NINA HOZA

Semn de carte

sunt

semn de carte

între două porți

pe care s-a scris

cu sevă stoarsă

din floare de mac.

roșu aprins

inundă oglinzile -

bătăile inimii,

galopul cailor

îmbătați

cu savoarea cafelei amare, amare...

plânsul iasomiei

dezmiardă

fiecare semn cioplit

pe fiecare față a porții.

roua florii

face nuntă

cu sângele uscat al macului

ce-a mângâiat odată dalta.

se naște astfel cântecul

așa cum a fost dintru început,

cântecul despre lutul  frământat

cu durerea

întrebării

fără leac,

fără răspuns,

din care s-a făcut o lume

care mă așteaptă.

îl ascult,

la rândul meu îl cânt

și-apoi mă-ndrept spre alte porți.

mergând,

îmi vin în minte

cuvintele ce ți le-a spus profetul:

“îmi vei rămâne urmă

când pe mine mă va înghiți soarele”.

Pe malul din oglindă

rămâi așezat între altare

unde s-a scris

înainte de  despărțirea

apelor de uscat:

„Așa-i când

ți se face dor

de un loc în care

n-ai fost niciodată”.

te mângâie pe obraji

sudoarea sălciilor plângătoare

pictate pe icoanele

la care

te-ai închinat.

strânsă-n palme mărgele,

înmoi și frămânți

cu ea

lutul vremii

prefăcându-l ulcele

(mult mai frumos colorate

decât erau odată

nadele lui Iona)

înghițindu-le,

îți răspunde în hohote râul -

înțelegi acum zădărnicia

încercării de a-l măsura -

inutile stavile apelor care

nici când,

nici unde,

nici cum

au început a dezmierda pietrele

nu poți afla.

râul apropie - râul desparte

malurile

și te-nfioară năvălnicia lui?

așa-i când încerci

să-i întocmești

unități de măsură

dorului.

Ochi de iarbă și frunze

basmul copilăriei -

pe vremea străbunelor

domnea peste lume

umbra Morții.

pământul -

morman de cenușă

peste oase obosite

ce și-au zidit în el

adăpostul.

pădurea -

scoarță de tăciune

sub care seva fierbea

precum lava vulcanilor.

iarba câmpului

și frunzele pădurilor

se desfătau

ascunse de ursitoare

în ochii abia deschiși

ai unor copile.

până când,

mai târziu,

vrăjitorii

le-au făcut leagăn

într-un cântec

ce răsuna peste lume.

în jur

templu viu s-a făcut -

li se închinau

implorând ploile

așteptate de veacuri.

ochii lor au vărsat atunci

șiroaie de iarbă și frunze.

drept recunoștință,

ca pe zeițe

le-au așezat pe altare de foc

spre odihnă.

azi,

știu că nu e o poveste...

de câte ori plâng,

răsare iarbă din ochii străbunelor

căci lacrimile-mi vin

din rădăcini

ce se-adapă

cu spuza rugului

pe care-au adormit

tălpile lor.

Tablou

(între răsărit și apus)

mâini de copil

frământă zăpada

modelând păsări.

primăvara topește

bulgării adormiți

între crengi de castan -

lipite de frunze,

răvașele scrise de

mâini de copil.

timpul

urcă și coboară

cautând linia dreaptă -

punctul de sosire,

soarele suspendat

între cer și pământ.

în oraș,

(cândva cafenele)

magazinele second-hand

vând cortine

(de toate mărimile,

de toate culorile) -

în culise, pregătiri

pentru actul final.

ram bătrân de castan

leagănă lampioane -

visuri  ce ies pe ușa

unui alt sfert de veac.

din când în când,

cu obrajii-nfierbântați de ger,

copiii-și îndeasă mâinile-n

buzunarele bunicilor.

ultima poză din album -

în Sighet,

pe băncile

din mijlocul parcului,

cântă colinde

bătrânii orașului.

Mai spune-mi despre...

înainte de „Noapte bună”

mai spune-mi

despre dansul cailor sălbatici

pe malul mării,

despre cum ai cules de pe urmele lor

scoici cântătoare - ghiocuri

din care-mi vei face coliere și cercei

și astfel,

voi asculta în fiecare zi

profeția  sirenelor

despre noi...

mai spune-mi

despre drumul de munte,

despre foșnetul frunzelor

din care-mi vei face cuib,

despre iarba care crește mai frumos

atunci când înflorește iasomia...

mai spune-mi

despre cum amestecai miresme

de hortensii și maci

și stropeai cu ele penele îngerilor

și astfel,

în zborul lor,

ne rămânea scris numele pe nori..

nu-mi spune încă „Noapte bună”!

mai spune-mi despre……

Note despre mine însămi:

Numele meu este Nina Hoza, m-am născut în 21 aprilie 1975, în localitatea Strâmtura din judeţul Maramureş. Sunt profesoară de limba română, în prezent bibliotecară la Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand” din Sighetu Marmaţiei. Particip la întâlnirile organizate în cadrul Cenaclului literar al Centrului Cultural Sighetu Marmaţiei. La Festivalul Naţional de literatură „Vasile Lucaciu” de la Cicîrlău, Maramureş, organizat în decembrie 2018, am primit Premiul Special al Juriului şi Premiul revistei „Nord Literar”.

Copyright © 2019 Nina Hoza
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.