MARIUS FLOREA - TEHNOFOB

Poezii din volumul Marius Florea – tehnofob (Editura Tracus Arte, 2023):


mise en abyme

întuneric de cinema
ochi sticloși
de prădător
ce nu întorc privirea de la
montajul traumatic
la persoana întâi
pe care îl rulezi

////////////////////
filmezi
în delay pari un străin
într-un act de voyeurism

tunnel vision prin ecran
înghesuit între straturi
de oglinzi
////////////////////

schimonosit
în lumina blițului
un roadkill
pentru omul de nisip
lasă algoritmul
să te poarte

proletarian gothic

pană
cădem într-un ev întunecat
un cer cu stoluri de gargui din ciment moale

giganți abisali
cu terminații fosforescente
vor ieși din oceane
iar noi ne vom adăposti
sub munții de moloz

crucea va avea laturi egale
om+
palme ca niște clapuri industriale
vor bate înainte de rugăciuni
apoi se vor frământa păcătoase

în catacombe
printre rădăcini sălbatice
văd altarul lui Dionis-Crist
strălucind rece ca o flacără de sudură
în bezna metalică

diavolul va cumpăra
dumnezeu va răscumpăra
și toate sufletele
vor valora
la fel


ozn

primul contact
într-o noapte în Vamă
cum stăteam întins
umbrelele de pe plajă deveneau
farfurii zburătoare
aliniate pentru invazie

a trebuit să le comunic că mai vrem timp
cu tenișii uzi am făcut
un labirint de linii în nisip
ca la Nazca
o punte de limbaj

am întrebat dacă sunt de pe Tralfamadore
și de acolo senzația constantă de déjà-vu
pe care mi-o provoca prezența lor
săpam dintr-un plan în altul
ca un struț cu capul în pământ
iepurele alb îmi dicta cadența

era și Isus cu mine
unde altundeva să fie
se știe că preferă să stea cu vameșii
vorbeam diverse
nu aveam nimic crucial să-l întreb
și nu voiam să-i dau ocazia să facă pe deșteptul

aveam creierul încins
eram convins că îmi plantaseră ei ceva
ce ne facilita comunicarea
eram singurul care înțelegea o iotă din ce spunea
m-a urmat de-a lungul malului și mi-a dezvăluit că era de-al lor
un mesager al extratereștrilor antici pe pământ
și că serafimii și ofanimii
nu sunt decât nave spațiale
ce survolează atmosfera din timpuri imemoriale

desigur că dinainte de invazie
existau agenți printre noi
care căpătau înfățișare umană pentru a ne studia
acum îi vedeam de la o poștă
probabil și ei aveau un dosar complet cu mine

l-am întrebat în final ceva
dacă e cu adevărat o invazie
sau doar un contact diplomatic
nu mi-a răspuns
zâmbea tâmp
apoi a plecat înspre mare
probabil ca să se pișe
trebuia să mă aștept
eram bucuros că măcar n-a ales să mă deruteze cu una din parabolele lui

am zis că oricât de beat era de înecat n-o să se înece
doar poate călca pe apă

am șters-o spre cort
la Molotov încă era bubuială
extratereștrii cu chip de om
peste tot
 
 

simcity

pescarii de pe Someș
își descâlcesc firele
îngrămădiți de excavatoarele
ce vor să domesticească
legendarul metrou
de sub apă

un simcity
văzut first person
ochiul ca o bulă de boloboc
macarabuldozerpicamărbetonieră

mai încolo
un muncitor se uită la altul cum sapă
chipul îi e o bucată de plastilină
ciupită de un copil
care vrea să-i aducă tata jucării

are un pet de bere lângă picior
îmi transmite
din liniștea lui


de_dust

nu te poți întrece
oricât ai încerca
fantoma e mereu
cu un pas în față
o urmezi într-un folder uitat
pe o hartă dezertată
îți numeri pașii
în liniștea serverului
pe care îl bântui

senzația aceea de demult
de când te simțeai urmărit
încă persistă aici

pe atunci încă îți era frică
de furtuna de nisip din spate
acum știi că ai mers în cerc

deșertăciunea deșertăciunilor
totul e de_dust

Citește mai multe poezii aici: Marius Florea și Marius Florea – Zâmbet arhaic

Copyright © 2023 Marius Florea
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.