DAN DĂNILĂ

 

ZILE ȘI NOPȚI

Ziua făceam zodiace, caligrame,
mandale, calambururi, eboşe,
apoi hrăneam trupul. Spiritul
îşi lua singur tainul, fără să întrebe,
căile lui erau încă neştiute.
Se întrema din te miri ce, în taină,
fiindcă aşa voia muşchiul inimii.
Dar noaptea era cu totul altceva:
în tenebrele mării, animalele suple
cu nume de eşecuri începeau să urce,
visele lungi se luptau cu himerele
pentru a cuceri bastionul pleoapelor,
ierarhiile din adâncuri se limpezeau.
Peisaje comprimate cădeau din rame,
melancolia clipea des ca o divă.
Lacrimile lor erau la fel de sărate
ca orice ocean – ehei, întunericul,
ce batiscaf personal în derivă.

POETUL

Mulţi ani a avut o cameră doar a lui
pentru durere, deci să nu-l invidiaţi.
Prima dată a plecat femeia măruntă
cu o carte strânsă între degete, apoi
pisicile, apoi treptat lumina ochilor
ca un peisaj cu prieteni la fereastră.
Au rămas poeziile, fantomele mute
cu care şoptea mereu despre mopete
înopteanu şi cuţitul de argint, prima
zăpadă sau razele aproape materiale
care îţi prelungesc orice gesturi când
încerci să îţi aminteşti cum erau toate
când mai erau. Prin lentilele groase
refluxul de neoprit al luminii înspre
locul acela în care toţi se vor întoarce.
Eu, doar o siluetă în fotoliul străvechi
sunt încă acolo, aştept cuvintele de
îmbărbătare că totul va fi bine, mereu.

TĂCERE

Să ocoleşti uneori sunetele ca pe copacii
unei păduri circulare din lemn de vioară
dar să-ţi rămână atâta tăcere încât să poţi
reveni la tine oricând, spre cerul unic al
tuturor cuvintelor uitate – mirarea noastră
e ca un asfalt tot mai tocit, pe care trecem
spre o veşnică, minunată înserare. Furtuni
obosite, iubirile vechi revin din primăvara
lor aproape palpabilă, aproape gust neuitat
peste toate visele. Iar povestea să poată fi
continuată de altele, mai minunate, voinţe
mirate de propria lor transparenţă, învăţate
cu pierderile dar totuşi mereu ale îngerilor.
Cu gura închisă dar plină de cuvintele rare
pe care le-ai adunat într-o viaţă de lipsuri,
limba ta pentru care ai fi în stare să stai la
colţ cu mâna întinsă şi în ea versurile albe
de bandajat orice durere. Tăcerea precum
un paravan după care îţi demontezi inima.

MOTIVE

Există întotdeauna un motiv să disperi,
să dispari – lumea ca o iubită care uită
prea repede sau fântâna pe care toate
gurile însetate o părăsesc. Poate aerul
necredincios care ne respiră sau o furtună
iscată din senin. Prăbuşirile inevitabile,
aproape dorite, din anotimp în anotimp.
Altfel bucuriile simple, reveria zilnică,
naivitatea tainelor (firul de iarbă, pasărea,
carnea vegetală). Viaţa, drumul printre ele,
mersul pe această sârmă. Şi uneori timpul
suspendat al iubirii. Atunci parcă înţelegi,
racordat la reţeaua aceea ultrasecretă. Sau
te miri de orice şi constaţi că unul a scris
în alt secol despre acestea. În altă limbă,
pe alt continent, iar apoi cineva a tradus
aceste mesaje esenţiale. Dar nimeni încă
nu a descris parfumul femeii părăsite în zori,
o umbră acum de prisos pe care o lepezi
după ce i-ai deznodat toate sforile. Iar părul
ei tace, fără memorie, ca un arcuş ciufulit
şi e prea târziu să mai cauţi partitura.

