VALERIU MARIUS CIUNGAN

Geneză

azi nu am scris, uitasem să mai scriu, o foaie albă, început de carte,

slove-nțelepte, cine mă-nvață când apari din întunerec

ce e lumina și cine noaptea de lumină o desparte

azi nu am scris, în versuri lungi, cum ape-ntinse sunt albastră zarea

şi-un răsărit în flăcări, fundal prin care treci adeseori tăcut

adeseori separă cerul, marea

azi nu am scris, nici n-aveam cum, ieșeai frumos din ape, pășeai ușor, cele

dintâi poteci pe care calci, păreau că urcă înspre stele

azi nu am scris și astre mici cădeau ca picuri de lumină, șoapte

prindeam în palme și le-aruncam ‘napoi din leagăn, ca  picuri de lumină-n noapte

azi nu am scris, mică sirenă, cântecul ce-l fredonezi vrăjise universul

și paseri albe își iau sborul peste stânci și șerpuieşti-nvățând cum este mersul

azi nu am scris și m-am uitat în jur, pe plaje albe, mii de semeni

iubind, perechi de-ndrăgostiți, plimbându-se de mână, parcă gemeni

azi mă-odihnesc, puțină mi-e odihna, să scriu despre iubire și trudesc

ca-n prima zi, când apăreai din noapte și dâre de lumină urma o-nsoțesc

știai ce va urma, aveai un aer plictisit, nepăsător, firesc!

Animal de pradă

sunt un frumos animal de pradă, alene trec prin desișuri și mă pierzi

zvâcnesc, sunt în mișcare tendoanele fosforescente, luminoase, oare

de la nenumărate răsărituri, pândindu-le din ierburi nalte, verzi

prinzând lumina-n gheare-n salturi încordate, arcuite către soare

sunt un frumos animal de pradă, frumoasă pradă în mișcare, vie,

lumina mă-așteaptă fremătând, adulmecă un dulce vânt prevestitor de sânge

pândindu-mă prin ierburi nalte, verzi, se-așterne amurgul în câmpie

și-o gheară sângerie de lumină mă-ncolțeşte în desișuri, mă străpunge!

Frumoasă odaliscă

să știi demult nu mă mai impresionezi

cum stai și lenevești  întinsă-n fața mea

abia te mai ating, abia de îți mai lași atinsă

frumosul nud, albă, cucernică, supusă odaliscă

și regele e gol, pe umeri jderul a murit și capa de mătreață îi e ninsă

sunt rege-nscăunat la curtea mea

să știi demult nu mă mai impresionezi

frumoasă odaliscă, cum stai întinsă, albă, goală-n fața mea

în tumbe colorate de satin apare din decor bufonul

pare a fi vecinul, îmi mai citește seara din ziar,

pitici artizanali de ipsos în curte-i țin isonul

sunt rege-nscăunat la curtea mea

coroana-i ruginită, uitată-n cuiul cheii de la poartă

tu stai frumoasă, albă odaliscă–ntinsă-n fața mea

mici stele de pucioasă, o lampă mică luminează universul cât odaia

acuma suntem singuri, aud materia plângând, în țigle cum începe ploaia

doar eu și tu la un pahar de vin, o ceașcă de cafea

sunt rege-nscăunat la curtea mea!

Noaptea în care pieri

frumoasă ca o noapte începută ieri,

cum dispăreai în noapte nu cereai prea mult,

doar să privesc tăcut lumina lăsată-n urma care pieri

nu-mi pune pescăruși  înfometați în palmă

să-i îmblânzesc, să uite vânătoarea, țipătul,

să îi așez apoi la răsărit, albi, tăcuți, pe marea-albastră, calmă

nu-mi cere să te-urmez, să trec pe unde ai trecut, nisipul,

abia pășeai, știai că vânturile mării

le va acoperi încet, încet, cu timpul

nu-mi cere, trag la mal lumina cu năvodul, învechita lotcă,

la cârciuma din port pescarii mint frumos și-adevărul

nu este-n vin, ci în jumatea lor de viață și de votcă

nu-mi cere răsăritului să îi cer prea mult,

tocmai te despletisei în lumina lui, pe umeri goi, în plete,

îți așezai tăcerea ca un nimb, tăceam și eu să pot să o privesc, s-o ascult

Ierburi

iată, la confesiunea de seară

am venit cu mantia nesfârșită

a gândurilor

cu aura mea de poet

rătăcit prin ierburile înalte ale universului

cu stolul meu de cuvinte nescrise

poeziei

cu tăcerile mele indecise

paznic solemn al stelelor

ce stau să cadă

iată, la confesiunea de seară

îmi purtai mantia nesfârșită a gândurilor

cu eleganță tăcerile indecise

paznic solemn al cuvintelor sortite poeziei

erai

iată, te-ai rănit

căutându-mi aura cazută

cu sângele ierburilor în palme dureros

îmi cuprinzi chipul

şi mă săruţi ca pe un muritor nevrednic

ce-ţi sunt!

