CLAUDIA VOICULESCU
Visam...
Visam că merg pe-un drum cu ocolișuri multe
Și nu găseam fântâni și nici măcar un semn
Și nici măcar un semen care să m-asculte,
Doar undeva, departe, ciocanele de lemn
Vesteau că la vecernii eu trebuie s-ajung
Să petrec o vreme într-o slujire mută
Să nu pot face semne, asemeni unui ciung,
Să văd lumina nouă, străvăzută
De slujitorii pașnici ce sunt pierduți de vreme
Nemaiștiind de zarva, de lumea de afară,
Să uit că cineva în urmă-o să mă cheme
Să pot să fiu senină în liniștea comoară...
(18 apr.2019; din vol. Singurătăți deghizate, 2023)
Căderea de apă
Nimic nu mai sapă,
Pe-ntinderea clară
Și umbra-i avară...
Doar picul mai crapă
Cu dintele grapă;
Căderea de apă
Nimic nu mai sapă...
Scris a fost pe placă
Încape și dacă?
Ploile de-o seară
Duc, a câta oară,
Căderea de apă?
(din vol. Singurătăți deghizate, 2023)
Horele, horele tainelor
Cuvine-se doar cuvintelor
Să fie semn pentru trup
Când numai în magia horelor
Corzile inimii de-atâta lumină se rup.
Și cât de departe ni se descompune ziua
În simfonia mătăsoasă a clipei
Când copii ne vedem jucându-ne piua
Dându-ne doar cercului, risipei...
Cât de departe sunt acele arome
De parcă un zeu îngropat
S-ar zvârcoli sub rugul vechii Rome
Și amfore ar sparge cu foc înghețat...
Cuvine-se, deci, numai cuvintelor
Să dea sens crucii purtate cu noi
În horele, horele tainelor
Când vom învia și noi mai apoi...
(din vol. Singurătăți deghizate, 2023)
Mai dă-ne, Doamne,-o mântuire
Mai dă-ne, Doamne,-o mântuire
Să nu mai stea lumea-n ispită,
Și i-ai neliniștea din fire,
Și dă-i din nou străbuna pită!
Să meargă, n-o lăsa-n neștire
În nălucirea cea smintită...
Mai dă-ne, Doamne,-o mântuire,
Să nu mai stea lumea-n ispită!
Trimite Duhul în foșnire
De mândru lan sub stea nuntită,
Ca viața nouă să respire
În atmosfera Ta sfințită
Mai dă-ne, Doamne,-o mântuire!
(din vol. Singurătăți deghizate, 2023)
Solilocviu
Când aștepți să vină tăcerile
Lasă totdeauna storurile coborâte
Să cadă – mătănii – nisipul clepsidrei…
În conjurația umbrelor
Cineva, în neștire,
Te va chema dintre cețuri: „Ofelia! Ofelia!”
Când aștepți să vină tăcerile
Lasă-te prinsă-n lumină!
Nisipul va curge o dată cu tine
Repetate veniri, repetate întoarceri în sine…
(din vol. Podul cu umbre, 2024)
Spovedanie
Mi-e suferința, Doamne, cât o Sahară-ntreagă,
Și-o temniță mi-e gândul în care mă afund;
Am împărțit merindea cea bună din desagă
Și-aștept să-nchid cu mine al cerului rotund...
Chiar dacă-mi târcoale, în jur necunoscutul,
Mai caut picătura de apă în ulcior
Va crește și din mine încet-încet doar lutul
Și umbre și pe mine mă năpădesc și dor...
Dar sufletu-mi se scaldă într-o lumină lină,
Și limpezit mi-e ochiul când văd în jur lăstunii;
Chiar de vor fi vedenii inima mea e plină
La semnul că m-așteaptă în rândul lor străbunii.
Dar nu sunt gata încă, în coșuri n-am strâns roade:
Să plec cu mâna goală, Părinte, nu se cade...
(din vol. Podul cu umbre, 2024)
Blestem
Umbre din porți
Mereu să le porți...
Și negre tăceri
Din „azi” și din „ieri”,
Să ai stele sparte
Arzând în departe,
Să nu ai vreo soață
Mire-al meu de ceață!...
(din vol. Podul cu umbre, 2024)
Acu-i târziu şi casa este mută
Aleargă timpul meu cu tine-n gând
Şi mi-este frig, şi parcă nu am vreme
Golgota s-o mai urc, cu diademe,
În care spinii-or plânge sângerând...
Şi nu mi-e frică, vii iluminând
Şi timpul se desface de pe gheme
Şi glasul meu mereu o să te cheme
– Ne-om întâlni şi fi-vom vis zburând...
Acu-i târziu şi casa este mută
Şi parcă toate-s duse pe o plută,
Te caut, Mamă, oare unde eşti?
Atâtea vorbe au rămas nespuse...
Tu le auzi din căile cereşti;
Nu le lăsa pierdute, descompuse...
(din vol. Podul cu umbre, 2024)
Roata
Sub zodia Vărsătorului
Mama m-a slobozit în lume
Odată cu zăpezile cerului
Iar ţipătul său se ducea către soare-apune...
