LAURA OPARIUC

Suflet pereche

Nu puteam să vin 

decât cu picioarele goale, 

cu flori de toamnă în mâini 

prin nisipul rece și moale, 

din timpuri trecute, 

duse departe prin ceață 

de  mâini nevăzute. 

Vin să te-ntâlnesc, 

să te văd și acum, 

când octombrie 

e blând și e bun, 

să te simt cu fiori, 

să te mângâi ușor 

cu-adieri de argint, 

să îți simt pulsul 

nervos și sălbatic, 

iar eu să te bucur 

cu mine aici, fără cuvânt, 

și cu flori din lumea mea 

de pământ...

Tu, mare, apă uriașă, 

albastru metalic, 

hău amețitor, 

tu, mare, 

mereu schimbătoare, 

tu, iubire, 

fără fărâme de rău, 

atât de frumoasă ești, 

mi-ai dat atâtea povești, 

cum să nu te iubesc 

acum și oricând, 

cum să nu vin 

să te privesc, 

cum să crezi tu 

că pot să te uit 

și cum să te părăsesc 

când, de când te știu, 

suflet pereche, suflet pustiu, 

atât de mult te iubesc... 

(din volumul “Neliniști în albastru”, 2018)

Liniște 

E liniște în noapte 

ca la-nceput de lume, 

un pescăruș în rătăcire 

își strigă-n zbor perechea... 

Doar fâșait de frunze nevăzute 

mai sparge amorțirea, 

un murmur de pământ profund 

din adâncimi se mai strecoară, 

un clopot vag se-aude 

din nu știu care parte, 

ți-e teamă să începi rostirea 

pentru că Domnul încă n-a rostit 

nimic din vechea-i carte, 

aici începe lumea 

în fiecare noapte...

Timpul bătând la ureche 

Mi-am pus timpul la ureche, 

o clepsidră și-o pendulă, 

timpul nu are pereche, 

zbor firav de libelulă, 

dans de sticlă peste simțuri, 

pulsul ticăie-n auz

și se scurge-apoi în gânduri, 

inima e-n ritm confuz... 

Unghiul drept e-acum rotund, 

însuși timpul e o sferă..

Ritmul inimii, la rând, 

curge-n altă emisferă ... 

Ca-n magazin de suvenire, 

tresar la fiece culoare, 

ocean sticlos în primenire

răsărit din noul soare... 

Nu există timp, mi-am spus, 

cu mine însămi în război, 

nu e jos, nu e nici sus, 

nu înainte, nici înapoi... 

E doar clipa de-acum, 

sferă fără pereche, 

privesc pieziș către drum, 

cu timpul bătând la ureche...

Tu ești?

Prin ceața plânsului târziu 

pășesc prin ce-a fost ieri, 

iar azi e praful din pustiu 

căzut prin pânza multor veri... 

Te văd în fiece copac din cale, 

în raze lungi de soare prăbușit, 

când amintirile o iau la vale 

și-n ele nu ești de găsit... 

E proba anilor cei lungi și orbi, 

ce te-au furat bucată cu bucată, 

din care nu ai mai putut să sorbi

când cordul tău s-a frânt deodată... 

E plaja goală prin lăsatul serii 

și azi mi-e dor, cum nu mi-a fost de mult, 

să râdem plin, gălăgios la malul verii 

și-apoi, până în zori, să te ascult... 

Te clatini printre umbrele luminii, 

un semn îmi dai să știu că ești, 

să scap de piatra mare-a vinii 

și-apoi, pe malul alb, îmi spui povești... 

Tresare ceața prăfuită când și când 

prin valul cenușiu de la ferești, 

aud bătaia calmă-a ultimului gând 

în sticla timpului pierdut... Tu ești?...

Te-așteaptă cafeaua...

Unde ești? 

Te-aștept în fiecare zi, 

când se pictează seara, 

cu mâini întinse, reci, 

prin împletitele poteci, 

îngreunând povara... 

Bătăile inimii, dese, 

te găsesc peste tot,

prin ploi și nori pe alese, 

prin crengi de cireș 

neculese... 

Te-așteaptă 

cafeaua-n fereastră, 

în tihna zilei de vară 

cu inima albastră... 

Cu tine sunt întreg... 

Șoaptele vin în ecou, 

iubirea respiră, 

liniștea curge din nou 

în visul pereche... 

Nimic nu mai vreau. 

Respir cu sufletul 

scurs în călcâie 

și-aștept acum  

pe deasupra lumii 

să pot să alerg...

Pe muntele Olimp

te-aud și te văd,  

din valul furtunii... 

Trag perdeaua, 

vii la timp... 

Sunt întreg... 

Te-așteaptă cafeaua...

Note despre mine însămi:

Laura Opariuc: Locuiesc în Ploiești. Am absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în anul 1989. În prezent, sunt profesor de limba și literatura română și fac parte din Cenaclul “Atitudini” al Casei de Cultură “Ion Luca Caragiale” din Ploiești. În anul 2018 am publicat volumul de poezii „Neliniști în albastru” (debut) la editura Karta Graphic din Ploiești. Am publicat în revistele „Logos și agape” și „eCreator". Dețin pe Facebook o pagină de autor (Laura Opariuc: Autor), unde public noile texte lirice și epice. Vă aștept cu mult drag cu versuri pentru suflet! 

Copyright © 2019 Laura Opariuc

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.