DORINA ȘIȘU

mergi și azi...

mergi și azi pe unde ai mers ieri

auzi ce-ai mai auzit

rabzi ce-ai mai răbdat

râzi inconștient sau din instinct, dar poate nu-ți place să râzi

nici să porți rochia cu sânii la vedere

nu-ți place să-ți dai cu oja roșie

nu-ți plac nici pantofii cu toc

plângi ce-ai plâns și ce nu ai plâns

pui o rană în plus

pui un cent în cutia ta ascunsă

pui din vopseaua de păr expirată peste părul tocit de culoarea nucilor verzi

pui încă un cartof la fiert

și rabzi

suporți amintirile din copilăria ta nedreaptă

că frecai preșurile cu peria

că fierbeai apă într-o oală de 5 kilograme în fiecare seară

că mergeai de dimineață să stai cu butelia o zi întreagă

că te împingeai la aceeași coadă la carne, ulei, zahăr

cu aceeași oameni de la lapte

îți aduci aminte de înghețata aia bună

de guma în formă de țigară

îți aduci aminte de coada de la gaz sau aia de la pâine

îți aduci aminte de biserică

de coliva pe care o primeai în palmă

de veșnica pomenire și de același plâns al mamei

îți aduci aminte de prima bătaie

atunci când un oarecare s-a apropiat de tine și a zis ceva urât de tine

de mama sau de tata

de soră sau de frate

ai vrut să dai în el, dar n-ai putut

în schimb ai primit un pumn în stomac

ai căzut în praf fără aer

încercai să respiri, să te ridici, dar dracu știe de ce nu puteai

de ce nu încercai să fii mai rău ca ăla care te-a lovit?

pentru că erai altceva

un străin

un ciudat

erai copilul fără frați

erai copilul orfan

erai copilul cu vacanțele de la cozile comuniste

erai copilul care adormea spunând „înger îngerașul meu...” pentru că-i era foame

pentru că-i era dor

pentru că-i nu-i era rușine să-i fie, să nu-i fie, să nu aibă, ori să aibă mai mult decât putea duce

așa în hainele lui rupte

așa în nopțile lui reci

...mergi și azi pe unde ai mers ieri fără să-ți dai seama că ai ajuns la capăt de mai multe ori

paharul cu vin

eu zic să mai pui un pahar cu vin pe masă

să ai pregătite câteva cuvinte de dragoste

și ceva dulce dacă ai prin casă

n-ar strica o lumânare roșie ori albă

iar în ochi să ai lacrimi de fericire

ridurile să le trimiți o vreme la plimbare

spune-le că-n port se dă gratis acadele cu gust de migdale

eu zic să frămânți un trandafir de petale

pe hol la intrare

un tablou pictat în culori fericite să pui pe perete

poate cel din vară

spune-i că-i un cadou venit de prin stele

ori spune-i că preferi să o scalzi în miere

și-atunci când amintirea îți va păși în casă

cu tine copil la pieptu-i zâmbind

adu-ți aminte că vremea-i frumoasă

că timpul e scurt

și tot ce-ți rămâne în suflet

de-l pui pe masă

cuprinde paharul acela cu vin

tu spui că-i ușor să treci fugind pragul

că cercul iubirii cuprins te-a rămas

și brațul te roagă să-i poți măsura

petala prea albă din tâmpla noastră

poștașul nu trece nici azi pe aici

furtuna se zbate de stânci

parcă plânge

rămân să mai scriu două rânduri apoi

mai pun un pahar cu-acel vin între noi

nu ți-ar plăcea?

prea mulți au răspuns la întrebarea ta „viața ce e”

și nu vreau să te pun în dificultate răspunzând aiurea

poate că ești într-o stare proastă

să te aprob că „viața e o plecare” e ca o minciună

dacă ești în toane bune îți spun că viața-i o chestiune în care trebuie să mergi

treaba filosofică nu-i de nasul nostru

dar nu-i mai bine să ne acoperim de metafore

să ne facem declarațiuni de dragoste?

nu ți-ar plăcea să auzi că acel covor roșu a fost colorat pentru tine

și că trandafirii din curtea bisericii au rămas fără petale

pentru că sunt toți în cada ta plină ochi

iar sub ei te așteaptă legea atracției?

nu ți-ar plăcea să te atingă șoapta mâinii mele care a desenat chiar acum

o inimă cât zidul chinezesc?

