CĂTĂLINA HAȘOTTI

 

Poezii

Vitrina

Mă simt vinovată de iubire
ca atunci când
îmi intrase un fluture în ochi
și se zbătea și ochiul mă ustura
și eu nu voiam să-l scot
știam că s-ar fi spart în mii de fărâme
astăzi ochiul mi-a fost scos cu fluture cu tot
ei stau acum într-o vitrină
amândoi sunt bine
de altfel


Sezonieră

Din clopote curg lacrimi mute
prin muzee nu s-au mai agățat
tablouri de zid
doar păianjenii activi își expun pânzele
de-o vreme mulți cai verzi pe pereți
au văzut gonind
nu înainte să fi fost izbiți de copitele lor
un păianjen îmi arată câte vânătăi a încasat
cu revolverul la tâmplă
se miră că eu am mâinile goale
și creier cu sânge lăptos
delicatesă și muză pentru pânzele lui


Câinele roșu 

Câinele meu de rasă pură
nu se mai oprește din lătrat
blana lui albă de-atâta furie s-a înroșit
i-am dat calmante
i-am dat ceai de tei
degeaba
e revoltat
latră fără încetare pe limba lui de câine
zicând că lumea asta e nebună
că el nu mai vrea de acum decât să urle
sperând să o facă mai bună
și tot felul de chestii de-astea câinești
sunt disperată
nu-l mai suport
degeaba îi explic că lătratul lui infernal e fără rost
i-am propus chiar să facem un joc de imaginație
cum că răul nu mai e decât în cărțile de istorie
că îl voi dresa în câine polițist
ca să-și găsească și el un rost pe lume
dar câinele meu e un câine cu imaginația zero
așa că de mâine nu-mi rămâne decât
să îl pun să mă învețe să latru

Volume de poezii

 

Tratament intravenos

Pasărea bukowskiană încearcă iar
să îmi intre în fibre
îi simt adierea după ce a stat
în urletul celuilalt
nu mai au cum să-mi intre în vene
curenții dogorâtori ai păsării care
m-ar arde prea tare
deja m-au ars până la cenușă
priviri sticloase și măști de ceară
iar inima mea s-a răcit
de la prea multă ploaie cu gheață
pasărea mai albastră
decât cel mai albastru înalt al cerului
a existat în mine odinioară
se strecurase prin sticle semitransparente
prin singurătatea mea prea răscolită de frig
dinamitându-mi aurore din gânduri migratoare
de noapte sufletul îmi este plin acum
când știu că nu mai pot fi bobul de rouă
care să aștepte dimineața
cu toate neliniștile îndepărtate
rămase în aer


Holistică

Învârt cu sete
mânerul mașinii de tocat carne
curăț apoi culoarea sângerie
cu batista Desdemonei
vremea o să se schimbe deodată
mă voi întoarce la biroul meu
cu chef de muncă
apoi cu ușurință voi tasta
despre iubirea nevăzută
împănată cu propoziții gâfâite
despre zăpezi și fericiri ce-mi stăruiau
de multă vreme în urechi
și în căderea lor
ultima floare de-nceput de pe obrazul meu
se va destrăma uscată-n lacrima
pe care cuvântul însuși a îmbrățișat-o
și a încurcat-o
în pletele copilului blond


Hipnotice

Umbra orbită este rana soarelui din fântână
un vânt fecund ce vine din străfund
îmi strică liniștea cuvintelor din mână
și muzica mușcată-n zare de suflet de copil plăpând
simt cum tinitusul mă-nvăluie întâi
în timpul de apoi cel plin de fiare
mai văd un stol de șerpi la căpătâi
și corul care îi ține
lumânarea


Adamica

Stau cu tine în același sac gros
închis la gură cu o sfoară
agățat de ultima creangă din măr
ca disperatul aruncat în mare
încerci să scapi
să spinteci iuta groasă
cu degetele tale lungi
ca să mai poți zburda prin rai
eu stau lipită de tine
vreau să îți arăt
că sub talpa mea este un măr
ia-l dracului și mușcă din el

 

Cătălina Hașotti (n. Techirghiol, județul Constanța; locuiește în Brașov): A publicat poezii, proză scurtă și eseuri în revistele culturale și literare (online sau on paper): Claviaturi (2019), Boema (2020), Literomania (2020), Vatra-Veche (2020, 2022), Leviathan (nr. 4 din 2020, nr. 1,2,3,4 din 2021, nr. 1 din 2022), Lumină Lină – Gracious Light (New-York, nr. 4 din 2020, nr. 1,2,3 din 2021), New-York Magazin (2020), Curtea de la Argeș (2021, 2022), Banchetul (2021), Arena literară (2020, 2021), Spații Culturale (2021), Caligraf (2022), România literară (2022) ș.a. A acordat înterviuri la radio despre aparițiile sale editoriale: la Radio România Internațional (în emisiunea Pauza Mare, 22 martie 2021 și 29 aprilie 2021) și la Radio România Brașov (10 octombrie 2022). Este unul din administratorii paginii Facebook: Nichita Stanescu romanian poet.

Concursuri:

Mențiune (la Concursul Național „Nicolae Velea”, ediția a III-a, București, 2019)
Diplomă de Merit (la Concursul Național „Radu Cârneci”, București, 2020)
Premiul al II-lea
(la Concursul Național „Nicolae Velea”, ediția a IV-a, București, 2020)
Premiul I (la Concursul Național “Ioan Slavici”, ediția a X-a, Cluj-Napoca, 2022)


Apariții în antologii:

Rația de libertate (proză scurtă, editura Betta, 2019)
Zâmbetul liric al toamnei (poezii, editura InfoRapArt, 2019)
Anotimpuri (poezii, editura Betta, 2020)
Pandemi(c)a (proză scurtă, editura Betta, 2020)
Rănile lor pe trupul nostru (poezie, antologie editată de Lidia Vianu, 2022)

Volume publicate:


Armele lui Max
(volum de debut în proză, editura Betta, București, 2020)
Flamuri albe peste Atlantic (volum de debut în poezie, editura Rawex Coms, București, 2021)
La cules de flori și oase (poezie, editura Neuma, Cluj, 2022)
Dimineața lianelor (roman, editura Universitară, București, 2022)


Copyright © 2022 Cătălina Hașotti
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
 


Un produs Blogger.