ANDREEA MAFTEI

Circular

La degetul mic, toată mișcarea aceea -

furtună.

Sângele ei reînnodat, pe inelar,                         

bătăile luminoase din pântec

revărsate sub coastele albe,

de fildeș.

Pieptul femeii. La o aruncătură.

Zvâcnește cum calcă pe vârfuri.

Încurcă și descurcă ploi reci și repezi.

Ori râuri, râuri. Clădește

pe coapse ferme. Toate frânghiile

strângând tumultul

cu tot pământul scuturat

peste umăr.

La temelie. Luna frământă.

Universul începe să miște.

Îl leagănă. Sub gene. Îl colindă. Îi dă

propriul nume.

Sărută văi şi cheamă vântul,

când sânii săi mocnesc, neîncetat,

de umplu norii. Răstoarnă gânduri.

Şi ea lumină. /Lumina grea.

Poate să tacă. Poate să frângă.

Poate s-adape. Poate să strângă.

Poate să urce. Poate să plângă.

Poate să nască. Poate să frigă.

Poate cărări. Poate adâncuri.

Pământul tot rotește orb,

sapă pustiuri, curge-n mări,

și ea, doar cântă.

De veghe

Mă dezbrac de cele câteva straturi

de piele. Lumina-i difuză.

Caut. Noaptea, în ore de veghe.

Ceasul urlă grozav.

Mă-mpart ploaie de-o zi.

Primăvara, când cerul lasă semne

pe trupul imaculat din mâna mea.

Amiaza, un țipăt.

Prelungesc senzația de liniște.

Țipăt și liniște.

Țipăt./Țipăt.

Ca un titirez înfipt.

La un sân cuprind marea, la celălalt,

cerul.

Le unesc. Linia de mijloc stă

într-un echilibru

patern. Își colorează urma,

desenând pe asfalt. Întâi,

pătratul perfect.

Apoi,

culorile se împrăștie...

la micul dejun.

Ceasul zăngăne în cântec

de la un prim început

cu o secundă mai mult.

Dospire

Din sângele meu trecut

prin venele tale se-nalță,

imergent, două făclii;

rotunjimea primei trăiri,

în freamătul lunii,

printre cearșafuri înnodate

strâns.

Pielea întinsă bine. Naște

lupi hămesiți, înecați în sughițuri.

În piață, paiața dezgolită de griji:

„Mai bine pizza și cartofi prăjiți;

lupii să tacă!

În ciorbă sunt botezați

cei mici.”

Cartea aceasta, eu

Scufundarea în cele mai adânci ape

nu pare a fi atât de profundă cum ochii

pătrund fericirea

palpabilă, mirosind a scoarță de brad

și a lapte.

Răsfăț al serilor lungi. Cana cu ceai sub

câteva picături de lămâie

împrospătează aerul grav. Tavanul

atât de aproape,

atât de alb...

și fiecare deget alungit pe literele negre

dau contrast luminii de pe retină.

Cad

într-un somn al poveștilor, din zi în zi.

Semnul de carte nu uită. Nici inima care palpită

a vise ce fumegă lent.

Și-i încă vânt, și-i chemare

spre necuprins.

 

Andreea Maftei (n. 3 septembrie 1985, Iași): Profesor de limba și literatura română (licențiată a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași (promoția 2008). A publicat primele poezii în mediul online (Poezie.ro, Rețeaua literară, Qpoem, eCreator și Parnas XXI). Debutul publicistic s-a produs în revista Literadura (poemul Chihlimbar (în anul 2016, în urma unui premiu obținut prin concurs, pe site-ul Literaturitate.ro). Andreea Maftei a publicat poezii și haiku în reviste literare precum Banchetul, Vatra, Feed Back, TopLitera, Literadura, Scriptor, Parnas XXI, Rotonda valahă, Dincolo de retină ș.a. Andreea Maftei a tradus, în limba franceză, volumul Tăceri ascunse al poetului Alexa Gavril Bâle (editura Izvorul cuvântului), dar și alte poeme din haiku-ul francez actual, pe site-ul dedicat poeziei nipone Dincolo de retină. De asemenea Andreea Maftei a scris cronici de carte, publicate în revista Banchetul. În anul 2017, i-a fost tradus primul poem, în limba maghiară, de către scriitorul și traducătorul Attila F. Balasz (Cadran, premiul III, în cadrul aceluiași concurs, un an mai târziu). De asemenea, poeta Angela Nache-Mamier a tradus în franceză poemul Note de aer și un grupaj de poeme selectate din volumul de debut, Lebede roșii (Rătăcire, Timp, Lebede roșii, Popas, Lada cu zestre). Poezia Ignoranța își schimbă numele în durere a fost tradusă în spaniolă și italiană de poetul George Nina Elian. În prezent Andreea Maftei este redactor-adjunct al revistei Banchetul a Fundației culturale „I.D. Sîrbu” din Petroșani, revistă publicată sub egida Uniunii Scriitorilor din România și doctorand al Școlii de Filologie din Iași, modulul Literar, cu teza Demostene Botez. Studiu monografic.

Premii:

Premiul național pentru volum în manuscris (la secțiunea Cuvinte potrivite, în cadrul Festivalului internațional „Tudor Arghezi”, Târgu-Jiu, 2018)
Premiul pentru debut (acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iași, 2019)

Prezențe în antologii literare:

Suflete spre soare (coordonator Cristina Ștefan)
Bună dimineața, patria mea! (coordonator Romeo Aurelian Ilie)
Row of masks, în fiecare din noi, prietene (coordonator Adrian Mondea)
Poemul identitar (antologia revistei „Conta”, coordonator Adrian Alui Gheorghe)

Volume publicate:

Lebede roșii (coordonator Lucian Vasiliu, prefața semnată de criticul Ioan Holban, editura Junimea, Iași, 2018)


Citește aici poezii din volumul: Lebede roșii (editura Junimea, Iași, 2018)
Citește aici: Andreea Maftei - Domino de cuvinte
Blog de autor: Andreea Maftei ~despre viață în câteva cuvinte~


Copyright © 2017 Andreea Maftei
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.