NINA TĂRCHILĂ

Nina Tărchilă - Poezie contemporană
Poezie













Citeşte-mă!

citeşte-mă până la capătul poveştii,
până la capătul tăcerii şi-napoi,
citeşte-mă prin aer vechi cu voce tare
ca să-nţelegem tâlcul amândoi.
îndeasă-ţi cerul în urechi şi-mi cântă
silabe despre ceaţă şi iertări,
citeşte-mă-n nesaţ, fără odihnă
şi fără inutile întrebări!
citeşte-mă de dincolo de mine,
de dincolo de răni mustind a moarte
şi de-mi miros pereţii albi a soare,
pătrunde-mi prin ferestre mai departe.
citeşte-mă şi află despre mine
cum ştiu să mor şi cum ştiu să trăiesc,
cum din tristeţe ştiu să-mi fac duminici,
din rădăcini cum doru-mi despletesc.
iar când s-o face seară în poeme
şi-or paşte stele-n gândul cu minuni,
citeşte-mă în şoaptă la răspântii
de mângâieri ţipând a rugăciuni.
să vremuim prin sunetele oarbe
ale privirilor zidite între noi,
s-alerg căprui şi tu s-alergi albastru
adulmecând prin clipă amândoi.
citeşte-mă din marginea tăcerii
până-n tumultul care-mi bate-n piept
şi-apoi rămâi până la capătul poveştii
prin care m-am pierdut de când te aştept.


Te-aş fi oprit...

te-aş fi oprit dacă-ai fi vrut să-mi fii
timp fără capăt, pernă căpătâi -
te-aş fi ţinut în braţe înc-un ceas
chiar de-ar fi fost tot ce mi-a mai rămas.
te-aş fi privit în ochi şi ţi-aş fi spus
că niciun vis nu-mi poate fi de-ajuns
până nu vii, până nu curgi în mine
într-un limbaj reinventat de tine,
într-o pulsare-a tâmplei dezgolite
sub palma ta, sub ochii tăi, iubite!
sub foşnetul luminii ţi-aş fi prins
inima-n palme, ochiul tău desprins
dintr-o durere-a vieţii fără sens,
de lacrimi şi regrete l-aş fi şters -
sub pasul tău prelung m-aş fi făcut
cărări cu flori şi soare, de-ai fi vrut,
din aşteptări ţi-aş fi ţesut poveşti
să-ţi fie felinar spre căi cereşti
întrun vârtej ireversibil, infinit.
te-aş fi oprit... dacă m-ai fi iubit.

Alchimia iubirii


Trăire

cuvintele se despletesc în silabe tulburi,
ceasul respirat lângă tine e plin de uimiri.
parcă-mi viscoleşte Dumnezeu toate tăcerile
în care-mi dormeau neînchipuite iubiri!
pe umăr un mugur de aripă-mi creşte
şi ştiu că de zbor se poate muri
dar e atât de albastră nebunia asta de tine
c-au putrezit în cer toate nuanţele gri.
năvălesc verile peste sufletul meu,
clipele au gust de uimiri nesfârşite.
cu pleoapele-nchise adulmec marginea lumii
şi mă vând pe un pumn de nelinişti, ţie, iubite!



PoetNina Tărchilă: Sufletul meu respiră prin cuvânt. Așa își traduce emoțiile cât să le înțeleagă și ceilalți, așa spune povești despre lumina și întunericul din el, despre viața asta trăită parcă între oglinzi paralele, ca într-un puzzle fără sfârşit. Dar cuvântul e doar povestea emoției - înaintea lui este întotdeauna bătaia aia in plus a inimii. Și totul este să o auzi atunci când se-ntâmplă cât să ai ce povesti! Din emoția trăirii s-au născut și cărțile mele de până acum și din același izvor se vor naște și următoarele. Primul volum publicat se numește "Alchimia iubirii" și a apărut in anul 2016 , iar al doilea, numit "Memoria inimii" a apărut anul acesta. Mai am în lucru în momentul de față încă două cărți - una de proză scurtă și cealaltă tot de versuri. În rest... nu-mi place să vorbesc despre mine. Poate doar tot prin poezie: "că și fără tine, și fără un petec de cer doar al meu/ eu tot am să fiu mereu jumătate femeie/ și jumătate pasăre cântătoare."


Copyright © 2017 Nina Tărchilă
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Un produs Blogger.