TITINA NICA ȚENE

 

Case frumoase şi triste…

Case frumoase şi triste,
pe dealuri împrăştiate,
nimeni nu vă locuieşte,
sunteţi case-nsingurate...

Pe dealuri împrăştiate,
Case frumoase şi triste,
mai că-mi vine, când vă văd,
să-mi vărs lacrima-n batiste...

În voi nu e sărbătoare,
nu vă vin colindători,
căci, cei ce v-au construit,
sunt plecaţi în alte ţări...

Puteau găsi bucurii,
chiar aici, la ei acasă,
cum că ar sta cu toţi cei dragi,
adunaţi la aceeaşi masă...

Cum că ar asculta cucul,
În pădurea înverzită,
admirând pe sub copaci,
vioreaua înflorită...

Căci averea pe pământ,
nu are nicio valoare,
omul se duce sărac,
dincolo, atunci când moare..

Nu mai chinuiţi copiii,
care plâng rămaşi în ţară!
Niciodată nu uitaţi:
Ei sunt singura Comoară...

Ce dimineaţă, Doamne...

Ce dimineaţă, Doamne şi ce zori!
Privirile cu toamnă se-nconjoară
şi simt tristeţe adâncă deseori
când florile se pregătesc să moară...

Şi curge timpul, se subţiază aţa,
doar Someşul rămâne veşnic viu
şi trece, aşa, pe nesimţite viaţa
şi simt deja că-mi este prea târziu...

Suflet rătăcit

M-am întors acasă pe un drum de ţară
şi-am stat de vorbă cu pădurea
mi-a spus cum cucul cântă în fiecare vară
de când eu am plecat aiurea

Am croit cărare prin boabe de rouă
şi m-au copleşit aducerile-aminte
razele de soare au spart pădurea în două
şi mi-am spus atunci: totu-i ca-nainte!

Am trecut tăcută pe sub merii-n floare
ce mi-au nins cărarea semn de bun venit
ziua-ntreagă, parcă, era o-ntrebare:
ai venit acasă suflet rătăcit?

Zădărnicie

În casa aceasta a locuit un om,
Avea în grădină flori și roșii
și dmineața îl trezeau cocoșii,
iar fructele le lua direct din pom!

Mai avea-n grădină și un gutui,
le admiram și iarna când treceam,
cum stăteau înșiruite-n geam,
galbene cu puful ca de pui...

Acolo, lăngă casă, avea o vie,
cu struguri albi și tămâioși,
cum nu se poate mai gustoși,
iar viața îi părea o veșnicie...

Prin curte îi zburdau nepoții,
din prispă îi privea cu bucurie,
în jur era tot veselie,
dar, anii au fugit ca ...hoții.

Acum n-ai ce să mai admiri,
omul a plecat, de mult, spre stele,
lăsând aicea toate cele
și un crâmpei de amintiri,

care... vor dispărea și ele...

Bătrâna doamnă cu sclipici

Cu viaţa-i ca o zi de post
priveşte-njuru-I fără rost
şi are un fel de… tremurici.

A fost o doamnă cu renume
Acuma este o frunză-n vânt
rătăcitoare pe pământ
şi nimeni n-o strigă pe nume.

Şi umblă, aşa, ca o nălucă
iar tinereţea-i e departe
nu se mai teme de moarte
uitând acasă să se ducă.

Doamna noastră cu sclipici
se-ntinde-niarba de pe jos
visează atâta de frumos
şi s-a oprit din… tremurici.

A fost o doamnă cu sclipici…

A plecat măicuţa...

A plecat măicuţa casa e pustie
poarta e legată cu un lanţ de fier
în grădină-s singuri butucii de vie
cumpăna fîntînii scîrţîie de ger.

Nu-i mai umblă paşii prin ogradă
nu mai strînge neaua cu lopata
nu mai iese-n prag ca să ne vadă
pe pridvor s-a stins, demult, muşcata..

Trist, Grivei, rămas lăngă căsuţă
c-a murit stăpîna lui cea bună
nu mai umblă noaptea pe uliţă
latră, lung, sfîşietor, la Lună.

Şi cum stau, aşa, privind grădina
şi ograda care-i proaspăt ninsă
mama iese-n prag, face cu mîna
şi-n pridvor muşcata e aprinsă.

