IOANA STUPARU - MAI PRESUS DE CUVINTE

 

Mai presus de cuvinte

Ce culoare avea Cerul
În Vinerea Săptămânii Luminate!...
Un albastru cum nu mai văzusem!
Pesemne, fusese clătit cu apă vie!...

Îi slobozise Dumnezeu, băierile,
Până în vârfurile copacilor.

Dacă m-aş fi urcat
Pe acoperişul clădirii din faţa Bisericii,
Aş fi atins Cerul, cu mâna!

Pe sub arcadele văruite în alb,
Ale Aghiazmatorului cu zidul crud,
Încă nepictat pe dinăuntru,
Zicerile Sfintei Scripturi izvorau
Contopindu-se cu Cerul.
Era sărbătoarea Izvorului Tămăduirii,
Iar Soborul de preoţi săvârşeau,
După rânduială,
Sfinţirea Apei făcătoare de Minuni.

Pe muntele înalt

Nu mai rodeşte via ciorchini ca o minune,
Covorul fermecat e ciuruit de ploi,
Merele cad necoapte, intrate-n stricăciune,
Cocorul nu mai ştie să vină înapoi.

Dă-mi, Doamne, mântuire, de câte ori tresalt,
Să-mi înconjor mijlocul cu Firul de Lumină,
Să urc în crucea nopţii pe muntele înalt,
Unde Te-aşezi adesea, cu sfinţii la hodină.

Alungă hotarele!

Alungă hotarele!
Un singur semn al Tău,
Şi toate vor dispărea.

Existenţa lor mă doare,
Mă sufocă, mă striveşte!

Tu eşti Unic...
Pământul e Unic...
Lumea e toată a Ta...
Hotarele,
Cine le-a făcut, Doamne?

Suntem cu toţii copiii Tăi!
Pentru libertatea iubirii,
Te rog,
Alungă hotarele!

Semn al iubirii

Port îmbrăcămite albă
Ca semn al iubirii
Pentru ieri
Pentru azi
Pentru mâine

Ieri am învăţat
să mă iubesc pe mine însămi
Azi am învăţat
să-mi iubesc semenii
ca pe mine însămi
Mâine voi iubi
tot ce mă înconjoară
Fiindcă Dumnezeu
mă iubeşe în fiecare zi

(poezii din volumul "Cântând pe o rază astrală", Editura Amanda Edit, 2017)

Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Ioana Stuparu
Citește aici: Ioana Stuparu - Câtă cenușă

 
Copyright © 2021 Ioana Stuparu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.