ROBERT ȘERBAN - APROAPE NIMIC SIGUR
Robert Șerban – Aproape nimic sigur (editura Cartier, 2024): Sub un titlul înșelător, Aproape nimic sigur, Robert Șerban ne face părtași ai certitudinilor sale lirice. Poezia scrisă acum a atins un platou, o viteză de croazieră ce-i asigură robustețea și expresivitatea. Noutatea radicală adusă de acest volum constă în modificarea statutului confesiv al demersului poetic. Creația anterioară a lui Robert Șerban trăia din fervoarea amintirii, apropiate sau îndepărtate, supusă unui „tratament fabulatoriu” menit să confere lustru livresc unor întâmplări ce țineau de intimitatea percepută adeseori pe latura visceralității ei. Acum, printr-un pas făcut în lateral, dar care, în ordinea valorii, e un pas înainte, poemul devine o reflecție cu acute nuanțe filozofice, irigat de apele amniotice ale unei melancolii conștientă de propria precaritate. Prin repetate, neobosite răsuciri spre sine ale eului, tăria, forța, amploarea sensului sunt potențate de semi-tonurile unui vaier existențial absorbit, la rândul lui, de eleganța versului și de subtilitatea modulării vocii. (Mircea Mihăieș)
Începutul furtunii
cerul mormăie
ca un bătrân cerșetor
căruia îi e rușine să stea cu mâna întinsă
și atunci se preface că-și spune
numai lui
lucruri teribile
doar doar devii curios
încât te apropii
ca să-l auzi mai bine
dar tu mustăcești
mergi nepăsător
mai departe
iar cu o mână îți scoți gluga
și te înfoi ca o cobră
Un fel de urare
fiica mea
va întâlni într-o zi un cavaler
chiar dacă va fi îmbrăcat în trening
ori în jeans
în pantaloni scurți sau în salopetă
ea îl va recunoaște
și atunci
poveștile pe care i le-am spus
vor avea
poate
happy-end
Fetiș
când n-am nimic de spus
iau un pix și-l țin strâns în mână
după câteva minute
încep să desenez
ori să scriu ceva
totul din senin
cum la mâțe le ies ghearele
din pernițele labelor
chiar dacă nu zgârie nu vânează
nu torc ori nu se întind somnoroase
ce scriu
nu contează
dar de câte ori fac asta
simt cum îmi crește vârtoasă
și nu de motan
o ditamai coada
Sora mai mare
moartea lasă în locul tău
flori colorate
dacă ai șters-o de tinerel
ori albe
dacă ai fost curios și-ai stat mai mult
seara
puștanii le șterpelesc
apoi le oferă pe câțiva leuți
trecătorilor ce par că au nevoie de ele
sau sunt doar îndrăgostiți
cu florile nevândute
se întorc spre dimineață acasă
și-și dezarmează părinții
pregătiți să le tragă o mamă de bătaie
soră cu moartea
Volumul poate fi comandat aici: Aproape nimic sigur
Citește aici mai multe poezii și profilul autorului: Robert Șerban
Citește aici poezii din volumul: Învederatul
Copyright © 2024 Robert Șerban
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment