MIOARA BĂLUȚĂ

8 poeme împotriva uitării

***

caut o energie mai puternică decât  mine

o zeitate la care să mă rog uneori

frica e orice oglindă pusă în faţă

nu recunosc planeta

încep lupta cu visele

scriu poezii să nu mai rămână din mine

piatră pe piatră

am cincizeci și aș mai tăia ceva

să salvez ce se mai poate salva

***

uneori trebuie să faci o pauză

cu privirea în gol să examinezi trecutul

cum ai privi o scenă pe care se alunecă

dragostea lovește încet

viața curge repede

când te aștepți mai puțin inima

pune un semn

în interiorul sufletului

mă învârt ca un nor prin dreptul soarelui

nisipul să mă facă ridicolă

scriu cu el

scriu peste el

ce bine Doamne că avem din ce trăi

***

vom resista până la capăt

liberi să păstrăm orice dar

și orice dacă

amăgindu-ne că orice sedativ

este o sare minerală

noi ținem la fericire

de frică

așa cum ținem o haină pentru sărbători

ne creștem oameni

care să ne înțeleagă

virtuți pe care nu le mai avem

noi am creat un iad uitându-ne spre rai

mereu la mila furtunii

dorindu-ne să țipăm

din nou

***

inimă a mea

în afara pieptului eşti tu

singurătatea mea purtată într-o invizibilă lesă

trup gol trecut prin apă

ca o armă lustruită ţintindu-mi tâmpla

braţele aur lichid

sunt un poem legat în coperţi de piele

nu am vârstă nu am aşteptări

îmi ascult sânii orbind

într-o delicată supunere

înconjurată de fumul

cuvintelor modelez lumânări groase

lumina lor să-mi  erodeze bezna

şi urma

peste câţiva ani

o mamă tânără îşi va arde mâna

scrisorile

ridurile toate

***

vizibil invizibil intangibil

toată lumea care mă iubeşte

îmi umblă prin creier mai întâi

mai mult tulbur decât să edific

cu graţia marţială a unei întrebări

sunt eu karma sau karma sunt eu

când iubeşti nu mai mori

nu te mai naşti

ai tendinţa de a coborî privirea în pământ

până când ţi se face frig

apoi dai la o parte pământul

eşti o particulă în mişcare

nu mă crezi

nu mă crede

scoate inima din piept

o aşează în mine

îmi dau părul pe spate îl învelesc

şi aşa dezarmaţi ne facem loc prin aer

şi ne aşezăm cuminţi unul în altul

***

tu nu vei fi aici eu nu voi fi acolo

ne vom chema cum strigă pescărușii

caii din apa mării

împiedicați de aceeași întârziere cronică

și totuși avem noaptea

și visul rugăciunea spusă în gând

cum numai poeții pot să-și schimbe destinul

pe Dumnezeu ca un chelner invizibil

care ne pune în față o carte cu de toate

cafeaua amară laptele și zaharul

separat

separat nu-i bine

amestecă lasă restul

în palma lui orice navă poate să țină marea în echilibru

orice strop să alerge mândru pe uscat

să spele să hrănească să umple tot...

***

în mijlocul civilizației de orbi

pașii sunt mici

se vine încet se pleacă în grabă

liniștea urbană a îndrăgostiților

îi scoate din minți

blochează lifturi

nu e bine spun toți

trebuie să măsurăm

tot ce înseamnă emoție

cu brațe lungi și glas de om

să știm să vedem să cunoaștem

anotimpul după coaja unui măr

dar ei tac

și se sărută

și se înalță sărutându-se

dintre toate

vino să ne ridicăm ca apa la cer

și să curgem prin venele norilor...

***

stau printre poeți

ca o sălbăticiune într-un mare oraș

ziua într-un pasaj subteran

noaptea pe un acoperiș încerc să scap de frică

nu sunt de aici

nu aparţin acestui pământ în care m-am trezit

dar cine aparţine pământului care l-a născut

toți au ajuns aici pentru lucrurile

pe care ar fi vrut să le vadă și nu le-au văzut

pentru femeile cu care n-au dormit

pentru bărbații care au uitat

o absență e mereu în preajma fiecăruia

ca un vânător luându-i urma

Mioara Băluță: Locuiesc în Bacău. Am 50 de ani. Tot ce am studiat până acum m-a lăsat singură. Poezia mă ține vie, pentru poezie nu sunt nimic. Nu fac parte din nici o grupare literară, dar am primit câteva premii literare în urma cărora am debutat în anul 2014 cu volumul de poezii În cădere voi râde. Continuarea a venit în anul următor cu Partea nevăzută a lunii. Unele poezii mi-au fost publicate în Poesis internațional, Hyperion, Sintagme literare, 13 Plus, Cafeneaua literară… dar și în unele reviste care apar doar în spaţiul online. 

Citește aici poezii din volumul: Frunze sub un ștergător de parbriz (2020)

Copyright © 2017 Mioara Băluță

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.