MONICA MANOLACHI

O noapte în Győr

Ne mișcăm pe apă
în timp ce planeta vâslește prin univers.
Râul este așa de întunecat, iar tu,
ca un far printre miriadele de stele,
nu te poți opri din râs.

(din volumul bilingv Journeys in Europe / Călătorii în Europa, publicat în colaborare cu poetul scoțian Neil Leadbeater la Editura Bifrost, București, 2022)

Mitul Meșterului Manole

Domnul trăiește în temple aproape de nerecunoscut:
în floarea cea exotică ce-n ochi ți-a apărut.

Meșterul Manole și-a schimbat numele,
a emigrat, ca să nu fie forțat să-și explice
trădarea, accentul oribil, traducerea,
sacrificiul care se întâmplă în altă parte,
în locul unde Ana este doar o umbră:

   o imagine pe ecran, Ann, Anna,
   Ana cu ochi verzi, trezită de Halloween,
   încearcă diverse măști cu argilă, cu pudră de urzici
   și sare de mare, îmbracă ii brodate,
   stârnind durerea pe care o adună sufletele zidite,
   sălbatic și istoric, simțind cum pensula și mâna –

Meșterul Manole a simțit altceva,
s-a răzgândit, nu mai e indiferent,
s-a apucat de o limbă nouă, o meserie nouă,
și a aflat că ceea ce se ruinează noaptea
nu e pentru că cineva a dat un blestem.
Toate au o cauză.

   Poate nu e bun terenul.
   Poate nu sunt bune materialele.
   Poate nu sunt buni muncitorii sau echipa.
   Ar putea spune „las-o, bă, că merge așa“.
   Poate nu e bun graficul de lucru.
   Poate nu sunt bune condițiile de muncă.
   Poate nu se face raportul zilnic.
   Poate bagă fitile vreun concurent.
   Poate nu sunt paznici.
   Memoria poate fi prea scurtă.

Uneori sunt încurcături și se întâmplă toate deodată.
Oare baladele cu văicăreli păstrează armonia curată?

Meșterul Manole a avut un alt vis, în care cine moare
nu e nici soția, nici sora și nici copilul, ci
balaurul cu trei capete – lenea, trufia, invidia –
care șoptesc tot timpul în beznă

   cum să citești despre un Dumnezeu trădător,
   cum să traduci un Dumnezeu trădător,
   cum să traduci un Dumnezeu scriitor,
   cum să vorbești despre un Dumnezeu scriitor,
   cum să vorbești despre un Dumnezeu traducător,
   cum să scrii despre un Dumnezeu traducător,
   cum să scrii despre un Dumnezeu trădător

când Dumnezeu nu trădează, nu traduce, nu scrie
și nu vorbește niciodată o limbă pământească.

Meșterul Manole s-a decis să iubească doar într-o limbă,
în care toate cuvintele înglobează ideea de tu.
Va avea copii în această limbă, va îmbătrâni
în această limbă, populând cu păsări alte temple:
templele mele, templele tale. Oare câte temple
pot tâmplele tale și tâmplele mele să cuprindă?
Și câte lumi pot aduce laolaltă tâmplele noastre?

(din volumul bilingv Brasília, publicat în colaborare cu poetul scoțian Neil Leadbeater la Editura PIM, Iași, 2019)

Ce limbă?

Ochii mei cenușii-verzi-albaștri arată
cum sunt est-europenii pe dinăuntru.

O jumătate de maghiar îmi trece prin oase și strigă
după un taxi în sârbește, după care flecărește
cu șoferul, al cărui tată-i grec și mai demult mi-a dat
cu împrumut profilul, ’nainte să cârmească spre Fanar.
Drumuri cu lungi nume rusești de
oameni care au fost pe aici – numai în spirit? –
se ondulează-n valuri mici de pantofi italieni
produși la Timișoara (sau Temesvár
sau Temeschburg sau Cimișoara, dacă vreți).
În limba turcă scârțâie ușa tot mai des
când cornulețele cu nucă bulgărești șoptesc
pe lângă rutenii vareniki, iar copilița chicotește
sperând ca tata să se prindă de șotia-i poloneză.
Unele mobile ciripesc de-acum în spaniolă,
iar ceasul din perete nu ticăie în chineză?

Ceașca aceasta goală o fi ea tăcută, dar vrea să cânte
o șansonetă la, la, la – la, la, la – la, la, la –
sau o nocturnă de Chopin
pentru sefardul (sau ciobanul Bucur) ce mi se
zbate-n somn în ochiul drept și pentru țigăncușa
cea sfioasă ivită în cel stâng. Care din noi sunt eu?

Când toți murmură pe coridoare,
încolo, încoace, în cor și doare,
tu în ce limbă spui ce ai de spus?

Vorbesc limba buzei tale de sus.

(din volumul bilingv Joining the Dots / Uniți punctele publicat la Editura PIM, Iași, 2016)

Visezi prea mult, șoptește Salvador

Dar, Salvador, tu știi?
Mi-a apărut în vis a nu știu câta oară
magnolia uscată printre cele vii,
cea care de trei ani nu a mai înflorit.
Alături, omul cu securea,
acel neobosit, amenințând s-o taie,
iar lângă el un grădinar pășește.
De tufa goală, înfiorând șiroaie,
el nu se rușinează, ba chiar îl amăgește:
îi cere păsuire încă o zi, o noapte.
Așa-i aud de săptămâni vreo șapte!...
Iar azi, în zi de sărbătoare,
când cu securea omu-i mai aproape,
tulpina neagră gata să îi crape,
îl văd pe grădinar cum vine,
da, vine c-o șleahtă de netrebnici,
de târfe, hoți și paznicii lor orbi,
cu toții veseliei triști nevolnici.
La fel ca altă dată, îi pune iar să cânte
un cântec șui și deocheat
de-i zice rugăciune.
La glasul lor ca de sălbăticiune
tăișul din secure cade.
Omul se duce, șleahta se duce,
grădinarul se duce și el de-acu.
Magnolia tot nu.
După trei zile, în zori abia,
sărind prin crengi în sus și-n jos,
mierla vestea ca pentru ea
primul boboc jelind voios.
Salvador, oare ce-o fi?

(din volumul Poveștile Fragariei către Magul Viridis publicat la Editura Brumar, Timișoara, 2012)

Fior

Dragul meu, oamenii mă strigă tot mai des
după un alt nume decât acela pe care îl știu,
ca și cum în fiecare zi m-ar abandona în cristelniță.
Îmi vorbesc adresându-se altor chipuri, iar eu
le privesc dialogul,
răspunsurile și întrebările, surâsurile și frunțile,
ca pe aripi de fluturi proaspăt eliberați din păpuși.
Îmi așez mâna pe pieptul tău și fredonez ca prin vis:
oricât aș fi de departe, să nu mă părăsești.

(din volumul Trandafiri publicat la Editura Lumen, Iași, 2007)

Monica Manolachi (n. 15 februarie 1976, Galați): poetă, traducătoare, eseistă, lector la Universitatea din București. Apare cu versuri în revistele literare Artemis Poetry (Marea Britanie), Culture Cult (India), The Blue Nib (Irlanda), Word City Lit (Canada), Crevice, Dlite, DOC.EU, EgoPhobia, Orizont Literar Contemporan, Planeta Babel, Prăvălia culturală, Revista de povestiri, Revista română pentru literatură și artă (România) și altele. În calitate de cercetătoare, a publicat Performative Identities in Contemporary Caribbean British Poetry (2017) și numeroase articole academice despre poezia și proza contemporane. Traduce literatură și non-ficțiune din engleză și spaniolă în română, cel mai recent titlu fiind Poezie irlandeză de Eavan Boland (Editura StudIS, 2023).

Volume de poezie publicate:

Journeys in Europe / Călătorii în Europa (în colaborare cu poetul scoțian Neil Leadbeater, Editura Bifrost, 2022)
Brasilia (în colaborare cu poetul scoțian Neil Leadbeater, Editura PIM, 2019)
Joining the dots / Uniți punctele (Editura PIM, 2016)
Poveștile Fragariei către Magul Viridis (Editura Brumar, 2012)
Trandafiri (Editura Lumen, 2007)

Prezențe în antologii:

Imigrant Voices in the Pandemic (Editura Solis Press, 2023)
Poetry is Tightrope Walking on the Lines in God’s Palm (Editura Eikon, 2023)
Poetry and Settled Status for All (Editura Civic Leicester, 2023)

 

Copyright © 2023 Monica Manolachi
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorilor.