DORU MIHAI MATEICIUC - ADEVĂRUL DESPRE CUVÂNT (MY WAY)

 

adevărul despre cuvânt (my way)

toată viața mea m-am ținut de cuvânt
mi-am dorit tot timpul
să scriu și întruna
m-am ținut de cuvânt
chiar împotriva inimii mele

m-am ținut de cuvânt
ani de zile pentru întâia
femeie soție prietenă
a mea a mea
care nu s-a ținut de cuvânt

m-am spălat pe ochi într-o dimineață
viața mi se părea atât de simplă
punct linie dreaptă punct
de bunavestire i-am spus
ne despărțim nu te-ai ținut de cuvânt

un an cât doisprezece
părinții se întorc împotriva ta
poate ai greșit
nu! nu-i auzi
zâmbești

ești liber și nu ești liber
îți spui voi avea doi copii
cu două femei diferite
din regiuni diferite de vârste diferite
iată o familie adevărată voi avea

de copii voi avea grijă
până vor fi de vârsta mea
la casa lor tata am izbutit
poate nepoți poate fericiți le voi arăta
tot ce părinții m-au învățat

încep: un poet adevărat
își ia de nevastă o femeie necoaptă
s-o coacă sute de cuvinte rostite
o femeie care s-a iubit
cu cel mai bun prieten al poetului

apare un înger
mult timp după ce părinții
metronom busolă barometru
iar s-au opus în ultima clipă
au apărut la nuntă

un prieten îl ceartă
pedofilule nu te juca
te întrebi cu glas șoptit
unde am greșit oare am greșit
istoria se repetă alt fel de război

moare mama pe tata abia îl salvez
în astral se dau lupte ești ajutat
peste ani întâia ta fată alege
să fie în lumina sfintei Marii
îți repetă m-am simțit abandonată


m-ai iubit și nu m-ai iubit
am vise stranii
uneori mă simt singură pe lume
nu poți arunca în aer lumea întreagă
pentru a fi vârtej în jurul copilului tău

voi fi lângă tine mereu nu poți să spui
e mare de necuprins cu valuri întunecate
cu spume supuse
ea nu știe
doar atât mi s-a permis

da!
tata și-a făcut datoria de tată
însă iubirea lui am primit-o
rar cu o linguriță de aur
ascunsă într-o batistă boțită

fără mamă fără tată
aproape departe
n-aș fi cine sunt n-aș fi unde sunt
mereu un joc de șah infinit
ascuns într-un tenis de masă

dacă erai un tată adevărat
nu aveam parte de tatăl numărul doi
jucător primitor și nimeni
nu te întreabă mai poți
mai ești sănătos mai duci
nu știi că am murit de câteva ori
m-am bucurat wow! eram viu în zori
nu știi cum e să iei prima lingură de mâncare
și să nu știi
dacă vei mai fi cel care ești

fata mea trebuia să trăiesc pentru tine
și acum plec și revin
pentru copilăria ta fără furtuni
și acum aleg să fiu viu pentru tine
iubire pură eternă infinită

până la optsprezece ani
eu nu am știut că
părinții se pot certa între ei
eu am crescut nu într-o mare
am crescut într-un ocean de iubire

această viață mi-am dorit
să o aibă și copiii mei
cu mijloacele mele
cu metodele mele subtile
poate că nu am reușit

munceam zeci de ore în zi
iubeam peste două ore
citeam scriam visam
punct linie dreaptă punct
punct linie dreaptă punct


mai multe vieți într-o viață
elogiind zorii întârziind somnul
repetând pot mai mult
poate dublul vieții mele
în această aceiași viață

mă repet toată viața mea
m-am ținut de cuvânt
de cuvântul abia acum izbit pe hârtie
demonstrează părinților că ești izbutit
ai grijă de copilul tău

în același timp începe să construiești
a treia familie a treia perfectă
treime care să-ți aducă încă un copil
ține-te de cuvânt cere-ți iertare
du-o la toate mănăstirile din nord

poetul vorbește poetului din oglindă
încep bulboana. un poet adevărat
îți ia de nevastă
o femeie pe care toți prietenii
au văzut-o dezbrăcată dansând

o asistentă medicală din alt oraș
o stripteuză din orașul tău
cu un copil de patru ani
o liniuță în certificatul de naștere
îi spunea soră mamei îi spunea mamă bunicii lui
voi lupta să-i dau o copilărie
în locul acelor clipe pe care le-a ratat
a început să vorbească după șase luni
aproape departe
elogiind zorii întârziind somnul

voi renunța la bărbații din viața mea
te cred vei avea orgasm vei fi
după douăzeci de ani femeie
miau-miau pisica tolănită-n poală
întotdeauna toarce alt ceva

vine pe lume a doua fată
ne mutăm în grabă de la tata
în apartamentul casa noastră
finalizăm pe rând câte o cameră
a acestei inimi familia

patru camere una a nou venite
una pentru băiat
între ele camera părinților
și
undeva la intrare camera musafirilor

bucătărie living la un loc
vreau plante! yucca sub oglindă
vreau bar scaune de bar să bem cafeaua
cafeaua în doi covorașul de șters
noroiul când intri în inima mea mare


toate se întâmplă. poetul cântă
arici pogonici unde te-ai ascuns
după canapea aici după scaun aici
(moș Crăciun tras de barbă e real)
micuța shaolin cu cercei de aur

primii pași pe nisip
ținându-se de un deget
poetul alerga să umple cu apă de mare
bărcuța de plastic
care să te ducă înainte în viață

te joci învățând să fi mare
băiatul spune iubesc marea
când o s-o văd o s-o înghit toată
o vede spune nu n-o să pot
marea… e foarte foarte mare

