CLAUDIU-LIVIU ONIȘOARĂ
Printr-o
rană a cerului,
ochiul
scrutează, sângerează,
căci
cercetând nemărginirea,
neputința
crește, învolburează.
Tu,
petic de carne,
descusut
din pânză veche,
mirat
în fața vieții
precum
lumina-n
fața ceții,
cum
te-ai adăugat realității?
Vlăguit,
anemic,
bătut
de vânt, chircit de frig,
bolnav,
mărunt; cât te mai strig?
Și
totuși, te ridici…
căci
în tine e o ață de care te ții legat,
ca
de-o ultimă speranță.
Fire
adâncă, legământ,
omule!
ești
frate cu acest pământ,
omule!
nu
te lăsa purtat de vânt…
Toamnă
S-a
frânt ceva.
Nu
întunericul, nici bolta,
deși
nu pare cerul ostoit;
din
crăpături de nori, se scaldă uscăciunea.
*
Vremea
zburdă, se afundă,
iată,
sufletu-mi inundă.
*
S-a
frânt ceva.
Nu
lumina, nu ogorul,
deși
pământu-mi pare însetat;
din
înalt, din ochi de sticlă,
din
vreo râpă, din vreo pâclă,
din
vreo doină nerostită,
se
înalță… aspră, da, dar și dulce și semeață.
*
Ridic
pieziș privirea, în ochi se scutură de plumb,
e
toamna cea neofilită, șade-acolo pe un dâmb.
Iertare la
vreme rea
Va
veni o vreme atât de rea,
cât
un munte de înfrigurate neguri,
vei
simți că e aievea, tare grea,
și
ridica-vei obrazul mort la ceruri.
Și
ploaia nu te va spăla,
o,
nu te va curăța,
mirosul
nelegiuirilor va zăbovi în tine
vreme
îndelungată: o mie de ani… și mai bine.
Și
Styxul cela spurcat
mirosi-va
a flori de trandafiri, (pe lângă tine)
cu
ale lor dulci, moarte priviri;
în
oglindă te-ai uscat.
Eu
nu vreau, nu!
Cât
de bine doar…
să
răsar din miez de pâine,
să
tresar și-n vis azi, mâine,
să
sorb din cupa cu vin,
să
scot din mine acel pelin.
Chiar
de am de înfruntat atâtea cercări, atâta durere în șoapte,
voi
ști să aleg mereu și voi ierta de
șaptezeci de ori câte șapte.
Claudiu-Liviu
Onișoară (n. 23 februarie 1995): Sunt sudist (alexăndrinean), unionist
(militez pentru Unirea României cu Republica Moldova), militez, de asemenea,
pentru conservarea specificului național și pentru dreptate socială și
individuală (în momentul de față, absolvent al Facultății de Drept
din cadrul Universității din București și redactor de carte
juridică). Citesc de la patru ani, scriu de la cinci. Până de curând am
așternut pe foi numai proză, dar în ultimii doi ani am fost atras și în
delicatele mreje ale poeziei. Slujesc și mă învârt în jurul imaginației,
căci ea este motorul, degetele sunt mijlocul material prin care se perpetuează
specia scriiturii mele, iar rodul este creația. Citește mai multe poezii aici:
Copyright
© 2017 Claudiu-Liviu Onișoară
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.
Postări
Leave a Comment