ANA SĂNDULESCU

 

Poezie

      1. Lia

     C o p i l ă r i e. Mai degrabă, credulitate, neajutorare și nedreptate. Cu mecanismele lor de protecție menite să ne ajute, dar care mai mult ne-au sufocat: retragerea, căutarea perfecțiunii, mânia. Setea de control și setea de atenție, destinate să apere fortăreața, dulapuri pe care le-am tras, împreună cu prietena mea, în fața ușii,

     ca să ținem la distanță monștri, blocând unica ieșire.


     1. Espera

     Credeam într-un start bun, un început pur,
     pe afiș erau: Víctor Agata, Pascual Inés și
     Amelia Hernán, fiecare cu picturile și

     cu poeziile lor de companie,
     some of them gave me the stink eye, alții
     nici nu s-au uitat la mine.

     Senzația că eram translucidă, multiplicată
     de efectul spectatorului,
     începeam să-nțeleg
     ce simt oamenii atunci când sunt stânjeniți,
     ce simte Lia când iese din casă,
     eram mai puțin de-o umbră, poate o alveolă.

Ana Săndulescu

     2. Lia

     Creierul meu e la fel de boțit precum un cearșaf cu denivelări pe care s-a iubit o femeie sălbatică toată noaptea. Mi-e teamă de starea asta paradoxală pe care am cuibărit-o în mine de când ea a plecat. Mereu am crezut că eu sunt mama. Așa mi-a dat impresia, asta m-a făcut să cred. Acum membrele mele și uterul adăpostesc toată trădarea ei, deci ură, dar și milă, pentru loviturile pe care le-a primit atâția ani, iar dacă era un bebeluș toxic, de ce nu m-am prins la timp, de ce

     am alunecat în prietenia noastră ca într-o caznă cu otravă.


     2. Espera

     Îmi e străin cuvântul „părinte”,
     eu am avut parte doar de gazdă, la nivel conceptual
     de două brațe, mereu aceleași două brațe,
     doar corpurile difereau,
     în timp ce umanitatea era crescută cu mai mult
     de zece degete bătucite și de ordinul fii artă.

     Tânjesc după acea mare și irepetabilă
     prietenie, părinți ca pansament, să-mi îmbrac corpul
     într-o pijama pufoasă, s-o pătez cu gem de afine,
     să fiu certată pentru asta.

     Detalii triviale, un ecosistem stabil, imuabil,
     unde singurele așteptări sunt terminarea unei facultăți,
     alegerea unui om bun,
     să mă așez la casa mea, să fac copil,
     să-mi umplu zilele cu lucruri simple, să îmbătrânesc frumos.
     Oare?

     

Booktrailerul volumului „La topirea ghețarilor”:

Ana Săndulescu (n. 1989, Vaslui): A publicat în revistele Dacia Literară, Observator cultural, Revista Nouă, Tiuk! şi Zona Literară și pe platformele literare O mie de semne, OPT motive și Poetry Noise. A debutat la 26 de ani cu romanul Anamneza (editura Herg Benet, 2015). În 2017 a beneficiat de programul „Rezidenţe FILIT pentru scriitori români”. În 2019 a coordonat volumul de interviuri Prietenii și Literatura. Club 8, OuTopos și invitații lor (Casa de Pariuri Literare, 2019). La topirea ghețarilor (Casa de Pariuri Literare, 2021) reprezintă debutul în poezie. În prezent, trăiește și muncește în București.

Pagina Facebook (personală): Ana Săndulescu
Site de autor: anasan.ro

Copyright © 2021 Ana Săndulescu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului

 

Niciun comentariu

Un produs Blogger.