LILIANA CORA FOȘALĂU - IARĂȘI SPRE VARĂ

 

Poveri

Ducem în spate poverile timpului,
în lacrimi urmele dorului,
în inimă dragostea,
în trupuri înfrângerea,
în cuget nestingerea!...

Iarăși spre vară

Mergem iarăși spre vară.
Ploaia e cu noi
peste tot pe unde-am umblat.
Ne-am lăsat adesea
dorurile pe-afară,
ploaia le-a stins setea,
cu isop ni le-a spălat,
soarele în urmă ni le-azvântat.
Pelerini pe drumul necunoscut al vieţii,
ne oprim și ne uităm cât a fost,
ne-ntrebăm cât mai este…
Însă nu e nimeni cu răspunsuri în cale,
e doar minunea verii în preajmă,
iar în ochi și în inimi bucuria că este!

 

Scriem povești

Scriem povești cu ceea ce credem
că știm despre alţii,
sau cu ceea ce alţii cred că știu despre noi
cântarea lumii e doar o poartă
către singurătatea din noi
împlinim fapte, rănim oameni,
rămânem în gândul împlinirii în doi,
aprindem dorinţi, stingem vise
în lumina apuseană din noi,
cădem în lupte,
am învăţat de mult să ne ridicăm,
suntem creaţi pentru a fi
propriii noștri eroi!


Gânduri de duminică

Înflorește-mi, Doamne, un salcâm la poartă,
Scaldă-mă-n lumina ta de mai,
Lumea frumuseţea să-și împartă
Cu cei dragi plecaţi în drum spre rai !

Crește iarba prevestind o lume nouă,
Cerurile vin spre noi cu aurore de poveste,
Din sudoarea nopţii peste inimi curge rouă,
Învierea-a fost și a rămas cea mai frumoasă veste!


Rămași tineri

Rămași tineri în propriul gând
printre alţi oameni ai copilăriei,
și ei tot tineri,
cum să poţi înfrunta trecerea prin timp,
întâlnirea cu tine, acum cel bătrân,
cu celălalt, acum cel cărunt,
cel de viaţă înfrânt,
când tu îl știai tot copil,
cum copil te știai și pe tine?!...


Destinatar negăsit

Aș fi vrut, Tată,
să îţi scriu o scrisoare,
dar cuvintele nu te pot aduce’napoi,
cuvintele sunt corăbii pe mare
ce de-acum tot mai mult
se îndepărtează de noi…
Aș fi vrut, Tată,
să îţi scriu o scrisoare,
dar poștașul din sat
nu mai e de mult printre noi,
iar plicul cu numele tău,
Nicolae,
în gândul meu
în fiecare noapte se întoarce’napoi.


Ce e poezia

Mă uit pe geam și văd poezie,
o mare verde după marea de soare
încingând lumea de azi cu vigoare,
mare din care nu știi
dacă mai poţi să scapi –
prins fiind în vâltoare…
Şi, dacă o văd,
pot oare să spun ce e poezia?
Poezia-i o stradă
pe care pot să trec
umblând desculţă prin iarbă,
poezia-i o poartă
ce se deschide
și dacă numai cu gândul
mă apropii de ea,
se deschide ca inima mamei
pe care nu o mai pot avea
de veghe prin soartă…
Poezia e calea iubirii
pe care nu o mai pot căuta,
e o stare,
e o mare cu ţărmuri solare,
cu albatroși peste zare,
e ochiul stelei din Carul Mare
care noaptea se uită în inima mea.

(Aprilie, 2025)

 

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Liliana Cora Foşalău
Citește aici: Liliana Cora Foşalău – Să iubești cuvintele


Copyright © 2025 Liliana Cora Foşalău
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. 

---