OTTO HAVRAN

efectul verona

din sânul ei iese un element chimic nou

și își ocupă cuminte locul în tabelul elementelor

apoi ochii mei răscolind minereul din funiculare

refac inventarul și află multe netrebnicii

cu iubiți damnați de familii dușmănoase

și din sânul ei mai iese un element chimic nou

ocupându-și cuminte locul în tabelul elementelor

astfel o pace grea și călâie se lasă peste orașe

universitatea emite postulate care devin orare sfinte

scoțând din cârciumi bețivi pasionali ce scriu răvașe

pe lopeți de-ngropăciune înghesuite sub balconul Julietei

și din sânul ei un element chimic subțire și metalic

pe care instalatorul de nevroze își prinde sculele

ca pe niște șosete cu care s-a umblat în zaharniță

răspândește un vuiet de burghezi înveșmântați în fontă

fugind de ultimul apel al rațiunii

Pierderea aripilor

Vorbesc la o masă de lemn cu deschizături înguste

strecor prin ele fotografii îngălbenite

ca într-un tonomat cu miros de scândurică.

„Confesează-te, zice vocea de sub pardosele,

trebuie să ai o poveste al dracului de bună ca să ai parte

de serviciile acestea!”

Mă ridic solemn înspre tavan. Solemn,

îmi înșurubez capul în tavan. Arunc o ultimă privire

asupra unei excavații miniere. Voi lua cuvântul la o masă de lemn

cu deschizături înguste:

„Undeva, pe drumul către paradisul de perete

mi-am pierdut aripile”

și strecor o fotografie îngălbenită ca într-un tonomat

cu miros de scândurică:

„deziluzie a divinului aripile – zic,

întotdeauna ele n-au fost decât martore tăcute ale planării

nu zbor în sine care e cu adevărat imperial,

margine rece vecină cu steaua polară ca o banchiză a zborului

și chiar așa, încremenit  fără aripi

sunt ca îngerul căruia I s-a terminat kerosenul

în zborul său deasupra infernului!”.

Vocea de sub pardosele a tăcut și acum gâlgâie,

în ochii mei roșii e un mare și gras Ignat –

mama-bună curăță intestine

se va trage Facerea prin ele cu pământul netocmit și gol

tata-bun pune la răcit pe dușumea piftiile de îngeri

îi aud vorbind ca printr-o perdea lutoasă cu luna în ea:

„Pe unde o umbla copilul ăsta? Numai ce l-am trimis să aducă

fotoghin și se și făcu seară, doară nu l-o fi băut, netrebnicu!”

stare de asediu

nu mai sunt hidrocarburi în iarna asta

orașul se va strânge în turnul zețarilor

unde se pun la copt ultimii cărbuni înmiresmați cu blendă

ninge neoprit peste druizi putrezi și vegetali

margini de lume se încovoaie

ținându-ne captivi într-o mecanică verticală și concretă

se merge încolonat spre târgul de turism neuronal

se degustă cozi de cometă se ling clanțele ambasadelor

totul pentru resuscitarea cerebelului ischemic

în cartierele vestice un fierăstrău uitat în priză

a căpătat inteligență proprie

criminalitatea cheilor franceze a scăpat de sub control

utilajul de deszăpezire va prelua probabil conducerea

                                                             instituțiilor

în infernul văruit în alb

Dumnezeu venit în vizită de lucru ridică armate de zăpadă

uite fericirea iese prin stomac

știu prea bine această lumină încă de când sunt în stradă

& mă uit în sus către patru

unde ca un cablu răsucit pe tambur

ritualul fiecărei seri dă rotocoale de 360°

când învârt cheia în broască & încerc să-mi dau seama

câte cisterne de sânge ai umplut azi

pe baricadele prinse cu agrafe de sediul central al corporației

weyland-yutani construind lumi mai bune

în timp ce dincolo deși nu îmi e clar unde e acest dincolo

elicoptere zbârnâiau împroșcând cu substanțe

o gașcă de xenomorfi  din mainstreamul hardcore

                                                          ce oricum nu ar fi dus-o mult

din cauza noului drog numit temporar king flakka

te găsesc repetitiv acolo în același fotoliu tarka

răsfoind revista mondenă preferată exclusiv pentru rețetele exotice

cu care mă surprinzi după ce măturătorii înlătură sângele din stradă

& tu aproape că ai spasme pronunțând grămada denumirilor ciudate

dar încerci atât de mult s-o faci doar pentru mine

încât nici nu mi-ar da prin cap vreodată să schițez ștrengar un zâmbet

așa că te ascult cum zici de roast de quokka-n wok & par interesat

& simt atunci cum uite fericirea iese prin stomac 

                             de parcă nu s-au întâmplat destule pentru o singură zi

Otto Havran: S-a născut la Târgu Lăpuș, în județul Maramureș, centru al regiunii istorice cunoscută sub denumirea de Țara Lăpușului, la 24 septembrie 1980 și tot aici a absolvit Liceul Teoretic „Petru Rareș” secția Filologie-Istorie. E licențiat în Istorie-Geografie iar din 2005 este profesor. S-a înscris cu textele sale la un singur concurs de poezie, în vara anului 2012, când versurile autorului au fost premiate cu ocazia Zilelor Municipiului Craiova în cadrul celei de a 34-a ediţii a Concursului Național de Poezie - Traian Demetrescu unde singura condiție impusă a fost aceea ca participanții să nu fi publicat niciun volum până atunci. Din anul 2016 s-a  alăturat cenaclului online „Cercul Literar de la Cluj”, un proiect al scriitoarei Emilia Poenaru Moldovan, în cadrul căruia a participat activ cu poezie, eseuri și comentarii literare. Prezența în cadrul acestui Cerc Literar online s-a materializat printr-un grupaj de poeme în Antologia „Cercul poeților” vol. I, recenzii de texte în Antologia ”Cercul poeților” vol. II, o prefață semnată la volumul unei colege de Cerc și altele. Tot în 2017 a publicat primul volum de poezie „Plonjon într-un vis dezafectat” a cărui lansare la Muzeul de Artă din Cluj Napoca s-a bucurat de o critică pozitivă mai ales din partea cunoscutului scriitor clujean Ion Cristofor, membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj. În 2018 a urmat al doilea volum numit „Mucenici de berărie” care a fost lansat la sediul Uniunii Scriitorilor din Cluj Napoca. Același scriitor, Ion Cristofor, care a semnat și prefața a vorbit despre carte în fața scriitorilor clujeni prezenți, în frunte cu doamna Irina Petraș președinta Uniunii și poetul Ion Mureșan. Volumul „Noiembrie cu plug” tipărit în toamna lui 2019 a fost continuarea firească ce a închis o trilogie literară plasată în zona unor reverii onirice cultivate cu consecvență. Referințe critice au fost consemnate în Caiete Silvane (2018) sau Flacăra (2019). Un al patrulea volum de poezie este pregătit să vadă lumina tiparului, volum ce va intra în cu totul altă paradigmă literară. Pagina de Facebook a autorului este Otto Havran.

Copyright © 2020 Otto Havran

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.