Cheia Bătrânei

Stă bătrâna gârbovită
pe o bancă sub un tei,
toate tristeţile lumii
sunt ascunse-n ochii ei.

Se gândeşte neîncetat
la căsuţa ei umilă
cei-au vândut-o copiii
ca să-şi construiască vilă.

Dar în vilă n-are loc,
i-au făcut lângă grădină
cămăruţă cu un geam
să privească spre lumină.

Căci copii-s ocupaţi
se plimbă în jos şi-n sus.
Merg chiar la Biserică
Să-L slăvească pe Iisus.

“Fii, măicuţă mulţumită
să ne-ajuţi pe fiecare!
Cine astăzi ţi-ar mai da
farfuria cu mâncare?

Că dacă ai îmbătrânit
nu este a noastră vina,
vila se-ntreţine greu
vrem să schimbăm şi maşina!”

În clipele de răgaz
ascunzând o cheie-n mână,
se îndreaptă către casa
unde a fost, cândva, stăpână.

Numai cheia i-a rămas
că în rest toate sunt duse,
casă, tinereţe, soţ,
sunt durerile-i nespuse.

Lung priveşte printre gard
şi îşi vede viaţa toată,
simţind cum din ce în ce
de puteri este lăsată.

Însă, într-o dimineaţă,
au găsit lângă grădină,
moartă, pe bătrâna mamă,
tot strângând o cheie-n mână.

(poezie distinsă cu Premiul I la Concursul Internaţional de Poezie “STARPRESS”, 2012)

Mama

Mi-e dor de tine mamă şi aş vrea
Să fii, acum, când plouă, lângă mine,
s-alungi tristeţea de pe fruntea mea
aşa cum o făceai, fiind cu tine.

Să mergem după lemne amândouă,
acolo, în pădurile umbroase,
să culegem şi ciuperci şi flori
şi să ne-ntoarcem, seara, bucuroase.

S-aprindem focul din surcele-n tindă
fierbând o mămăligă pentru lapte
eu să alerg, voioasă-ntr-un picior
pe lângă focul scânteind în noapte…

Dar unde eşti? Te caut tot mereu,
iar în grădină mai este câte o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
să îţi aprind, cu lacrimi, lumânare.

Trecurăm pragul...

Suntem atât de singuri pe pământ,
Ne aplecăm ca salcia pe ape,
Haina moarte e tot mai aproape,
Iar vorbele ni-s pulbere în vânt...

Și ne târâm, încet, ținuți de un baston,
Suntem un tată, sau poate o mamă,
Dar nimenea nu ne mai bagă-n seamă,
Ne înconjoară ziduri de beton...

Noi pe pământ nu mai avem un rost,
Ce-a trebuit să facem am făcut,
Ne doare că prea iute a trecut
Și nu putem să fim precum am fost...

Nu ne mai încântă azi un răsărit,
Ne deranjează razele de soare,
Nu mai simțim nici corpul care doare,
Iar sufletul ni-e tot mai răvășit...

Ne ținem, strâns, de mână, cu tot dragul,
Lăsând în urmă vise și amintiri,
Pe care le-am clădit din ce te miri
Și, curajoși, trecurăm iarăși pragul...

 

