EMA DĂNILĂ

 

Interior

Un șoricel stă undeva,
într-o cameră a inimii mele,
se hrănește cu emoțiile mele,
îngăduie sângelui să circule în corp,
dar nu prea mult —
doar cât să supraviețuiesc…
să nu mor de tot,
să rămână o firimitură din mine care să-l hrănească.
Când uit de el,
uit că mă mănâncă pe interior
că sunt hrană pentru o ființă mizeră.
Îmi mușcă pielea, lasă cicatrici
care nu dispar…
Și caut pe Google soluții,
remedii naturale, vrăji — tot ce e posibil.
Dar eu nu am o boală. Doar el e de vină pentru tot…
Dacă aș ști cum să scap de el…

Până am să aflu, sper să mi se vindece rănile,
sau să-mi cedeze inima.
Căci viața cu un parazit,
nu e ușoară.

Beau venin și zâmbesc

Am rupt bluza de pe mine,
iar pe trup aveam doar răni,
și sufletul mi se vede printre coaste…

Te urăsc, te iubesc!
Ești veninul pe care îl beau încet,
savurez fiecare picătură
și sunt o fetiță bună care bea tot,
nu lasă nimic în urmă…
Spre deosebire de alții,
care lasă urme,
zgârieturi adânci…
Dar ce mă plâng?
Aș putea acum să fiu plină de vânătăi
și cu arcada spartă…
Dar uite că sunt bine — așa ar zice lumea.
Animale de pradă, care se hrănesc
cu vise sfărâmate…
frânturi din cosmosul imaginat.

Te iubesc, te urăsc!
Poți fi orice, și totuși —
ești tot ce e mai rău în lume.
Ești războiul cu mii de victime,
eu sunt doar una dintre ele…


Nunta

Rochia neagră care atârnă
pe drumul îngust, dintre morminte —
mii de invitați la a mea nuntă.
Sufletul meu liber, acum e ca al lor.
Am decis să fac un legământ cu el,
un muritor, în sine,
un simplu „el”, cum au mai fost.

Începe ritualul, vântul îmi dă jos voalul,
țipetele lui parcă vor să mă atenționeze,
eu însă pășesc apăsat
pe drumul morții mele…
Iubesc locul ăsta,
iubesc durerea sufletelor care, deși nu au voce,
țipă din tot sufletul — căci doar suflete mai sunt.
Țipă toate regretele, toate lucrurile
care nu au fost și nu vor fi…

cum ar fi o nuntă în cimitir

Nu vreau să ajung un suflet plin de regrete,
nu vreau să ajung un simplu scris pe o piatră funerară,
nu vreau să exist — vreau să trăiesc


Crimă

În dulcea agonie, eu mă zbat
sunt singură, iar singurătatea nu-mi place
sunt nebună, în calculele care-mi dau eroare
sunt pierdută, în dulci iluzii care, acum, dor…
Dor mai mult decât vreau eu să doară.
Mă mint că totul e bine,
iar tu, pentru mine, ai murit de mult.
Ai căzut într-o prăpastie
o moarte sângeroasă
— și totuși, totuși ești atât de viu.
Sângele tău îmi curge prin vene
și-mi face inima să bată mai tare…
Tu ai ajuns
cadavrul în care am înfipt cuțitul,
și-acum te tranșez, frumos.
Te așez în punguțe.
Mă bucur că, acum, te văd:
bucăți, bucățele — fix ca gândurile mele.
Acum am sângele tău pe mâini,
și bucăți din oasele tale prin casă.
Cum scap de tine?
De tot ce-a mai rămas din tine?
Cimitirul e un loc
mult prea nobil pentru tine…
Cred că am să te las undeva,
nu prea departe,
să fii hrană pentru animale.


Scrisori netrimise

Îți dedicam piese, acum
se aud tare în toată școala…
Caloriferul nostru, de pe holul de sus,
acum e rece și stricat, picături de apă cad din el…
Locul nostru din autobuz acum e gol,
noi încă stăm unul lângă altul,
dar e un spațiu între noi –
un spațiu ce nu poate fi umplut cu scuze…
Simt că ai mâinile reci,
eu îmi încălzesc, acum, singură palmele
și mă gândesc la cât de rece ești…
Școala asta simt că mă urăște,
nu mai scriu scrisori de dragoste,
nu mai lingușesc profesorii,
Nu mai fac nimic!
Eu nu te mai vreau,
dar te văd atât de des…
Pe bune, ești peste tot?
sau a devenit lumea mea atât de mică…


Note despre mine însămi:

Ema Dănilă (n. 3 decembrie 2007, Suceava): Sunt elevă la Liceul Tehnologic “Mihai Eminescu” din Dumbrăveni. În 10 ianuarie 2025 debutat în lectură publică, la Palo Santo Shop Bar & Coffee Hub. Am publicat poezii în Crai Nou, Excelsior (Dumbrăveni), Planeta Babel și Moldova Literară. Câteva poezii mi-au fost incluse în volumul colectiv al Festivalulului-Concurs Național de Literatură „Moștenirea Văcăreștilor” (Editura Bibliotheca, 2024).

Premii:

Marele Premiu (la Festivalul Internațional “Galbenă gutuie”, Copăceni , 2023)
Premiul I (la Festivalul Național de Poezie „Costache Conachi”, 2024)
Premiul Special (acordat de Editura Bibliotheca la Festivalul Național de Poezie „Moștenirea Văcăreștilor”, 2024)
Mențiune (la Atelierul de creație „Poezie în viață“, organizat de Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2024)
Premiul II (la Concursul de poezie "Nichita în luna lui Marte", 2025)
Premiul III (la Festivalul Național Concurs de Poezie „Ion Cozmei”, 2025)
Premiul II (la Concursul Național de Poezie și Interpretare Critică a Operei Eminesciene “Porni Luceafărul...”, ediția a XLIV-a, 2025)

Copyright © 2025 Ema Dănilă
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

 

---