avangardistule, zic

să lăsăm baltă plecările

chiar și înjurăturile 

lenea care m-a cuprins a ucis orice gând negativist

și iată cum rod sarcastic la un viitor pacifist

sperând la nicio plecare în următoarele secole

n-ai cum să mă fumezi

n-ai cum să mă fumezi fixând din ochi o scândură

nici para lui Rembrandt și nici mărul biblic 

nu-s elemente depresive care să fluture existența în plimbarea de dimineață

uite că filologul, filosoful, istoricul, arheologul, poetul

au câte-un nume de stradă sau o statuie în centrul vechi al unui oraș

eu am un bilet câștigător în buzunarul drept

merg râzând prostit pe lângă o casă scoasă la vânzare

ating în fiecare zi vitrina de lux a unui magazin fițos

mă sprijin câteva secunde de un Volkswagen 2017

și privesc, da, fix așa cum spui și tu: la urbea care clocotește

și ce crezi?

mă dezlipesc de mine și aleg să fug și mai tare spre fericirea

care mă duce exact la Pub-ul lui Paddy

pentru că el e singurul prieten ce-mi zâmbește în fiecare zi

cu gura pân' la urechi, întrebând: „how are you? alliswell?”

în timpul ăsta îmi umple un pint cu Guinness

apoi îmi povestește iar de Arthur și afacerea lui.

acum spune și tu dacă are vreun rost să păstrezi gândul ăla care te roade

ori e mai bine s-o tai hai-hui prin viața 

care-ți joacă pe vârful degetelor

o sârbă drăcească de fericire?!


în coasta Irlandei

pe coastă se schimbă lumina din partea stângă în partea dreaptă

ploaia bate de sus în jos

iar pietrele sunt aceleași ca ieri

bocancii tăi împușcați 

au făcut pact cu pantofii damei

în dulapul de nuc găsești fusta de care mă întrebai 

iar cele trei nuci verzi

alea pe care mi le-ai dat în fața bisericii 

când aveam 7 ani

le-am așezat sub scaunul lui Dumnezeu

pe coasta de vest se schimbă lumea 

cea de dincolo trece în cea de dincoace

primăvara și-a ascuns în ochii mei toate florile de cireș

nu vrei să întrebi ce nu vreau să-ți răspund

că uite cum bat clopotele: 

a viață

         a iubire 

                   a moarte

                                a război 

...dai ochii peste cap și nu ignori prăpastia de promisiuni

dai cu piciorul în fundul virtuții

și râzi - că nu rabzi

și fugi - că nu ști să lupți

și mai pui o mască peste ochii tăi obosiți

să plămădești o mare de trecere

pe coastă am făcut un pas în plus

oceanul m-a cuprins de tâmple și-amândoi am tăcut.

Dorina Şişu (n. 30 octombrie 1971, locuiește în Dublin, Irlanda): Este absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității “Transilvania” din Brașov. Director și fondator al revistei de cultură „Itaca” din Dublin (din 2013) și al revistei „Onyx – România/Irlanda”. Este coordonator şi fondator al Centrului de promovare „Itaca” – Dublin, începând cu anul 2012. De asemenea, Dorina Șișu este inițiator, fondator și donator al Bibliotecii “Fănuş Neagu” din Dublin (în 2011). Coordonează concursul literar „Peregrinări” (proză scurtă, organizat anual în Dublin, cu participare internațională) și este coordonator al Distincțiilor revistei Itaca pentru Cartea anului – Diaspora (din 2015). Dorina Șișu este membru fondator al „Itaca organization Dublin” (din 2017). Începând din 2010 publică poezie și proză în diverse antologii și reviste din România și din străinătate.

Volume publicate:

Oase (volum de poezie publicat sub conceptul editorial underground, colecția - ediții second-hand,  exemplare distribuite gratuit în Brașov și București, 2009)

Incursiune în romanul grec – latin (editura Transilvania, 2010)

Intuiția rătăcirii mele (volum de poezie, editura Armonii Culturale, 2011)

Înghițiți de pustiu - amintiri din comunism (volum colectiv de memorialistică și proză scurtă, volumul I, editura Self Publishing, 2014)

7 ani (roman, editura Singur, 2014)

Plătind pământului cu moartea noastră (volum de poezie, editura Singur, 2015)

Înghițiți de pustiu - amintiri din comunism (volum colectiv de memorialistică și proză scurtă, volumul II, editura Singur, 2016)

Joi spre miercuri (volum de poezie, editura Limes, Cluj, 2017)

Înghițiți de pustiu - amintiri din comunism (volum colectiv de memorialistică și proză scurtă, volumul III, editura Singur, 2018)

Jurnalul pacientului englez & confidenta irlandeză (jurnal în dialog cu Ștefan Doru Dăncuș, editura Singur, 2018)

Citește și: Dorina Şişu - Doar un suflet curat

Blog personal: Dorina Șișu

Copyright © 2019 Dorina Şişu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.