Titina Nica Ţene (n. 10 iulie 1944, Uşurei, Vâlcea): Poet şi prozator. A absolvit Liceul teoretic din Drăgăşani și Şcoala Tehnică Hortiviticolă din aceeași localitate. A fost învăţătoare la școala din Tarna-Mare, apoi secretară la revista Tribuna din Cluj-Napoca. În anul 1981, după o noapte de stat la coadă la ulei, a scris o scrisoare lui Adrian Păunescu, la revista Flacăra, în care arăta că în Cluj şi în ţară se moare de foame şi ar fi de bun simţ să nu-l mai susţină pe dictator. Scrisoarea a ajuns la Securitatea din Cluj şi, ca urmare, Titina Nica Ţene a fost dată afară din serviciu şi a lucrat la revistă, şapte ani, pe un post neadecvat studiilor, cu o jumătate de normă. Este membră fondatoare a Ligi Scriitorilor Români (septembrie 2006). Titina Nica Ţene a debutat publicistic în revista Săteanca. De-a lungul timpului a colaborat cu publicațiile literare: Tribuna, Amurg Sentimental, Ecoul, Rusidava Culturală, Cuvând Torăcean (Serbia), Viaţa de pretutindeni, Lettres Europeennes-Belgia, Dor de Dor, Poesis, Milenium, Poezia, Eminescu, Semne, Pietrele Doamnei şi cu revistele online: ARP, Iosif Vulcan, Confluenţe Româneşti, Napoca News, Făclia, Adevărul de Cluj, Mesagerul Transilvan, Confluenţe Românşti, Agora Literară, Diebrucke (Germania ), Observatorul din Toronto, eCreator, Rotonda Valahă, Radio Pro-diaspora (Noua Zeelandă) şi cu alte câteva reviste din Spania. Creații semnate de Titina Nica Ţene au fost traduse de Ana Muela Sopena (alături creații semnate de Ana Blandiana, Marin Sorescu, Carolina Ilica, Geo Bogza, Ion Stratan, Nora Iuga) în limba spaniolă și au fost publicate în revista Arbre del temps (Catalania), în germană (de către Mircea M. Pop), albaneză și italiană.

Premii și distincții:

Premiul Ecoul (la Festivalul de poezia George Coşbuc, Bistriţa, 1984)

Premiul 1 (la Festivalul de poezie “Liviu Rebreanu”, Târgu Mureş, 1985)

Premiul pentru poezie (la concursul “Vara visurilor mele”, Bucureşti, 2002)

Premiul pentru anul 2011 (acordat de Liga Scriitorilor, pentru poezii pentru copii)

Premiul I (la Concursul Internaţional de Poezie „Starpress”, 2012)

Diploma editurii Napoca Nova (pentru volumul „Un strop de veşnicie”, pe anul 2012)

Premiul pentru volume de versuri publicate (pentru volumul “Un strop de veşnicie”, la Festivalul Naţional de Poezie “Ion Budai Deleanu”, ediţia a III-a, 2013)

Marele Premiu (la Concursul Internaţional de Poezie „Starpress”, pe anul 2014)

Premiul din partea Japoniei (pentru proză scurtă, la Concursul Internațional “Art & Life”, 2014)

Diploma Virtutea literară (acordat de Liga Scriitorilor Români pentru întreaga activitate literară, 2014)

Premiul Ligii Scriitorilor Români (pentru memorialistică, pe anul 2014)

Premiul special al juriului (la Concursul Internațional “Art&Life”, pentru poezie, Japonia, 2015)

Certificate of Excellence și Medalia Liviu Rebreanu (din partea Primăriei și a Palatului Culturii din Bistrița, pentru contribuția la promovarea autorului romanului “Răscoala”)

Medalia Ziua Națională a Culturii (cu efigia lui Mihai Eminescu, în 15 ianuarie 2017)

Cărţi publicate:

Bucuria lucrurilor simple (poezii pentru copii, Editura Ion Creangă, 1989) Recreaţia grădinii (poezii pentru copii, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1997) 

Amurg de întoarcere (volum de versuri, Editura Napoca Star, 2002)
Pietre de aducere aminte (povestiri, Editura Napoca Star, 2004)
Scaunul Harului (poezii, Editura Contrafort, Craiova, 2009)
Viaţa ca o punte (Editura Dacia XXI, 2011)
Anotimpul jocului (Editura Nico, Târgu Mureş, 2011)
Un strop de veşnicie (Editura Semănătorul, 2012)
Un strop de veşnicie (Editura Ecou, Cluj Napoca, 2012)
Un strop de veşnicie (ediția a II-a, traducere în limba engleză de Mariana Zavati Gardner)
Neastâmpărul toamnei (poezii, Editura Semănătorul, 2014)
O noapte palpitantă - întâmplări c-o nepoţică povestite de bunică (povestiri pentru copii, Editura Semănătorul, 2014)
Întâmplări hazlii cu o nepoţică povestite de bunică (ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Ecou Transilvan, 2014)
Drumul spre suflet (memorii, Editura Semănătorul, 2014)
Drumul spre suflet (memorii, cu o prefaţă de Mariana Cristescu, Editura Nico, Târgu Mureş, 2014)
Nostalgia întoarcerii (Editura Absolut, București, 2016)

Copyright © 2021 Titina Nica Ţene
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.