CLAUDIU-LIVIU ONIȘOARĂ - SUNT ALTUL















Când am iubit

anagrame insinuante și dans de voie al ațâțării,
a rodit covorul de spini –
peste care am trecut fără o zgârietură,
am învins și demonul crepuscular
al disperării;
penița de aur s-a îmbârligat în cuvinte:
când am iubit, doar când am iubit


Femeii ce m-a uitat

cotrobăi de zile întregi.
acea măsură a păcii dinăuntru
e parcă pusă pe-un șurub

nu nevoia de tine mă îndeamnă,
căci așa tremur când mă gândesc
la un suflet între două brațe de carne

dacă știi că te-am uitat, omoară gândul ce mă are
eu nu mă satur de tine, femeie-scumpă-ce-arzi;
între două împliniri, a ta e veșnic prima


Oști de umbră

scârțâie crengi uscate și două monede
se clatină pe ochii veacului trecut,
prelins între suspine și dureri și foame

trupul meu e nepurtat de aripi,
e purtat de cețuri –
coama dealului, creasta stearpă
și valul generos de brumă;
am picuri transparenți pe chipul mânios
și simt fiori atât de reci –
albe furnicături de tăiș în nervi

cronică: război pierdut între amnezie și dispreț.
Nu, trecutul nu e doar trecut


Sunt altul

pe țărmul alb precum albul ochilor
vine marea înspumată cu cenușă;
e tristă și dezolantă
și îmi urcă până la genunchi.
în zare arde cerul și se destramă –
mă înconjoară bucăți din cerul-scrum;
ninge. ninge sau plouă încenușat
și mă las mâncat de apă,
descătușarea vine ca o boare sărată

am intrat în mare și marea îmi curge prin vene
ca și cum
sunt altul.

Mai multe poezii și profilul autorului aici: Claudiu-Liviu Onișoară

Copyright © 2019 Claudiu-Liviu Onișoară
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Un produs Blogger.