ANA PODARU

Culoare fără nume 

După ce furtuna a fost alungată de bocetul salcâmilor în floare
S-a arătat curcubeul pe cerul opac cu trena întinsă spre mare,
Coboară ușor spre pământ, însetat, dar vai, e pământul un rug
Pătat e de sânge, de lacrimi, suspinul din jug și rana din plug.

Să bea din izvoare, să bea din pârâu? să-și verse culoarea pe spicul de grâu?
Pe flori? Pe coroana ce zace în hău? Pe trupul inert de-acolo din râu?
Mustește azi Geea-n esență ciudată, un gust de otravă în piatră săpată,
Nu-i leac pentru crucea de lemn dărâmată, nici pentru altarul din piatră crăpată.

Culorile curg pe morminte-ngropate sub mlaștini de sânge stătut,
O altă culoare se naște și moare...amestec de pâine și lut...
Un alt portativ pe cerul cu stele ce-și pierd strălucirea în miez de pădure,
Mai sunt dirijori?... un bocet, un urlet? Ce poate o voce să-ndure?

Să-i dăm azi un nume acestei culori ce bea din izvoare, ce curge pe flori
Dar nu mai sunt nume pe limbă de morți, ei n-au nici morminte... culori?
Bagheta se rupe ca vreascul sub talpă, nici îngeri nu sunt să mai cânte la harpă,
Nici negrul nu-i negru, nici apa nu-i apă, se pierde azi rodul, câmpia e stearpă,

Mantaua pământului e astăzi lințoliu și-n cer dirijorul se-mbracă în doliu.

Prea puțin

Seceta mi-a pătruns ochii
la ceasul doisprezece sub girul nopții
așa cum crapă pământul uscat,
așa mi-au crăpat irișii în mii de prăpăstii
inundate ușor de-un roșu de maci,
i-am spus unui vis tulburat:
- Ai grijă pe unde, tu calci!...
să nu trezești demonii din adâncuri!...
mai lasă-i să doarmă!...

pleoapele-mi stăteau sprijinite de gene
așa cum stă la poarta cerului Înțeleptul
sprijinit de-un toiag...
în jur se-nvârteau, se-nvârteau, se-nvârteau
semnele mirării, semnele întrebării:
Oare-i deajuns?...tic-tac!...tic-tac!

O mână invizibilă îmi ieșea din piept,
în ea era inima,
mai pulsa...
pe degete s-au prelins fluvii de sânge
ca o lavă pârjolind în jur pielea, carnea,
curgea în pământ fierbinte
ca-ntr-un sipet,
ca un izvor nesecat...
pic...pic...
Sssssssstttttt!... Oare ce-o fi fost?...
era lacrima ce-a scăpat dintr-un ochi
ca pasărea dintr-o colivie a zburat,
s-a prelins pe obraz și s-a dus
în același pământ blestemând demonii,
otrăvind limbile spurcate întinse spre cer.

Hmmm, la picioare-mi stătea crucea de lemn
iar la cap Duhul Sfânt...
Oare cine-mi ținea inima-n mâini?...

construiesc peste macii din iriși vitralii
și-mi jertfesc inima pe altare-n biserici de lemn...
E puțin?!...Ce să facă un cer cu o inimă mică?

Versuri noi

Dacă drumurile-mi toate și-au aflat voit sfârșitul,
Căutați-mă-n cuvinte ce le-am presărat în urmă,
Răscoliți șuvoi de lacrimi ce s-au scurs udând pământul,
În adânc am semănat un ecou ce-n pântec scurmă.

Dacă vocea mea s-a stins răscoliți în mine lutul,
Glasul meu o să răsară din condei făcut lăută,
Nu vă temeți la mormânt, de-mi vedeți pe cruce scutul,
Trupul meu căzut ușor, odihnit din vis se-nfruptă.

Dacă nu-s flori pe mormânt am murit trăind degeaba,
Nu vă temeți, le-am cules zi de zi din mâna voastră
Împletindu-mi rând cu rând și veșmântul și podoaba
Iar mormântul meu din luncă, iacă, devenit-a glastră.

Dacă vântul n-are glas să-mi doinească printre frunze
Din cuvintele lăsate astei lumi ca semn de carte,
Să le ducă-n toiul toamnei, filele făcute muze,
La fereastre-ntredeschise punând visele deoparte.

Patimile fagului

Dup-o zi dogoritoare, mă așez frumos la masă,
Sorb o ceașcă de cafea, un suspin aud prin casă,
Cu privirea-mi obosită cercetez odaia toată:
Cine plânge fără lacrimi în căsuța mea curată?

Plânge sufletul din fagul devenit mobilier...
După frunzele din ram, păsări ce-au zburat spre cer,
De topor nu i-a fost frică, nici de drujbă sau secure,
Casa mea-i mormântul lui, asta trebuie să-ndure,

N-are vânt mângâietor, turturică prin frunzare,
Gustul dulcelui izvor, norii risipiți în zare,
Ploaia cea răcoritoare, raze calde dimineața,
Diamantele de rouă ce sfidau vremelnic ceața.

