MĂDĂLINA GHEORGHE - APARTAMENTUL INIMII, PARFUM ȘI UMBRE

 

Mădălina Gheorghe - Apartamentul inimii, parfum și umbre (editura Ecou Transilvan, 2020): Cea de-a șaptea carte pe care autoarea o lansează la un interval scurt de timp, ne poartă din nou pe aripile iubirii care trece prin diferite etape ale eului personal, pentru că știm și am simțit cu toții că iubirea, indiferent pe ce treaptă s-ar afla, trezește sufletul la viață. O viață ce poate fi trăită în culori pastelate, cu dăruire deplină sau cu acea forță ce respiră ”prin imagini rămase în viață în albia timpului”. Și dacă am lua în calcul cifra șapte, care are mai multe semnificații, eu am văzut acest volum de versuri ca o radiografie a fiecărei zile a săptămânii în care iubirea se naște și moare, strălucește, mân¬gâie, desmiardă sau rămâne un vis frumos de fericire. Pentru a găsi sau regăsi aceste manifestări ale iubirii, nu trebuie decât să citești cu ochii des¬chiși aceste versuri, iar cu ochii minții să te regă¬sești printre rânduri. Nu este deloc ușor, dar nici greu de făcut acest lucru. Cel mai important este să reașezi în tiparul inimii momentele cheie ale iubirii depline prin care ai trecut. (Ovidiu Dinescu)

POEM 36 

Iluzia timpului comun 

s-a scurs prin clepsidra 

spartă de frică. 

O senzație de frig îmi cuprinde 

palmele inimii ce-ți ating 

surâsul plecat să se plimbe. 

Curcubeu de vise-ți trimit 

să-ți curme furtuna din suflet.

POEM 37 

Ești în lumina 

făr'de căldura râsului, 

ca un eretic 

ce-și ascunde frământatul gând păgân 

în voluptatea clipei. 

Te știu în flacăra 

cuvintelor rostogolite pe cearșafuri roșii 

și-n zâmbetul confuz al inimii, 

ce-și face programare 

la psihanalist. 

Din dorul ce-a plecat 

pribeag să fie 

pe un tărâm pe care-nfloresc aievea frici, 

tu îmi șoptești 

cu palmele-amândouă cuprinzând 

surâsul amintirilor comune: 

n-am să te uit, 

oriunde-aș fi!

POEM 38 

Un geam 

îmi e firescul început 

prin care trec în zbor spre tine. 

Din timpul meu 

își scutură iubirea floarea de pe ram 

și cere anotimpul să îl schimbe. 

Destinul tău își recunoaște vina 

de a lăsa sfârșitul visului 

la poarta umbrelor să-nchine frica.

 

POEM 39 

Din energia copacului-tată 

îmi iau combustibil să trec 

prin portalul alcătuit din pietre și semne. 

Observ regula trecerii dorințelor 

printr-un portal dimensional 

și în lumina emisă de plante 

îmi decupez veșmintele tristeții 

la pragul trecerii spre Mâine. 

Eu știu că dincolo de lume, 

unde gratii nu sunt la fereastra minții, 

unde sufletul 

nu este în stare de război absurd, 

ne-om recunoaște 

în scânteia clipei fără za. 

POEM 108 

Galopul soarelui 

cuvintele își lasă, 

veșmintele topind 

și orele își uită cuibul dragostei. 

Ascult sonete 

și pașii timpului din urmă 

își trec fiorii în alt timp. 

În parfumatul câmp al soarelui de mâine 

vreau să mă bucur azi 

de strălucire. 

M-așez în clipa care tace 

și-n recunoaștere mă duc. 

POEM 109 

Când nu-ți voi fi lumină, 

știu că-mi vei fi ce simt. 

Când n-am să am picioare, 

știu că am ale tale mâini 

să simt asfaltul ochiului ce-nchide pleoapa. 

Mă șterge cuvântu-ți 

din cartea tandrelor arsuri. 

Tristețea 

e o stare 

a cuvântului dor. 

POEM 131 

Este sezonul vaccinării, 

când negustorii clandestini 

vând iluzia stării de bine. 

Se vaccinează 

confuzele umbre, 

dorind să-și protejeze goliciunea 

de cunoașterea pură. 

Se vaccinează inimi 

în vântul toamnei, 

să nu-și simtă cărările 

vibrând a iubire. 

Se vaccinează visul 

de-a trăi liber, 

de frica flăcării necunoscute. 

Un cerșetor strigă trist 

la fiecare colț de stradă, 

sperând să fie auzit, băgat în seamă: 

- Împotriva fricii 

vaccinul-ușă care se deschide, 

fără scârțâit din balamale, 

este Iubirea! 

POEM 154 

Ce-ar fi 

de aș găsi în tine 

ochii-mi plecați în recunoaștere spre mâine? 

Ce-ar fi 

dacă-n curentul vremii 

am face adăpost în viața noastră 

iubirii ce ar stinge vechile dureri? 

Ce-ar fi 

de am lăsa furtuna vechilor dorințe 

să-și verse sângele 

pe alte câmpuri 

și-am prinde-n colier vise, 

speranțe populate cu săruturi? 

Ce-ar fi 

de am alege azi fiorul, 

lăsând cuvântul, gândul 

să-și uite mersul, timpul? 

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Mădălina Gheorghe
Volumele autoarei pot fii comandate aici: Mădălina Gheorghe 

Copyright © 2020 Mădălina Gheorghe
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.