul fierbinte peste-o cafea grozavă.

acuma iată scriu cu mâinile crăpate
mă poți citi prin dermă direct precum și curg
pe drumurile vieții asprite și umblate
mereu în cumpănire privind spre Demiurg.
port o anemie de dor într-un organ
nu am imunitate. am leucopenie.
mi-e sângele bolnav de vreme
sau că-n van
am vrut să-l las naibii de har în pandemie.

te chem să fim alături
-hai să o facem lată!
ploaia și-a deschis cârciumă la drum.

ofer tot plânsul toamnei. am clipa vindecată
de toată boala lumii.
sunt vesel

- ergo sum!

chiar dacă unii spun că mi-am mâncat mălaiul

eu am leucocite și eozinofile
enzime și hormoni cât intră-ntr-un ulcior
de-aceea toc mărunt la ore și la zile
hrănindu-mă cu seva alcătuirii lor.
sunt bucuros de toate de flori de clorofilă
de vântul ce m-adie cu șoapta din timpan
citesc poemul vieții și filă după filă
constat că sunt pe ducă.
împins pe tobogan.
dar n-are importanță, mă bucur că mai sunt
și că atât de mândru îmi port cu mine graiul
cu el mai stau de vorbă sporovăind mărunt
chiar dacă unii spun
că mi-am mâncat mălaiul.

-ei și asta-i problema?

ne mai cinstim cu zile
mai trag câte un colț de noapte prin trabuc.
încă-mi iubesc haremul de eozinofile
care-mi dansează-n sânge lasciv.
cu-un eunuc.

rugăciunea bolnavului de covid

sunt plin de ruguri Doamne febra îmi e canonul
ard în vatra bolii la margine de drum
mă ninge lava iernii și sufăr ca tot omul
mă sting precum scânteia din bradul de Crăciun.
o viață m-am zbătut în carnea mea trupească
în care îngrijit-am sufletul creștin
i-am îndrumat credința l-am ajutat să crească
l-am și deprins cu dorul puțin câte puțin.
acum sunt suferind cu-un fel de Doamne-ajută
mi s-au înecat corăbiile în port
trag ca de-o pedeapsă durerea mea tăcută
îmi țin de frâul bolii plânsul ce mi-l port.
am morbul încuibat adânc în răul febrei
mă și pândește moartea din colțul de paing
stau prins ca o insectă în plasele tenebrei
și simt cum lumânarea trăitului mi-o sting.
ești aerul din mine. Te simt în respirare
m-aș dărui icoană oamenilor buni
doar dreapta să-mi rămână pe chip la închinare
și palmele unite în gest de rugăciuni.

în rest doar sănătate!

eu mă legitimez cu-o sănătate rară.
am anticorpi în slujbă
cu simbrie deci
dar vreau să vină iarna cu-o haină mai de vară
să îmi trateze febra cu foc de zilele reci.
știu din Filocalie că facerea de bine
mă va feri de boala cu un prognostic grav
că numai gura lumii s-ar lepăda de mine
în noul diagnostic de sănătos-bolnav.

nu știu de ce
dar versul cu haina-i princiară
îmi stă pe cap de parcă mi-ar fi bolnav la pat
în grohăitul aspru al vântului de seară
i-aud sindromul tragic de encefalopat.

dar nu contează asta ci viața-mi de recrut
din cazarma zilei cu scârba și cu sila
unde asimtomatic așa precum s-a vrut
îmi văd de sănătate
- Dumnezeu cu mila!

Mai multe poezii și profilul autorului aici: Dan Tipuriță
Blog: dantipurita.wordpress.com

Copyright © 2021 Dan Tipuriță

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.