TRECEAM AȘA

Eram grăbit iar copacii alergau după mine
ca să-mi povestească viaţa lor ultrasecretă
sau să-mi pună două frunze pe umeri. Stai
să nu se supere vântul că am plecat fără el,
stai că ne dor rădăcinile. Eram grăbit, râul
se ţinea după mine, îşi cam ieşise din matcă.
Stai că îmi pierd firul, mai ascultă-mi orga
de apă curată. Apoi am împlinit cincizeci.
M-am oprit, eram deja obosit iar preajma
încremenise toată. Nu mai aveam motive
de zor, dintr-o dată m-am ruşinat. Vă aştept,
copaci. Şi pe voi râuri. Încep să-mi crească
tuleiele rădăcinilor, iar pe dinăuntru o floră
secretă de capilare care inventează cuvinte.
Câteodată mă citesc singur, când neonul
din baie începe să ţiuie ca un greier rătăcit.
Nici în bucătărie nu e linişte, deşi femeile
care îmi ghiceau în cafea au plecat demult
iar eu mi-am pierdut încrederea. Deschid
cărţile şi uneori fotografiile iubitelor îmi cad
pe genunchi. Niciodată bancnote, niciodată
bilete de avion înspre nisipurile de aur.

POEZIA

La cincisprezece ani scriam poezii.
De abia după trei ani am cunoscut
un poet în carne și oase; îmi explica
stânjeneala și umilința de a fi.
Ce rușinos este să treci printre oameni
cu un carnețel secret în buzunar,
să te furișezi pe străzile înguste
conștient că ar trebui să uiți cuvinte,
să numeri silabe, strofe sau versuri,
să pui accent pe durerea cea mare.
Poezia este un pantof prea strâmt,
speram că va trebui doar să rabd
cu acea răbdare obișnuită, banală
și voi uita de menghina afurisită,
dar am rămas cu această durere.
Poezia este un pantof cu scârț:
toată lumea mă privește cu reproș
când intru în librărie, la bibliotecă
sau în muzeul poeților dispăruți.

FINAL

Moartea din poem şi din imperiul vieţii
ca o rimă rară la un ultim vers. Dintr-o
dată totul s-a şters, s-a întors în călimară.
Ereţii pe cer rescriu definiţia unui zbor
fără pradă, tot ce clădim visează să cadă
cu zgomot asurzitor. Moartea omului de
zăpadă cheamă florile de cireş, cei aleşi
îşi coboară privirile să nu vadă când ieşi.
Mai uşor e să povesteşti visul decât viaţa
cu faţa întoarsă spre sine, când te iubeşti
într-o farsă reinventând paradisul. E bine
să creşti printre unităţi de măsură, printre
animale materne cu puii în gură. La ţară
e moartea uşoară, e viaţa mai viaţă afară,
abia apoi să citeşti cum se iese elegant din
poveşti şi să-ţi pese. Scrii rimat dacă poţi,
rima dă plopilor soţ, te leagă de cuvinte.
O ierţi mai uşor dacă e rea sau te minte.

Dan Dănilă (n. 28 iulie 1954, Şura Mică, Sibiu): Poet, traducător şi artist plastic. Absolvent al Şcolii gimnaziale şi a Liceului de Muzică şi Arte Plastice din Sibiu, secţia Arte Plastice (1973). Din 1990 trăieşte în Germania, în oraşul Leonberg. Dan Dănilă a debutat în presa literară în anul 1973, în revista Transilvania din Sibiu. A publicat în majoritatea revistelor literare din ţară. Prezent în numeroase antologii şi în presa literară internă şi internaţională cu poeme proprii, traduceri din germană, engleză şi franceză, proză, articole, eseuri şi lucrări de pictură şi grafică. Membru al PEN Club România.

