GABRIEL GHERBĂLUȚĂ - POEME PENTRU LARA

 

Gabriel Gherbăluță – Poeme pentru Lara: În cartea aceasta sunt Poeme, poeme de dragoste trăită sau nu, dar cu siguranță, simțită, chemată, atinsă. Gabriel Gherbăluță nu scrie, el iubește poemul, iar tu, Lara, tu ești Femeia care dai existență cuvintelor, ideilor… Poetul te construiește din cele mai delicate materiale ale îndrăgostirii lui. Ești geometria lui nostalgică, Lara. Sau fluviul, sau gara, sau lebăda… Mereu în „viața amoroasă a poeților”, niciodată în „viața asta”… În toate anotimpurile poetului tu ești „poezia ideală”. Ar trebui să îl iei de mână și în acest Univers boem pe care ți-l naște cu fiecare poem să îi mărturisești „te văd, te ating, te urmez…” (extras din prefața volumului – Scrisoare netrimisă Larei – semnată de Corina Dașoveanu)

 

al cincilea

când mi se face dor
îți scriu
în gând îți scriu

cu ochii minții vizualizez cuvintele
le colorez în nuanțe calde
care să încălzească mesajul

acum e noapte
și noiembrie
cuvintele vor hiberna
până la primăvară

eu îngheț într-o antarctică
a disperării

al zecelea
(sur les quais du Danube)

o cafenea strămutată
de pe malurile senei aici
pe mal de dunăre
cu tine cu tot
și poezia
atâta cât este

trebuia să chem pescărușii
să te strige ei
am uitat

nici pe mine nu mă strigă nimeni
doar cocoșatul de la notre dame


douăzeci și opt

îți scriu pe frunze acum
copacul care sunt
nu are nevoie de ele
sunt un auxiliar inutil
cum aripile pentru moara de vânt
care nu va zbura niciodată
îți scriu pe frunze
și tu nu știi
vei călca pe ele
cu aceeaşi nepăsare trufașă
cu care calci pe suflet

și pentru că frunzele au dispărut
voi scrie pe fața nopții
poate așa mă vei citi


patruzeci și unu

dacă locuiești în sufletul unei frunze
visezi, cu timpul, să devii copac

dacă locuiești în palmele lui Dumnezeu
visezi să fii El

dacă adormi cu o carte în mână
visezi să te transformi în cuvânt

dar tu?
tu unde ai vrea să adormi? 

șaizeci și șase

de ce îți scriu?
să vezi că încă-s viu
că încă n-am uitat
cuvânt ce ți l-am dat

de ce îți scriu?
din prea plin de cuvânt
să nu se piardă ca o frunză-n vânt
din dor de tine și de noi
rămași făr-amintiri ca două ploi
ce cad în paralel și ne-ncetat
sunt ploaia caldă ce nu a uitat

de ce îți scriu?
te rog să crezi sunt sincer
nu mai știu
de ce îți scriu


șaizeci și șase + trei
(scrisoare)

știu că te-au mirat poemele
le-ai primit pe neașteptate
așa cum au fost scrise
dintr-o suflare
trebuia să îți scriu
ție, femeia ideală a vieții
indiferent care ți-e numele real
pentru mine ești Lara
colega de bancă din grădiniță
iubirea dintâi din liceu
mama copiilor mei
sau doamna în negru
care mă va însoți
spre dincolo

ție, mereu prezentă
prin absența ta
îți sunt dedicate poemele
și tot ție rămasul meu bun!

Citește aici poezii din volumele: ultimul amant al mariei tănase, povestea lui a fost odată și Sonete IV (Omul/Pasăre)
Citește aici: Gabriel Gherbăluță - Sonete


Copyright © 2023 Gabriel Gherbăluță
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.