orgasmul e un șarpe veninos
dacă nu explodează precum
carnavalul de la Rio noapte de noapte
el susură încet otrava
mă doare capul nu-mi mai trebuie dansul

poetul râde zi-mi când este
program de vizitare la muzeu
mă învoiesc de la șeful meu
șeful sunt tot eu vin negreșit
cumpăr toate biletele iubito

dacă te-ai cicatrizat la loc
mergem la un ginecolog
mă doare capul nu-mi mai trebuie
rezolvă-ți problema
zboară în poezia ta

după doi ani miau-miau
pisica tolănită în poală
vreau și eu să fiu mângâiată
vreau și eu să mă iubești
sunt soția iubita prietena ta

toarce toarce chiar așa ți-ai amintit
îmi pare rău eu chiar
am rezolvat problema
aha ahaa ai o amantă
mai multe aha ahaa

gelozia e un crotal ascuns într-o cobră
da da iubito am schimbat sexul
l-am înlocuit cu o javră bătrână
ascunsă în paharul cu apă
poetul o privește în ochi

mangustă înfruntând o cobră
în mâna dreaptă drept sceptru
paharul de wiskey & soda
dacă vrei da da reîncercăm
reloaded copiii dorm adânc


pisica urcă pe masă tupeu
o pisică prinsă în bustieră
se rupe masa picioarele poetului
îl dor îngrozitor câteva zile
șchiopătează totul în viața mea

cu wiskey-ul e atât de simplu
cu tatăl meu e atât de simplu
îl ajut îi vorbesc îl iubesc
necondiționat
îmi întoarce totul înapoi

prima zi de școală doi actori
mimând familia perfectă dintr-o fereastră
mama doarme cu fata
băiatul are camera lui
poetul doarme la intrare în inima lui

începe să dispară mâncarea
nu te atinge! e pentru copiii oricum
tu mănânci la tatăl tău
poetul are în el un film care
curge paralel peste alt film

parcă aș fi parcă nu aș fi din
acest film scriu poezii aștept
pescarul visează pești congelați
sub lacul liniștit
un reportofon este soluția

el înregistrează cuvinte din clipa în care apar
el este totul deși pare un nimic
azi la intrare mâine lângă computer
poimâine în dormitor
încă o femeie nu s-a ținut de cuvânt

i-am scris cin-cin ce drăguț mamă
dacă îi zici enervată totul pe loc
că ai altă identitate
că ăia nu-s părinții tăi
că tu nu trăiești în capitala țării

că vârsta asta nu-i a ta
că ai copii că ești divorțată
că nu ai zodia asta uff, mama…
prea multe minciuni! vreau o
singură minciună!

pisica toarce într-una
eu cu arabul am un an
iar indianul mai are două săptămâni
și ajungem la opt luni de-aia
ziceam să fiu cuminte

e în altă țară ne vedem în altă țară
a avut teamă că-s negresă
și când o văzut ce fată frumoasă
n-o putut ai să vezi o să renunțe
la obiceiuri tradiții familie


wow! a beautifull voice
Happy Valentine Day my love
I love you, I miss you so much
vreau să te iubesc vreau să-ți dau de mâncare
vreau să te spăl vreau să te culc

vreau să-ți cânt vreau să-ți dansez
vreau să-ți fac copii să te fac fericit
te iau cu mine la cumpărături
vreau să mă duci cu mașina la mall
să te pun să-mi cumperi ceva pentru mine

deodată brusc mi se face dor de părinți
nu am ieșit din vorba din gândul lor
deși nu i-am ascultat niciodată
ce caut eu lângă femeia asta cât de frică
mi-e să îmbătrânesc lângă ea

eu am ales sau am fost ales
atât de greu e să recunoști
că te-ai grăbit că ai greșit
direcția fărâma de puzzle
întinerirea

atât de dor de mama
atât de sete de tata
de câteva ori i-am urât
când mă duceau la bunici
mă aruncau mă abandonau acolo


am transmis greșit copiilor mei
acest abandon pe o gheață subțire
această alunecare pe un fir de păianjen
această sfârșeală tragică înainte de somn
mereu în nord între fagi între brazi

un unchi scotea din sărutul pietrelor
tone de cărbune fierbinte
un alt unchi a murit repede
lângă o cale ferată arătând nordul
alt unchi împingând trăgând sertare

sertare pline ochi cu sticle diferite colorate
drept creier un cocean de porumb
și două mătuși de belea
una discretă icoană ascunsă-ntr-o carte
alta șampanie țipând vreau să cad într-o fântână a gării

mereu în nord între fagi între brazi
o stație de cale ferată o pădure cu șerpi
atât de dor de mama
atât de sete de tata
tatăl meu s-a ținut de cuvânt

la începutul anului mi-a spus
fii pregătit anul acesta eu am să plec
copiii mei nu s-au gândit
să spună așa ceva despre mine
nici sete nici dor numai bani
am greșit am vrut să fiu
tată mamă profesor doctor
și bunic și șofer și alambic
calcificat de femei încă sper
să nu-mi fie teamă nicio secundă

să întineresc îmbătrânind
în tic-tacul muzei ascunse
în tic-tacul sărutului sosind
în tic-tacul timbrului femeie
lipind scrisoarea care sunt

doar muza se ține mereu de cuvânt
sfânta treime zace în altar
umbra mi-e plină de cobre sângerânde
mangustă fără mamă
mangustă fără tată

aproape departe
n-aș fi cine sunt
n-aș fi unde sunt
dacă n-aș juca într-una
șah în cuvânt!

Citește aici mai multe poezii și profilul autorului: Doru Mihai Mateiciuc ,  Lecția de zbor, Cerneală roșie vie
Site de autor: Doru Mihai Mateiciuc – Poetry creation

Copyright © 2023 Doru Mihai Mateiciuc
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.