Stranii ursitoare, în taină,
Soseau din viforniţi
Şi-mi strecurau haina morţii în haină
Şi Mamei tristeţile în ochi.
Tăcerea Tatălui se ascundea în ornic
De văzduhuri cu dorul sonor
Mâinile Mamei se-ntreceau spornic
Întinzând în lumini aripi de condor...
Când s-au petrecut toate,
Ce roată a-ntors frunţile-n ţărână
Să-ngroape-n adânc atâta vastitate
C-o lumânare aprinsă şi bănuţul în mână?
Când mă legănară-n cântecul Lor
C-o dragoste ce n-o mai pot despărţi
De sufletul meu călător
Cu părinţii mei tot mai vii, tot mai vii?...
Claudia Voiculescu a debutat cu poezii publicate în revista Manuscrise (a Liceului nr. 27 din București, 1968) și editorial în Caietul debutanților (în urma Concursului de debut în poezie al Editurii Albatros). A colaborat, începând din 1968, cu numeroase reviste literare: Astra, Luceafărul, Cadran, Orizont, România Literară, Transilvania, Catarge, Destine, Viața Românească, Glasul Națiunii, Tainele Sănătății, Dorul (Danemarca), Oglinda Literară, Pagini medicale bârlădene, Ex Ponto, Maramureșul medical, Cronica Fundațiilor, Gândirea (serie nouă), Paradox, Jurnal de Nursing, Saeculum, Kairos, Sud, Memoria, Revista medicală română, Dunărea de Jos, Vitraliu, Euromuseum, Fântâna din Kos, Familia, Ateneu, Caietele Columna, Miracol de Brădiceni, Cervantes, Observatorul (Canada), Vatra veche, Remember Mihai Eminescu (Fundația internațională Mihai Eminescu), Dacia Magazin, Viața medicală, Climate literare, Crinul satelor, Curierul de Vâlcea, Scrisul Românesc, Curtea de la Argeș, Antares, Lumea credinței, Brâncuși, Constelații diamantine, Revista Zeit, Confesiuni, Credința ortodoxă, Apollon, Scrisoare pastorală, Nor Ghiank, Bucureștiul literar și artistic, Noul Literator, Revista Română „Victor Gomoiu” de Istoria Medicinei, Almajul, Climate literare, Cultura vâlceană, Povestea vorbii, Vorba noastră, Cronica timpului, Rotonda valahă, Latitudinea.
Volume publicate:
Rondelul orei fermecate (Editura Insert, București, 1994)
Nimic pentru vamă (Editura Helicon, Timișoara, 1997)
Arzând anotimpuri (Editura Helicon, Timișoara, 1998);
Dintr-o iubire (Editura Signata, Timișoara, 2001)
Șansa suferinței (Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2006)
Sudul târziu (Editura Vremea, București, 2008)
Dintr-o iubire (ediție bilingvă româna-maghiara, Editura Agerpress, București, România/ Szerelembol. Kétnyelvü kiadás román-magyar, Kiadó Agerpress, Bukarest, Románia, 2010)
Poeme – Poèmes (ediție bilingvă română-franceză. Editura Detectiv, București, 2011)
Poezii (Editura Ideea Europeana, 2012)
Spre ciuturi. Opera omnia (Editura Tipo Moldova, Iași, 2012)
Mozaic. Opera omnia (publicistică și eseu contemporan, Editura Tipo Moldova, Iași, 2012)
Trepte-n adânc (Editura Tracus Arte, București, 2014)
Vedere prin hublou. Opera omnia (publicistică și eseu contemporan, Editura Tipo Moldova, Iași, 2015)
Sinele ca un rondel (Editura Vatra veche, Târgu-Mureș, 2019)
Istorii mai vechi și mai noi despre case, scriitori și evenimente culturale. Mic dicționar subiectiv (Editura UER Press, București, 2022)
Singurătăți deghizate (volum de poezii, Editura Eikon, București, 2023)
Reverențe nostalgice (volum de evocări, Editura Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2023)
Podul de umbre (volum de poezii, Editura Eikon, București, 2024)
Îngrijitor al cărților:
Reforma Spiritului (autor Grigore T. Popa, ediție princeps de Petre Popescu-Gogan și Claudia Voiculescu, prefața Academician Mihai Drăgănescu, Editura Viața Medicală Românească, 2002)
Oedip de George Enescu (autor Lucian Voiculescu, prima ediție publicată de Editura Fundația Regele Mihai I în 1947; volum premiat de Academia Româna în 1947 cu Premiul „Ion Heliade Rădulescu”, referat Ion Petrovici; volum îngrijit și reeditat de Claudia Voiculescu la Editura Ex Ponto, Constanța, 2005)
George Enescu și opera sa Oedip (autor Lucian Voiculescu; prima ediție publicată de Editura de Stat pentru Literatură și Artă în 1956; volum îngrijit și reeditat de Claudia Voiculescu la Editura Paco, București, 2011)
Copyright © 2025 Claudia Voiculescu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
parnas.JPG)
Postări
Leave a Comment