VALENTIN BUSUIOC - LECȚII DE DRAGOSTE

 

Lecția de dragoste

la ora de dirigenție
copiii au fost întrebați ce este dragostea

o fetiță din prima bancă a zis:
dragostea este când măcăleandrul 
crește puiul de cuc

un altul a ridicat mâna și a spus:
dragostea este când bunica îl înjură pe bunicul
iar el râde și zice că e surd

și așa
rând pe rând
au răspuns toți 
numai cel din ultima bancă tăcea

răspunde și tu
l-a îndemnat învățătorul
nu te rușina

atunci el s-a dus la fereastră și-a zis:
priviți 
deși l-a lovit cu ea de zeci de ori
câinele linge mâna rănită a stăpânului

Portrete

și eu cos goblenuri 
portrete îndeosebi
însă ochii îi face întotdeauna bunica

ea le știe secretul   -
a plâns mult mai mult

Linia vieții

într-o sticlă groasă de lapte 
una verde închis
pe care bunicul a găsit-o pe plajă după război
și în care se afla o hârtie galbenă 
scorojită 
fără niciun desen
fără niciun înscris
a stat o vreme cenușa bunicii 

buna fiind mai slăbuță
sticla era mai mult goală
așa că bunul a pus hârtia la loc 

când îi era dor de ea
lua sticla
o punea pe piept și-i vorbea
iar când bunica trebuia să-i răspundă
o întorcea ca pe-o clepsidră

timp de doi ani numai așa a procedat 
până când s-a culcușit și el
(chiar dacă mai greu 
fiindcă era mai voinic) 
în sticla de lapte 

atunci
ca să-i facem loc
am scos definitiv coala aceea 
și am lipit-o pe geam

când plouă pe mare și fulgeră 
de o parte și de alta a hârtiei
se pot vedea două palme suprapuse 
una de femeie
cealaltă de bărbat
traversate în filigran
de o singură linie a vieți 

nimic altceva

Amintiri

pe lângă amintiri
de la ultimul porc mi-a rămas
o bucată de carne

stă în congelator
e piciorul drept din spate

la explozia solară de vara trecută
a avut loc o pană de curent
două zile a ținut

rând pe rând
găinile rațele și prunele s-au dezmorțit
și le-am aruncat
însă piciorul porcului
fiind mai mare
a rămas înghețat

când se anunță vreo explozie solară
îl pun în geanta frigorifică
și îl iau cu mine în delegație

cel mai greu este când îl aduc acasă
nu știu de ce
de la un drum la altul
abia mai încape în sertar

atunci mai tai câte-o felie
nu mult
doar cât să nu uit
cum îl strigam pe nume
și el alerga pe deal înspre mine
grohăind fericit

cum a fugărit-o pe mama prin curte
când m-a bătut
iar eu drept răsplată 
i-am dăruit merele cele mai bune
pe-acelea pentru plăcinte

dar mai ales
cum l-am ținut de piciorul din spate
când l-au tăiat
iar el nu s-a zbătut nicio clipă
până ce nu i-am dat drumul
văzându-ne unul pe altul 
plângând

O rază de soare

o rază de soare
îți încălzește piciorul

când și când mișcate de vânt
florile teiului te răcoresc și zâmbești

abia mai respir
te privesc pe furiș a nu știu câta oară 
cum îmi calci cămașa
atentă la orice detaliu 
mângâind-o și privind-o cu drag
de parcă a-i călca-o pe mine

Suflet de poet

apropie-te
nu-ți fie teamă

știu că ești femeie și ți-e frig

te iau la pieptul meu
te încălzesc

așa am făcut și cu inima mea

Mai multe poezii și profilul autorului aici: Valentin Busuioc
Pagina Facebook: Valentin Busuioc
 

Copyright © 2025 Valentin Busuioc
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

---

---