Premii:

Premiul de traducere pe anul 2000 al Asociaţiei internaţionale Literart XXI şi al revistei Origini – Romanian Roots pentru volumul Rainer Maria Rilke

Premiul pentru poezie al U.S.R. Sibiu 2009, pentru volumul 50 de Poeme

Prezențe în antologii:

Gefährliche Serpentinen / Serpentine periculoase (Editura Galrev, Berlin, 1998)

Homme de lettres et Angelus tutelaris (volum omagial pentru Adolf Frisé, Geest-Verlag, Ahlhorn, 2000)

The Second International Anthology of Paradoxism (2000)

Poezia pădurii (Editura Orion, Bucureşti, 2001)

Blestemul lui Brâncuşi – Poeţi români din diaspora (volum în colaborare Stuttgart + Suceava, 2004; Rumänische Schriftsteller in Deutschland – Editura Radu Bărbulescu, München, 2006)

Sibiu / Hermannstadt în scrisori sentimentale (Sibiu, 2007)

Hermannstadt / Sibiu, Wieser-Verlag (editor Laura Balomiri, 2008)

Zuhause nur im Wort (POP Verlag, 2009)

Piaţa Aurarilor (Sibiu, 2009)

Eternităţi de o clipă – Prozatori sibieni (Sibiu, 2010)

Bucharest Tales – New Europe Writers (2011)

Dirijabilul de hârtie (Editura Vatra, Tg. Mureș, 2011)

Antologia ARTGOTHICA (Sibiu, 2012)

Autor al volumelor de poezii:

Dintr-un sertar (Editura Thausib, Sibiu, 1993)
Parcul salvat (Editura Hermann, Sibiu, 1994)
Fals tratat despre seară (Editura Hermann, Sibiu, 1998)
Poeme (Leonberg, Germania, 2000)
Neliniştea din cuvinte (Editura Galateea, Germania, 2004)
Calendar poetic (Editura Brumar, Timişoara, 2006)
50 de POEME (Editura Timpul, Iaşi, 2009)
Atlantida există (Editura Limes, Cluj, 2011)
Sonetele din Suabia (Editura Limes, Cluj, 2012)
Dimineață târzie (Editura Limes, Cluj, 2013)
Ispita labirintului (Editura Karth, București, 2014
Aerul călătoriilor (Editura Cenaclul de la Păltiniș, Sibiu, 2015)
Orașe ascunse (Editura Armanis, Sibiu 2016)
POEMS (1973-2013) în limba engleză (Editura Armanis, Sibiu 2018)
Jurnalul lui Ulise (Editura Armanis, Sibiu, 2019)
Elegii pozitive (Editura Eikon, București, 2020)

A publicat deasemenea volume de traduceri:

Wolf von Aichelburg, Gedichte / Poezii (Editura Hermann, Sibiu, 1996)

François Villon, Balade (Editura Hermann, Sibiu, 1997)

Georg Scherg, Sommerliches Divertimento / Divertisment estival (Editare proprie bilingvă, Germania, 1998)

Rainer Maria Rilke, Versuri (Editura Hermann, Sibiu, 1999)

Rainer Maria Rilke, Poeme alese (Editura SÆCULUM, Sibiu, 2002)

Walter Roth, Cântecul pescarilor – Medic în Delta Dunării (Editura Dacia XXI, Cluj, 2010)

Wolf von Aichelburg, Gedichte-Poezii (Ediția a II-a, bilingvă, cu o prefață de Hans Bergel), (Editura InfoArtMedia, Sibiu, 2011)

Helge Von Bömches – Privire în culise sau Jurnalul unei vieți de cântăreț de operă (Editura Hora, Sibiu, 2012)

François Villon, Le Lais ou le Petit Testament. Diata sau Testamentul Mic. Ediție bilingvă (Editura Eminescu, București, 2015)

François Villon, Testamentul Mare, Le grand Testament, Ediție bilingvă (Editura Eikon, București, 2021)

Étienne de la Boétie, Sonete (Prima traducere în limba română a celor 54 de sonete, Editura Eikon, București, 2021)

Pentru alte detalii vezi: www.dan-danila.de

Copyright © 2022 Dan Dănilă
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.