EM SAVA

antinomie

Lumea se-mparte-n două, am filosofat:
pe unii țânțarii-i mușcă
pe alții ba.

Unii se plâng că viața e hidoasă
că lumea-i spurcată și rea
că doare, pișcă, ustură și sângerează.

Alții își pun perdea de zâmbet și înghit:
durere, răutate, pișcătură, usturime
pretind că sângele e ketchup
și din lămâi fac limonadă.

dar umbrele nu mint.
un șir de gârboviți duc crucea-n spate
se văd urcând golgote personale
toți absolut la fel.
având clepsidre-n buzunare
balanțe cu găleți perfect egale
la fiecare
noroc și ghinion frățește împărțite
unii strigând cu îmbălat venin
iar alții diplomat zâmbind.

lumea se-mparte-n două
am filosofat
pe unii țânțarii-i mușcă
pe alții ba.

Toți într-o zi adorm. Același somn.
Iar lumea e la fel
hidoasă ori haioasă
depinde cine-ntreabă.

Plouă, dar nu à la Bacovia

Azi plouă curat.
Dumnezeu udă magnoliile de prin oraș
udă umbrele oamenilor și acoperișurile caselor
zgârie-norii, copacii și cuvintele.
Plouă curat.

Azi am învățat adunarea.
M-am întâlnit cu mine-ntr-o oglindă și-am priceput numerele.
Repetentă la cifre am fost.
Tabla adunării:
Unu plus unu fac unsprezece.
Doi plus doi în vecini,
trei plus trei sunt deja prea mulți.
Nu mai am chef să număr, dar plouă curat.

Am crezut până astăzi că omul e bun, însă nu-i.
Are un obicei extrem de prost:
de fiecare dată moare.
Conjugă degeaba verbul a îmbătrâni:
și eu și tu și el și ea și noi și voi și ei și ele.
Dar mai ales părinții.
Ei se grăbesc.
într-un an cât în șapte
ca un făt-frumos, dar pe dos.

Azi plouă curat.
Dumnezeu udă florile și umbrele oamenilor
copacii și cuvintele pământului.

Suflete sub pulovere de lână

Purtau cojoace și bluze împletite
căciuli de blană și opinci
mergeau cu greu prin frig, ninsori și ceață
și se trezeau în fiecare zi la cinci.
Dădeau la vacă și o slobozeau în ciurdă
hrăneau găini și porci și câine și pisică
săpau grădina și puneau de mămăligă
și se rugau. Munceau, dar n-aveau frică
de boli, de secetă ori inundații
de viscole, de soare ori de noapte
lui Dumnezeui se închinau cu toții.
Lui își spuneau necazul, însă-n șoapte
să nu se tulbure a boltei înstelare
să nu se strice-al vântului izvor
să nu tresară iarba-n în colțire.
Adăposteau în suflet dragoste și dor.

Purtau din toamnă până-n primăvără
aceleași pulovere de lână, aspre și cuminți
și își duceau curat în palmă
sufletele blânde, bune și fierbinți.

Gustul tău

Vino să ne acoperim rănile cu frunze,
să ne adăpostim în toamnă primăverile…

Sărută-mă cu gust de castane coapte,
alintă-mă în zbor de păsări călătoare…

Întomnează-mă cu gust de struguri zdrobiți,
șoptește-mi galben gutuie…

Vino să mângâiem carnea copacilor,
să le spunem povești cu gust de nuci verzi…

Vino să ne iubim când miroase a ploaie,
în condiții de toamnă, de frunze și de gutui,
în condiții de păsări călătoare…

Alintă-mi în sărut tăcerile.

Cântec

Muzică, trup, parfum: Femeie…
Îmi plăsmuiești trăirile-n descânt.
Mi-ești drog și oxigen.
Mă păcălești, nălucă!
Te joci, fugind…

Nu știu: ești demon? înger?
Ești noapte, ori ești zi?
Te gust: ești nemurire dulce
Vioara mea fierbinte,
ești modul meu de-a fi.

te beau.
Mă-mbăt din trupul tău. Vibrândă
te-adulmec dimineața, mustind încă a somn…
m-aprinzi, vioară sfântă,
femeia mea-minune,
Fluid-alunecândă…

Muzică, trup, parfum: Femeie!
în vene-mi te prelingi,
copil de inocențe și mamă de păcat
răstorn întreaga lume
atunci când plângi.

Octombrie ud

Culorile se sting discrete…
Sosit-au ploile-n orașul cu arțari,
Iar frunzele se-adap-alene,
din bălți pictate-n cercuri mari.

În brațul tău m-ascund de toamnă.

Îmi strângi mănunchi mărunte râsul

Și pui deoparte în cămară, primăvara…
Privim prin ploaie amândoi apusul.

Cu buze moi îmi torci povești de seară
Furtuna cântă prin oraș balade,
Iar copăcimea se destrăbălează,
Și-aruncă crengi și frunze în cascade.

Arțarii despuiați se-ascund în ploaie,
Înspăimântați de-a vântului pedeapsă…
Necumințenia pădurilor îl indispune
Și frigul ud peste oraș se lasă.

Note despre mine însămi:

Em Sava (nume real Ela Mihu, Sava este numele satului bunicilor mei): Sunt absolventă a Facultății de litere din cadrul Universității “Babeș Bolyai” din  Cluj Napoca. Trăiesc în Canada de mulți ani, dar cuvântul românesc îmi pulsează în sânge chiar dacă geografia și-a cam schimbat coordonatele fizice în cazul meu. Am început să public poezie și proză pe blogul personal - Sweet & Salty - apoi să colaborez cu o serie de publicații din România și din diaspora (Catchy, La Revista, Alchemia, Itaca - la care am devenit și redactor între timp, și Observator de Toronto – ediția tipărită, unde am o rubrică permanentă). Am publicat în 2015 o povestire în volumul „Pastile de nesomn” al scriitoarei Corina Ozon și în 2018 romanul „Pași”, împreună cu Axel.

Pagina Facebook:  Em Sava

Copyright © 2019 Em Sava (Ela Mihu)

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.