GABRIEL DINU

Soluție

Nu-mi rămâne decât să ies

afară din casa

care nu e a mea

nu vă mirați

sunt chiriașul lui Dumnezeu

și să încep să umblu pe stradă

în mâini.

Astfel n-aș realiza decât o contopire

a visului cu realitatea.

Când eram mic mă visam clovn.

Dar dacă totuși nu voi reuși

o să-mi reiau seria visurilor

și poate

mă voi visa om politic

care demisionează când trebuie.

Ea

Ea era atât de frumoasă

și aproape de-o vârstă

cu moartea mea.

Era atât de frumoasă

încât ar fi putut

fi cel mai bun motiv

pentru Kurt Cobain

de a nu săruta

țeava puștii sale de vânătoare

înainte de a apăsa pe trăgaci.

Ea era atât de frumoasă

încât l-ar fi putut determina

pe Jim Morrison

să se certe și-acum

cu milițienii planetei.

Ea era atât de frumoasă

încât sunt absolut sigur

că era chiar ea, moartea mea.

Și dansa...

și dansa...

Rugăciune

Doamne iartă-mă că
în nimicnicia mea,
le-am spus tuturor
pe nume.
I-am spus stăpânului,
stăpân.
Le-am spus
slugilor ordonanțe,
fariseilor, farisei!
Mai iartă-mă Doamne
ca nu am mâncat vara
înghețată, când Ți-e cald
și n-am băut țuică
fiartă iarna, când Ți-e frig.

În rest Doamne,
toate sunt la fel.
Cum le Știi.

Câinele cu ochii albaștri

După ce le-ai mulțumit

celor care te jigniseră,

ai ieșit în stradă.

Unde te aștepta un câine

cu ochii albaștri și puri.

L-ai mângâiat și l-ai luat în brațe

crezând că e Dumnezeu.

Nu mai văzuseși asemenea ochi

la niciun om.

Nici n-aveai cum,

de-atâți ochelari, de-atâtea batiste.

Fericire

Ea începuse să mă strige

pe numele meu mic,

o strigam și eu tot

pe numele mic: Fericire!

Era una din zilele acelea

când promitem să fim mai buni,

mai...

ziua poeziei, ziua națională a femeii,

a bărbatului, Crăciun, Paște,

ziua securistului de omenie,

zile uitate imediat

a doua zi.

Înainte de una din amneziile acestea

mă striga pe numele mic,

o strigam și eu: fe-ri-ci-re!

Căruța cu prieteni

Căruța cu prieteni e astăzi

jumătate goală, jumătate paie.

Pe mulți i-am gonit mai demult

cu biciul.

Câțiva mai curajoși

au mers o stație sau două

apoi au coborât,

luând-o repede la fugă.

De necrezut și totodată de crezut,

căruța cu prieteni

e jumătate paie, jumătate nu e.

Scrisoare către prieteni

Prieteni haideți să nu mai

spunem ceea ce credem

și să devenim diplomați,

adică genți din acelea

de piele

ce le poartă de toartă

inși îmbrăcați permanent

la patru ace.

Apoi să visăm

că nu ne tragem

nici din maimuță,

nici din Dumnezeu,

ci din calculator.

Ea și atât

Ea plecase cândva, odinioară,

în altă viață, mai demult.

Nici numai știu

dacă am plâns,

sau cât de mult

ne-a durut.

Când a revenit,

ca un elev conștiincios

la serbarea școlară,

ca un preot ce cântă

veșnica pomenire,

mi-a recitat

toate morțile mele pe de rost.

Și mi-a spus atât:

- După moarte se pune virgulă,

nu punct.

Gabriel Dinu (n. 25 martie 1973, București; locuiește în București și în comuna Grădiștea, județul Călărași): A debutat literar în anul 1997, în revista Viața Românească, având girul responsabilului de număr Aurelian Titu Dumitrescu (coautor al capodoperei “Antimetafizica alături de Nichita Stănescu”). A publicat în reviste precum: România literară (rubrica Poșta redacției, responsabil Constanța Buzea), Vremea (director Adrian Păunescu), eCreator (director Ioan Romeo Roșiianu), Realitatea de Călărași, Media Călărași ș.a.

Apariții în antologii:

Prietenii poetice (antologie eCreator, 2017)

Așii cuvântului (antologie eCreator eCreator, 2017)

Dyonisos (antologie a Cenaclului Poetic Schenk, 2018)

Desprimăvărarea cuvântului (antologie eCreator, 2019)

Cărți publicate:

Câinele cu ochii albaștri (editura eCreator, Baia Mare, 2019)

De la un capăt la altul (editura Siono, 2021)

Al 4-lea Reich (editura Bestseller, 2022)

Pagina Facebook: Gabriel Dinu

Copyright © 2019 Gabriel Dinu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.