CLAUDIU-LIVIU ONIȘOARĂ

Poezie Alexandria















Omul

Printr-o rană a cerului,
ochiul scrutează, sângerează,
căci cercetând nemărginirea,
neputința crește, învolburează.
Tu, petic de carne,
descusut din pânză veche,
mirat în fața vieții
precum
lumina-n fața ceții,
cum te-ai adăugat realității?
Vlăguit, anemic,
bătut de vânt, chircit de frig,
bolnav, mărunt; cât te mai strig?
Și totuși, te ridici…
căci în tine e o ață de care te ții legat,
ca de-o ultimă speranță.
Fire adâncă, legământ,
omule!
ești frate cu acest pământ,
omule!
nu te lăsa purtat de vânt…


Toamnă

S-a frânt ceva.
Nu întunericul, nici bolta,
deși nu pare cerul ostoit;
din crăpături de nori, se scaldă uscăciunea.

*
Vremea zburdă, se afundă,
iată, sufletu-mi inundă.

*
S-a frânt ceva.
Nu lumina, nu ogorul,
deși pământu-mi pare însetat;
din înalt, din ochi de sticlă,
din vreo râpă, din vreo pâclă,
din vreo doină nerostită,
se înalță… aspră, da, dar și dulce și semeață.

*
Ridic pieziș privirea, în ochi se scutură de plumb,
e toamna cea neofilită, șade-acolo pe un dâmb.


Iertare la vreme rea

Va veni o vreme atât de rea,
cât un munte de înfrigurate neguri,
vei simți că e aievea, tare grea,
și ridica-vei obrazul mort la ceruri.
Și ploaia nu te va spăla,
o, nu te va curăța,
mirosul nelegiuirilor va zăbovi în tine
vreme îndelungată: o mie de ani… și mai bine.
Și Styxul cela spurcat
mirosi-va a flori de trandafiri, (pe lângă tine)
cu ale lor dulci, moarte priviri;
în oglindă te-ai uscat.

Eu nu vreau, nu!
Cât de bine doar…
să răsar din miez de pâine,
să tresar și-n vis azi, mâine,
să sorb din cupa cu vin,
să scot din mine acel pelin.
Chiar de am de înfruntat atâtea cercări, atâta durere în șoapte,
voi ști să aleg mereu și voi ierta de șaptezeci de ori câte șapte.



PoezieClaudiu-Liviu Onișoară (n. 23 februarie 1995): Sunt sudist (alexăndrinean), unionist (militez pentru Unirea României cu Republica Moldova), militez, de asemenea, pentru conservarea specificului național și pentru dreptate socială și individuală (în momentul de față, absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității din București și redactor de carte juridică). Citesc de la patru ani, scriu de la cinci. Până de curând am așternut pe foi numai proză, dar în ultimii doi ani am fost atras și în delicatele mreje ale poeziei. Slujesc și mă învârt în jurul imaginației, căci ea este motorul, degetele sunt mijlocul material prin care se perpetuează specia scriiturii mele, iar rodul este creația. 


Citește mai multe poezii aici: Claudiu-Liviu Onișoară - Sunt altul

Copyright © 2017 Claudiu-Liviu Onișoară
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Un produs Blogger.