Claudia Bota – Invitație în Labirintul iubirii
Labirintul iubirii
În centrul vieții se află sinele Tău
neîntinat
Arătându-mi calea dreaptă pe care să o
străbat,
Albul iubirii pătrunde-n zilele vieții
netulburat
Lumina parcurge eternitatea veacului
îndepătat.
Misterele vieții ne duc spre limita
transfigurării
Rugăciunea poartă pe om în viață la ora
chemării,
Biruința drumului bun e călăuză spre a
fi urmat,
Iisus te veghează din centrul
labirintului neîncetat.
Tezeu a coborât în lume învingând
Minotaurul,
Însă Dumnezeu s-a făcut Om și a biruit
diavolul.
Spălându-ne rănile a vindecat trupul
neputincios,
Parfumul nardului revărsă harul Său atât
de luminos.
În centrul labirintului Iisus
Pantocrator binecuvintează,
Iar mâna Sa dreaptă spre tine cu putere
Își îndreaptă
Așteaptând să scoată din labirint pe cel
ce vrea să iasă
Din a iubirii cale în inimi cu sete prin
vene Ți-o pulsează!
Între sentimente si trăire divină

Dumnezeu este altă latură a poemelor
sale, așa încât exclamă:
”Rup pieptul de atâta iubire
Căci inima din mine
se lasă,
Îndatorată doar
pentru Tine.”
Am putea spune că universul poetic al
autoarei este divers și tot așa despre mijloacele poetice:
”Ce-i cerul, ce-i pământul?
Ce-i glasul care
din cer s-a pogorât?”
Iată cum întrebările, uneori retorice,
abundă ca și cum trăirile ar fi doar o
copilărie asumată.
Pe alocuri didactică (poeta e profesoară
de religie) poemele ei sunt trăiri, provocări poetice, mirări în fața
miracolelor divine:
”Nu lăsa gândurile să te copleșească!
Nici ca visele să
nu mai crească,
Nici durerea să te
încolțească,
Nici ca zborul tău
să se frângă
Nici iubirea ta ca
să se stingă.”
Ce va fi de acum încolo, vom vedea.
Deocamdată discursul poetic generează
trăiri care ni le dăruiește cu generozitate.
Oriunde plecați luați aceasta carte cu
dvs. Avem nevoie de Dumnezeu și de autoarea Claudia Bota.
(prefața la volumul Labirintul iubirii,
semnată de George Terziu – editor și lector).
Citește mai multe versuri semnate Claudia
Bota aici: Claudia Bota
Leave a Comment