Muncile de primăvară

sunt un om neîmplinit,

nu mai privesc de-o vreme cerul, înspre stele,

prins cu trecerea lentă a anotimpurilor,

cu treburile pământului, cu–ale mele

tăceri, pășesc cu umbra lângă și-un nespus cuvânt

e steaua căzătoare înfiptă lângă, în pământ,

mă opintesc cu tălpile în glie, de-un colț

lumina, cu tina împreună, să o trag afară,

să ar cu ea, să-ncepem muncile de primăvară!

 

Valeriu Marius Ciungan (n. 16 mai 1965, Craiova): A absolvit Liceul „Nicolae Titulescu” din Craiova (1983) și Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității din Craiova (1988). Lucrează în funcția de consilier clienți în cadrul Băncii Comerciale Române, Sucursala Mediaș, începând cu anul 1990.

Valeriu Marius Ciungan a debutul editorial în 2008 cu volumul „Poveste de toamnă” (editura Bioflux, Cluj-Napoca, 2008). A debutat publicistic în nr. 203, 16-28 februarie 2011 al revistei „Tribuna” din Cluj (cu poeziile „Oameni în pardesie”, „Masca de chiuvetă” și „Menuet” din volumul, în curs de apariție pe atunci, „Oameni în pardesie”). Au urmat numeroase apariții în reviste literare: Luceafărul de dimineață, Vatra, Steaua, Poezia, Familia, Tribuna, Timpul, Poesis, Discobolul, Hyperion, Ateneu, Ex Ponto, Neuma, Antares Axis Libri Caligraf (Turnu Severin), Vatra Veche, Oglinda literară, Cafeneaua literară, Mișcarea literară, Alternanțe (Germania), Pro Saeculum, Ardealul literar, Litere, Cenaclul de la Păltiniș, Algoritm literar, Ante Portas, Zeit, Melidonium, Climate literare, Constelații Diamantine, Revista Noua, Conexiuni, Dunărea de jos, Armonii literare, Faleze de piatră, Curtea de la Argeș, Contraatac, Banat, Viața Transilvaniei, Curierul de Vâlcea, Palia literară, Contraatac, Moldova literară, Ecouri literare, Nomen Artis, Boema ș.a. Este inclus în lucrarea bio-bibliografică “Profiluri medieșene” (carte ce cuprinde informații legate de viața și activitatea unor reprezentanți de seamă ai societății medieșene din toate timpurile, autori Gheorghe Bușoiu și Lucian Giura, Sibiu, 2011). Valeriu Marius Ciungan este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Târgu Mureș, din anul 2015.  

Premii:

Premiul „Iustinian Petrescu” (acordat de editura Bioflux pentru volumul „Poveste de toamnă”, 2008)

Premiul „Iustinian Petrescu” (acordat de editura Bioflux pentru volumul „Haina de molton”, 2009)

Premiul „Iustinian Petrescu” (acordat de editura Bioflux pentru volumul ”Oameni în pardesie”, 2011)

Premiul I (concursul de literatură al revistei Conexiuni, Bistrița, 2012)

Prezențe în antologii:

Meridiane lirice - Aripi de vis (editura Armonii Culturale, Adjud, 2013)

Conexiuni (Bistrița, 2015)

Volume publicate:

Poveste de toamnă (editura Bioflux, Cluj-Napoca, 2008, volum reeditat în 2009)

Haina de molton (editura Bioflux, Cluj-Napoca, 2009)

Oameni în pardesie (prefața Gheorghe Manolache, editura Bioflux, Cluj-Napoca, 2011)

Sisif pe casa scărilor (prefața Liviu Antonesei, editura Adenium, Iași, 2013)

Prin lentila umbrei (prefața Iulian Boldea, editura Arhipelag XXI, Târgu Mureș, 2016)

Copyright © 2018 Valeriu Marius Ciungan

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.