Unde-s stelele și luna?...licuricii, cintezoii,
Veverița de pe creangă, cântecul voios al ploii,
Frații deveniți stejari. Unde-s? Poate-s prin morminte,
Lemn de foc, porți sau altar pentru darurile sfinte.

Suspinăm toți laolaltă: rama, scaunul și masa,
Lăcrimez că nu am cum să-i trezesc la viață casa,
Un poem despre un fag îl aștern ca pe-un portret,
Rama de stejar așteaptă pe-un perete șevalet.

Alte versuri să răsară de sub frunți ce gânduri țes
Poate nu ca ale mele, poate mult mai pe-nțeles.

Ana Podaru (n. 27 octombrie 1974, Nicolae Bălcescu, Bacău; d. 6 octombrie 2019): Și-a petrecut copilăria la sat, mirosul câmpului şi joaca desculţă prin ploaie i-au sădit în suflet, mărturiseşte ea, imaginea frumosului, imaginea libertăţii. Şcoala primară a făcut-o în localitatea sa natală, iar gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Bacău. Mama i-a dăruit comoara cea mai de preţ a sufletului – bunătatea şi iubirea faţă de oameni – iar şcoala cu dascălii săi i-au deschis sufletul către poeţii George Bacovia, Mihai Eminescu şi Adrian Păunescu. Poeziile lui George Bacovia, afirmă poeta, atârnă ca plumbul în adâncul fântânii inimii mele. A urmat cursurile Colegiului Industrial Vulcan - Promoția 2006 și ale Şcolii Sanitare Carol Davila din Petroşani, în tip ce lucra ca asistenta medicala la Spitalul din Vulcan și ulterior la Spitalul de Urgenţă Petroşani. În anul 2014 a pleacat în Marea Britanie, unde lucrează ca asistent medical la Spitalul din Crawley - Sussex Community NHS Trust, St. Augustinian Care, Maplehurts Nursing Home-Haywards Heath  și Woodlands Nursing Home-Burges Hill.

Debut şi activitate publicistică, poezie:

Prima apariție a fost în ziarul Naţiunea (7 ianuarie 2014), coordonat de redactorul Romeo Tarhon. Au urmat apariții în alte reviste și antologii: antologia Iubirea, dincolo de vis (2014, realizată de fondatoarea grupului literar Popasuri Culturale Românești – Silvia Urlich, scriitor) și în revista Banchetul, a Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu Petroşani, redactor şef Dumitru Velea (care-i netezește pașii în literatură, fiindu-i și mentor), unde este redactor şi publică poezie începând de la apariţia revistei (Anul I, nr. 1-2-3, ian.-febr.-mart. 2016) şi până în prezent, număr de număr.Publică poezii pe reţelele de socializare în diferite grupuri literare, reviste şi publicaţii online. Unele poezii i-au devenit recitaluri (pe Youtube poate fi găsit recitalul Nataliei Pîntea), iar altele au devenit cântece (Plouă în suflet, cantautor Florin Ţuţuianu). Poeziile sale sunt prezente și pe alte platforme literare online (Confluenţe Literare, Amprentele sufletului, Ecreator, Arhiva Literară, Grai Românesc etc.), în reviste literare. (precum Impact – coordonată de Vali Nițu, Eminescu, Agora Literară, Agero-Stuttgard, coordonată de Lucian Hetco, Radio Metafora – platformă internaţională etc.) sau, unele dintre ele, se regăsesc recitate la radiourile online: Enigma, Bluegreen, Prietenia, Vis de taină, Poema, Romantic etc. Poeziile Anei Podaru sunt bine primite şi comentate în Cenaclul Poetic Schenk. Este membru al Uniunii Scriitorilor Europeni de Limba Română – USELR, din anul 2017.

Volumele de poezie ale Anei Podaru pot fi găsite în librariile din Londra, Biblioteca din Nicolae Bălcescu – satul natal, Biblioteca Șansa din Vulcan, Biblioteca Colegiului Tehnic din Vulcan, Biblioteca Județeană "I.N. Roman" din Constanța și în format e-book pe Librăria online.

Premii şi distincţii:

Diplomă de excelenţă pentru talentul literar deosebit  – editura Inspirescu, 2014

Premiul Ion D. Sîrbu pentru poezie - acordat de Fundaţia Culturală Ion D. Sîrbu Petroşani, pentru volumul Cad îngeri din icoane, 2017

Versuri publicate în volume și antologii:

Firimituri de fericire (editura Inspirescu, prefaţă George Terziu, Satu Mare, 2014)

Fluturi în infern – Butterflies in Inferno (editura Inspirescu, prefaţă Liliana Terziu Boianu; ediţie bilingvă română-engleză, traducere Lucia Ştefanovici, Eva Halus şi Rudolf Neumaier, Satu Mare, 2015).

13 Octombrie rece. Icarii timpului (editura Inspirescu, prefaţă Dumitru Velea şi George Terziu, Satu Mare, 2017)

Cad îngeri din icoane (editura Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, Petroşani, 2017)

Copyright © 2017 Ana Podaru

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.