CLAUDIU-LIVIU ONIȘOARĂ - SUNT ALTUL

Când am iubit

anagrame insinuante și dans de voie al ațâțării,

a rodit covorul de spini –

peste care am trecut fără o zgârietură,

am învins și demonul crepuscular

al disperării;

penița de aur s-a îmbârligat în cuvinte:

când am iubit, doar când am iubit

Femeii ce m-a uitat

cotrobăi de zile întregi.

acea măsură a păcii dinăuntru

e parcă pusă pe-un șurub

nu nevoia de tine mă îndeamnă,

căci așa tremur când mă gândesc

la un suflet între două brațe de carne

dacă știi că te-am uitat, omoară gândul ce mă are

eu nu mă satur de tine, femeie-scumpă-ce-arzi;

între două împliniri, a ta e veșnic prima

Oști de umbră

scârțâie crengi uscate și două monede

se clatină pe ochii veacului trecut,

prelins între suspine și dureri și foame

trupul meu e nepurtat de aripi,

e purtat de cețuri –

coama dealului, creasta stearpă

și valul generos de brumă;

am picuri transparenți pe chipul mânios

și simt fiori atât de reci –

albe furnicături de tăiș în nervi

cronică: război pierdut între amnezie și dispreț.

Nu, trecutul nu e doar trecut

Sunt altul

pe țărmul alb precum albul ochilor

vine marea înspumată cu cenușă;

e tristă și dezolantă

și îmi urcă până la genunchi.

în zare arde cerul și se destramă –

mă înconjoară bucăți din cerul-scrum;

ninge. ninge sau plouă încenușat

și mă las mâncat de apă,

descătușarea vine ca o boare sărată

am intrat în mare și marea îmi curge prin vene

ca și cum

sunt altul.

Mai multe poezii și profilul autorului aici: Claudiu-Liviu Onișoară

Blog personal: ONIȘOARĂ CLAUDIU-LIVIU BLOG (Poezie, proză scurtă, articole, eseuri)

Copyright © 2019 Claudiu-Liviu Onișoară

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.