IOANA GRUIA

Cineva de cealaltă parte

O fetiţă tăcută,

în vechiul bulevard al copilăriei,

îmi apare în vise.

Ce-ai făcut cu viaţa mea? mă întreabă.

Nu ştiu ce să răspund. Ştiu doar

că acum mă aflu de cealaltă parte,

că nu va reuşi să mă găsească.

Ceva o s-o împiedice:

umbra prudentă a tăcerii

sau brusca limită a fricii. 

Într-o zi voi şti ce să-i răspund.

Poate nu se va întoarce niciodată, poate va plânge.

Sau ne vom transforma într-un pasaj,

eu voi fi visul ei:

cineva care nu-si aminteşte de trecut,

şi are doar viitorul în memorie.

Cineva care va trebui să ştie

dacă a învăţat deja

                             să mă ierte.

Carusel

În anii nouăzeci au construit

caruselul auriu în Bucureşti.

Oraşul învăţa să se distreze,

încă timid şi neîncrezător.

Am învăţat şi eu în carusel

beţia unei ameţeli străine.

Sosea pe ritmuri de lambada şi Jackson,

de sticle de coca-cola şi pepsi.

O lume sclipitoare începea

şi trebuia să o dansăm în grabă.

Să ne urcăm rapid în cer şi să-l privim

în tristeţea gri a acoperişurilor. 

Nu mă puteam opri din învârteală.

Ca şi cum aş fi descoperit un secret,

un dar ascuns în urcare,

o pură repetiţie a fericirii.

Oraşul se vedea ca întotdeauna,

în tonuri stinse şi brutale.

Clădiri urâte, umbre cu paltoane,

totul era la fel, doar că departe.

Am învăţat aşa formele mirajului,

pe care viaţa le păstrează ghemuite,

ca fetiţe care nu vor să coboare,

să cunoască abandonul ameţelii.

Azi nu mai merge nimeni la batrânul carusel,

dar eu mi-aduc încă aminte de rotirile sale.

Şi momentele mele de fericire intensă

strălucesc ca şi caruselul aurit.

O formă de bunătate

To have been loved once by someone –surely

There is a permanent good in that,

Even if you don’t know all the circumstances

Or it happened too long ago to make any difference.

John Ashbery

Ti-a luat mult timp să-ţi dai seama

şi atunci

acele versuri de Ashbery

ţi-au dat dreptate.

Priveşti pe fereastră:

un cer alb şi sever, acoperişuri triste,

nici urmă de bunătate în peisaj.

Lumina intră din plin, dar este rece,

îşi lasă peste lucruri patina îngheţată.

Acum e târziu pentru tot.

Aceste obiecte nu te recunosc.

Si totuşi, patul dezolant

şi masa goală

pot povesti bine cum erai:

acea dragoste veche,

acele alimente pentru corp.

Singuratatea nu învaţă nimic,

doar a măsura timpul,

cum se umflu zilele de gust acru,

cât mai durează până la eşec.

Şi împunsătura unei lucidităti tardive:

Poezia e o confirmare a vieţii

şi dragostea, o formă de bunătate.

Casa poem

Aş vrea să trăieşti în acest poem

aşa cum trăieşti în burta mea,

să fie pentru tine o casă.

Să-ţi fie poezia un refugiu.

Mama ta

vorbeşte toate limbile

cu accent străin

şi ştie

că e mereu ceva nesigur în refugii,

ceva fragil care-ţi va da putere.

Aprind pentru tine casa poem.

În iernile pe care le vei cunoaşte

sper să te protejeze şi să te încălzească.

Ioana Gruia (1978, Bucureşti; din 1997 trăieşte în Granada): Scriitoare în limba spaniolă şi conferenţiar de literatură comparată la Universitatea din Granada. În 2002 a fost finalista premiului de poezie Federico García Lorca şi în 2007 a câştigat acelaşi premiu, la modalitatea de povestire. În 2011 a obţinut premiul de poezie Andaluzia Tânără cu volumul El sol en la fruta (Renacimiento), care a fost tradus în franceză şi autotradus în română (Soarele în fruct, Tracus Arte, 2015). În 2013 a publicat romanul La vendedora de tiempo (Vânzătoarea de timp, Espuela de Plata, prefaţă de Luis García Montero). În 2015 a primit premiul de poezie Emilio Alarcos cu volumul Carrusel (Visor, 2016), recenzat în suplementul naţional El Cultural al ziarului El mundo şi desemnat ca una din cele mai bune cărţi de poezie ale anului de Asociaţia Editorilor Spanioli de Poezie. Volumul a fost autotradus în română (Carusel, Paralela 45, 2018). În 2016 a obţinut premiul Tiflos pentru romanul El expediente Albertina (Dosarul Albertina). În România Ioana Gruia a colaborat cu revistele Noua Literatură şi Observator cultural.

Ioana Gruia a publicat şi câteva eseuri, de asemenea în spaniolă: Eliot şi scrierea timpului în poezia spaniolă contemporană (Visor, 2009), Cicatricea în literatura europeană contemporană (Renacimiento, 2015) şi volumul colectiv Opera lui Norman Manea: critică şi interpretare (Universidad de Granada, 2016).

A fost invitată în ultimii ani la târguri şi festivaluri internaţionale de literatură ca Târgul de Carte de la Guadalajara (Mexic), Tres Festival-Fundación Tres Culturas (Granada), Festivalul Internaţional de Poezie din Granada, Festivalul de Poezie de la Bucureşti, «Encuentro de Poetas del Mundo Latino» (México D.F., Aguascalientes şi Morelia, Mexic), « Las líneas de su mano » (Bogotá, Columbia), «Luna de locos» (Pereira, Columbia) «Paralelo Cero» (Quito, Ecuador -2020), «Poezia e la Bistriţa» (2020) sau «El festival de la palabra» (Puerto Rico).

Pagina web a autoarei: Ioana Gruia

Copyright © 2020 Ioana Gruia

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.