ROBERTO KUZMANOVIC

Renaștere

S-au cutremurat cerurile și pământul

Apoi am renăscut cu totul – întreg, din iubire;

Mi se spune adesea Suflarea sau Vântul

Călătorind aievea către neștire

M-ați ucis, Evelor! S-aflu încotro-ul morții

Cu Anubis, la un shot, am gustat abisul

Păcatul este cheia spre închiderea porții

Lui Adonis nu-i priește… paradisul

Găsit-am filozofia de-un vis aparte

Forfotind prin Delos, zeița m-a țintit c-un arc

Transcris-am nemurirea noastră într-o carte

Întâlnindu-ne-ntr-o gară și-apoi în parc

De Vamă nici nu voiam a trece, marea, lauri,

Ne-am împreunat sorți interzise de titani

Fiecare poveste are și-ai săi balauri,

Final de izbândă răsună veșnici ani!

În cinstea împlinirii mele

Zburdam haihui prin junețe, încercând șchiop să cânt la nai,

alteori chibzuind sub un arbore ce mă îmbrățișa

Privind fântâni secate cerșind o lacrimă de unde n-ai

nici sculpturile sfinte n-aveau deloc ce înfățișa

Un fluture se temea de zbor ca de-o fantasmă obscură,

iar un actor dezolant rămase captiv într-un scenariu

Un masochist tânjea strâmb după mai multă tortură,

prostituata încercând să evadeze din acvariu

O „fashionistă” verifica mereu horoscopul,

așteptând nerăbdătoare o veste sacră într-o doară,

Un naufragiat și-a descoperit falnic scopul

și-un camarad mi-a spus: „Ce te clădește, te și omoară!”

Viața îmi predase cu râvnă durerea la instrucție

Fost-am blând învățăcel, brav și rebel pășind înainte

spre sfinx de geniu răpus de revoluționara construcție

Poposeam necruțat în locașuri sleite de cuvinte –

un miez de purgatoriu uitat al muzelor și zorilor

unde distins închinat-am în cinstea împlinirii mele

un cufăr a amintirilor, viselor, dar și norilor

reînflorit din pământ, apă, foc, aer și praf de stele.

Demonii din îngerul fără glas

Priviri de copilă, cearcăne de gospodină,

se îndreaptă ca o felină, despuiată,

spre sticla de rom și cugetă că

pătura-i mantă protectoare contra demonilor noștri –

personalități imune, cu tentații nejuste,

au măști pictate ce par a fi oglinzi

scuipând palavre pe rădăcinile adevărului,

să crească mare, glumește ironic singură, să zboare,

îndeobște în goana după iluzii;

furia îngerilor nu o impresionează,

doar cel tăcut a reușit, printre visuri și vise

ce îi trezeau instantaneu din somnul care îi făceau

mai vii decât doreau.

Cândva au adormit. El, ea; restul.

Conștiența valorii de sine întreba: cu noi cum rămâne?

Sparge, impulsiv, sticla rămasă goală, o dor sânii,

aleargă peste cioburi după o țigară și-o aprinde cu patos,

lasă capul pe spate, își desprinde părul infinit

mușcându-și buza, privește fumul ca liniștea din negură,

ca ochii ei fără sclipire sau oase rupte-n carne,

ca Don Quijote lipsit de nebunie sau dragostea fără orgasm,

urlând spre tavan din răsputeri, nevăzându-l nicăieri:

câte dihănii ți-au corupt aripile să semnezi pactul cu durerea?

A semnat și ea, într-un final și-a ales tăcerea.

Corbul afon

Aşezat de timpuriu pe o bancă pustie, lângă un copac opac

își ridică privirea spre firmamentul întunecat și înghețat

ca moartea de rece

trist zărește și priveşte în ochi un corb care cânta,

devin unul și-același,

cam afon corbul, destul de afon,

dar fredona despre dragoste, puteri și-alte grozăvii

care-i făceau pe alții să se simtă pe meleaguri magice

iar el abia mai respira, ca de teamă

foșnete se-auzeau, penele toate-i cădeau

oglinda unui suflet pur reflectă un orb

degeaba e colorat fastuos totul în jur

e un moment de iarnă uitată

gândurile-l ard și-l bat ca un bici peste față

timpul fuge, el e pierdut, pierde tot ce-a avut

pierde trăirile grele, patima universului, flăcările nestinse

pierde până și ultima suflare,

nu busola ruginită îi ghida drumul;

îndeosebi ceea ce crezuse că e de cuviință să lase în umbră,

indiferent dacă le făcuse cândva loc pentru totdeauna,

iar pasărea încă mai credea că se poate înălța peste limite.

Ce limite?

Mai bine se lipsea!

Roberto Kuzmanovic: Scriitor, publicist și promoter cultural. Autor de poezie, publicistică și proză scurtă, prezent în diverse reviste, antologii și publicații on-line și/sau tipărite, unde a mai semnat nenumărate texte de opinii, schițe umoristice, editoriale, articole, recenzii literare, comunicate de presă, știri și interviuri. Este fondatorul Bibliocarti.com și al revistei cultural-artistice Vox Authors.

Copyright © 2019 Roberto Kuzmanovic

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.