LAVINIA BĂLULESCU

Dragă tati,

am coborât să iau pâine.

Pe trotuar avusese loc o crimă măruntă

și cineva pusese cartonașe cu cifre,

așa cum se numerotezi picăturile de sânge

când un pieton e lovit cu mașina.

Un criminalist pusese cartonașele cu cifre

în mărunta istorie a vieții mele,

subliniind toate greșelile, de la 1 la 31 de ani,

greșelile mici și alea mari,

paharele sparte și oamenii dezamăgiți.

S-a întâmplat să trec prin locul crimei mărunte

fără să-mi pese că deranjez probele,

eram cu gândul în altă parte ca de obicei,

îmi ascultam bătăile inimii, neîncrezătoare

în faptul că mecanismul ăla perfect din mine

avea să se oprească vreodată.

Corpul meu era în dimineața aceea

o colecție de sisteme perpetuum mobile

fucționând în vid, fără forță de frecare,

cu alte cuvine

eram nemuritoare.

Am coborât să iau pâine,

a trebuit să încerc la trei sau patru magazine.

Tot primeam același răspuns.

Într-un final m-am întors triumfătoare

pe bulevardul Pantelimon

cu soarele în spate, ca un atlet purtător de biruință

ca un om bun

ca o fiară

ca un salvator intergalactic

îmbrăcat în pantaloni flaușați de trening.

Dragă tati,

ei zic mereu: ai grijă ce spui.

Nu rosti adevărul. Nu cu gura asta murdară.

Stai drept ca în fața unor rude venite în vizită.

Zâmbește. Râzi. Arată-ți dinții.

Calculează conspirațiile guvernamentale,

Pentru că mereu e cineva pe lumea asta care-ți vrea răul

și mereu e cineva care s-ar arunca în fața mașinii pentru tine.

Strânge pumnii. Vomită.

Adună lucruri. Tot ce poate fi refolosit. Umple dulapurile.

Păstrează toate pungile cutiile toate ceștile desperecheate.

Nu visa. Mănâncă niște carne.

Anomaliile gravitaționale vor complica lucrurile. Va fi bine.

Deseară vom cina în familie,

unul dintre noi a vânat un om, altcineva l-a pârlit

și l-a secționat, alții l-au gătit și l-au porționat pe platouri.

Iar deseară îi vom mânca mâinile, picioarele, gândurile.

Nu-ți aduce prietenii în vizită la noi acasă.

Dacă vine sfârșitul lumii

e bine să ai de toate

de la haine la conserve,

de la pantofi la prosoape și pastă de roșii.

Cizme. Lemn. Oameni.

Dacă vine sfârșitul lumii la ce-ți mai trebuie toate astea?

Poate că nu vine tot sfârșitul lumii în aceeași zi.

Poate vine pe bucăți. Poate vine în centimetri.

Azi un pic, mâine un pic și tot așa.

Renunțăm încet-încet la alte persoane.

Ne spargem în garsoniere gândaciforme.

Abandonăm toate bătăliile râzând.

Ce șmecherie!

Dragă tati,

un lucru pe care nu l-am învățat când eram mică: să mă apropii de oameni.

În ceea ce privește viața (și totul privește viața)

sunt un cheesecake delicios de plastic

sau multă vreme am fost așa,

până m-am prins că secretul ține de vârful degetelor.

Să te apropii de oameni e ca și un cum ai curăța un ou fiert de prepeliță.

Cu maaare mare atenție: dacă nu ai grijă, îl vei rupe în bucăți.

E o adevărată aventură această viață nouă a mea,

în care încerc să țin minte tot și să uit tot,

să stochez informația în două partiții diferite

și să mă folosesc de ele când am chef.

Să omor zmeul și să mă împrietenesc cu el.

Azi să dorm liniștită sub apă.

Mâine să alerg cu leii.

Dragă tati,

prezentul trece atât de repede încât e corect să spunem că nu există.

Avem dreptul la o singură piatră

o cărămidă smulsă și aruncată cu dragoste

în ochiul albastru al zmeului.

Chiar dacă tu crezi că nu merită asta.

Chiar dacă tu simți

că zmeii sunt de treabă.

(poezii din volumul „Zmeii sunt de treabă“, volum semnat alături de Constantin Bălulescu, editura Paralela 45, 2018)

Lavinia Bălulescu (n. 12 martie 1985, Drobeta-Turnu Severin): A absolvit Facultatea de Jurnalism-Engleză din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Este scriitoare, jurnalistă şi lucrează la redacţia din Bucureşti a ziarului „Adevărul“, ca editor coordonator al secţiei Corespondenţi şi editorialist. Este prezentă în mai multe antologii, iar două povestiri ale sale au fost transformate în scurtmetraje. Este vorba despre filmele Substantiv comun, genul feminin şi Noaptea, iulie, joi, în regia lui Marius M. Bogdan.

Volume publicate:

Mov (editura Prier, 2004)

La mine-n cap (roman, editura Cartea Românească, 2013)

Lavinucea (ediţia I, editura Cartea Românească, 2007; ediţia a II-a, editura Casa de Pariuri Literare, 2017)

Zmeii sunt de treabă (volum semnat împreună cu tatăl ei, Constantin Bălulescu, editura Paralela 45, 2018).

Terasa Fericirii (publicistică, editura Polirom, 2018).

Blog: Ferma de gânduri

Pagina de Facebook: Lavinia Balulescu

Copyright © 2017 Lavinia Bălulescu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.