RALUCA LEONTINA NEAGU

povestea fetiței cu chibrituri

m-am născut sub zodia abandonului, sunt fetița cu chibrituri
să vă aprind o țigară, domnule? să vă pun inima la adăpost?
plecați atât de departe, plecați atât de frumos
unde este groapa în care să stau și să plâng până în zori
încoronați-mă!
să fie bucurie, să fie sărbătoare
iată cum se ridică fetița cu chibrituri
cum se scutură ea de noapte și zâmbește
scrieți-mi lungi cuvinte, mâzgăliți-mi un drum fără sfârșit

nu se termină niciodată chibriturile, nu
sunt mama copiilor fără adăpost, mama împușcaților
șchiopilor, surzilor, mama neiubiților
sunt aici în punctul în care se despart mările
și îmi arde pieptul și aș cânta
să vină lumina, să vină lumina! strigați domnule cu mine
dar de smoala asta cum mă descotorosesc, dar de ce învăț mereu să umblu

prin oraș am călătorit până la stele am urcat
pe o macara am construit o casă m-am îmblânzit și sălbăticit
de mii de ori
ce folos?
am un băț de chibrit, vino, încălzește-te
se apropie o iarnă care va dura cel puțin
100 de ani
vin caii și pe unde trec
nu mai răsare nimic.

Bang bang

Sunt cel mai frumos om pe care îl poți iubi
Mă ofer toată, mă întorc pe dos
Mă împachetez frumos

Sunt cel mai atent om pe care îl poți părăsi
Știi ce repede mă uit și mă îndes în dulapul cu haine vechi
Ce ușor ma dezbrac să-ți fie cald
Sacrifică-mă

Uite îți întind cuțitul
Uite îți întind pistolul
Uite îți las ușa larg deschisă și-ți sărut umerii. Adio.

Să știi că
Am stat nopțile să te privesc dormind atât de
Întos și departe
Am simțit p r e v e s t i r e a pe șira spinării

Mi-am cântat să adorm, mi-am mângâiat inima până a tăcut
Mi-am înecat gândurile în pârâu

M-am regăsit
În același oraș muribund pe aceleași străzi pustii
Așteptând un tren fantomă
Să te aducă înapoi.

Cea care iubește în pustiu 

la nașterea mea s-au bătut 3 clopote
unul pentru vii altul pentru morți altul pentru răstignire
m-au înfierat cu litera n de la neiubită și darul meu
au fost două mâini mici care știu să mângâie doar oameni ce nu-și doresc mângâierea
două picioare țepene și pline
carne de tun

sunt atât de frumoasă că barmanii lustruiesc pahare gata curate
sunt atât de puternică încât pot să-ți iau inima și să ți-o apretez
să o expun în cel mai frumos magazin
să pun prețul de sus
pentru inima ta mi-aș vinde țara
pentru tine cel care privești de atât de departe
aș înota în mările fără capăt cu frică și dragoste

răstignește-mă
sau mai rău
uită-mă

nuîmiscrienumăprivinutegândilamineniciosecundă
nici măcar ca la un străin îmbrăcat ciudat într-o zi de duminică
îngroapă-mă până la piept
să nu mai aud cum blestemata asta îmi cântă
și-mi silabisește
sfârșitul a ceva fără început

m-am îmbrăcat frumos mi-am parfumat gâtul
port haine de seducatoare port flori în păr
și am plâns pentru tine până vinul s-a făcut mai amar decât sângele.

Autopsia cerului

îmi dau pielea jos, hocus pocus,
o să mă vezi în sfârșit
nu iubesc pe nimeni cum îmi iubesc hainele de om bun
trăiesc să îmi pun inima la adăpost trăiesc să îți topesc zidurile
și tu nu știi
când plec ușile devin fum. camera labirint de oglinzi
devii ce vreau eu să privesc
te transformi în ghem, te înnod de mii de ori

sunt călăul cu ochi umezi
sunt tăișul care sclipește orbitor în lumină
n-am milă. furnică te fac.
îți arunc în ochi praf de stele părul meu te strânge ca un boa
respiră de două ori

mercur îmi curge prin vene
arsenic am pe buze
nu poți să mai fugi te-am capturat
mai rău. nu-ți dau drumul
până nu devii
altul meu până nu termin această autopsie a cerului
și-mi murdăresc mâinile cu dragoste

mamă
mi-am construit sufletul din tăcerile tale
acum sacrific, zidesc turnuri tot mai înalte
mă închid într-o cutie de chibrit și umbra mea crește
se extinde caracatiță întunecată

acum știi că pasărea din cușcă e strivită
și înlocuită
ai aflat trucul lasă-te păcălit
din nou și din nou

tot ce ai citit acum
nu este adevărat.

Raluca Leontina Neagu: sunt din Călăraşi și am 24 de ani. Am avut colaborări cu cenaclurile Cronopedia, Pariu pe Prietenie, Boema 33 şi cu revistele Algoritm Literar, Armonii Culturale, Negru pe Alb, Actualitatea Literară, Mantaua lui Gogol, New York Magazin Cultural (nr. iulie 2014), Vocativ. În prezent, sunt co-organizator al Serilor Literare Vocativ, în București. Am obținut mai multe premii la concursurile literare la care am participat, cel mai important fiind volumul meu de debut: „unde se termină lumina”, câștigător al Premiului Național pentru Debut în Poezie Traian T. Coșovei, premiu acordat de Editura Tracus Arte în colaborare cu Asociația Culturală Direcția 9 și Agenția de Carte, în anul 2015.

Citește aici: Raluca Leontina Neagu - Povești vindecătoare

Copyright © 2017 Raluca Leontina Neagu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.