VICTOR BURDE
De ce murmură apele, când
iubirile tac,
Ori plâng iubirile când doru-ncremeneşte?
Şi frunza nenăscută visează la copac,
Să poată atinge cerul, din ramul ce va creşte?
Ori plâng iubirile când doru-ncremeneşte?
Şi frunza nenăscută visează la copac,
Să poată atinge cerul, din ramul ce va creşte?
De ce plânge sufletul,
când dorurile mor?
Şi ce minune-n cer se împlineşte,
Când dorul iar renaşte - plutind ca un condor
Spre inima ce şi mai tare clocoteşte?…
Şi ce minune-n cer se împlineşte,
Când dorul iar renaşte - plutind ca un condor
Spre inima ce şi mai tare clocoteşte?…
Şi ce şopteşte mama, cu
pruncul înfăşat,
Ca să-l adoarmă, ce poveşti îi spune?
De ce apune soarele pe cer însângerat,
Când el răsare altfel, la margine de lume?
Ca să-l adoarmă, ce poveşti îi spune?
De ce apune soarele pe cer însângerat,
Când el răsare altfel, la margine de lume?
De ce freamătă codrul când
îl sărută vântul,
Sau când l-atinge ploaia cu mantia uşor?
Deşi uneşte falnic, cerul cu pământul,
De ce-i atât de trist, sub bruma toamnelor?
Sau când l-atinge ploaia cu mantia uşor?
Deşi uneşte falnic, cerul cu pământul,
De ce-i atât de trist, sub bruma toamnelor?
Cine-ar putea să dea
răspunsurile toate,
In afară de El, Creatorul, în toate prezent
Hotărând în clipa dintre viaţă şi moarte,
Cât poţi să cunoşti, dintr-un tot - transcendent!
In afară de El, Creatorul, în toate prezent
Hotărând în clipa dintre viaţă şi moarte,
Cât poţi să cunoşti, dintr-un tot - transcendent!
Toamnă
S-a schimbat la faţă,
tristă, depărtarea,
Ninge frunza-n galben troienind cărarea.
Vin sleite stoluri cu priviri năuce
Căutând sălaşuri unde să se culce.
Ninge frunza-n galben troienind cărarea.
Vin sleite stoluri cu priviri năuce
Căutând sălaşuri unde să se culce.
Că le-aşteaptă cale, încă
neştiută,
Către alte ceruri, cruce nebătută.
Vor vâsli înaltul si-au să cadă-nvinse,
Multe dintre ele cu aripe ninse...
Către alte ceruri, cruce nebătută.
Vor vâsli înaltul si-au să cadă-nvinse,
Multe dintre ele cu aripe ninse...
S-au plecat salcâmii ca de
rugăciune
Şi aşteaptă-n codrii toamna să răsune,
Dând de veste frunzei, că e vremea iară,
Să îşi lase ramul, până-n primăvară.
Şi aşteaptă-n codrii toamna să răsune,
Dând de veste frunzei, că e vremea iară,
Să îşi lase ramul, până-n primăvară.
Şi încet se lasă noaptea
peste toate,
Prin hăţişuri sure, luna mai răzbate
Şi aruncă raze ninse peste huma,
Ce scânteie-n noapte, poleind-o bruma...
Prin hăţişuri sure, luna mai răzbate
Şi aruncă raze ninse peste huma,
Ce scânteie-n noapte, poleind-o bruma...
La casa
părintească
Mă-ntorc la mica mea
bucată de pământ,
Rămasă de la tata -
dinstrăbuna-i glie;
In sat, mai toată uliţa-i
pustie
Şi nici copii la joacă nu
mai sânt.
Căsuţele prin vremi s-au coşcovit,
Stând să alunece spre mal
de apă
Căci timpu-n trup şi-n
maluri sapă
Şi buruienile-n ferestre
au năpădit…
In curtea casei mele
părinteşti,
Doar nucul pus de tata mai
rodeşte.
Cireşul s-a uscat şi
creanga-i mărgineşte,
Grădina din vecini cu meri
domneşti.
Prin geamul colbuitd e
anotimpuri
Zăresc năframa mamei şi-un
ştergar
Şi-n cui, mai rugineşte bătrânul
felinar
Ce sta de veghe noaptea-n
alte timpuri.
Icoana cu Iisus, aproape că-i
desprinsă
De pe peretele culaviţă şi
masă;
Mai binecuvîntează liniştea
dincasă,
Dar candela - nu-i mai
demult aprinsă...
Îngenunchez precum la
Liturghie
Şi spun o rugăciune pentru
ei,
Mama şi tata – dragi părinţii
mei
Şi pentru timpurile din
copilărie,
Ce ştiu că niciodată, nu
au să reînvie!
Satul meu
Satul meu, e amintirea mamei,
Năframa împănată legată
înapoi,
Caru-ncărcat mânat în
pragul toamnei,
De tatăl meu păşind pe
lângă boi.
Şi ce miros era în sat
atunci,
Din vii plutea aromă
a-busuioacă,
Glumeau ţărăncile tăind
tuleii-n lunci
Şi vesele cântau când era
clacă.
În pragul iernii îşi
torceau fuiorul,
La şezători în serile
brumate,
Iar doina suspina - să le
aline dorul
De soţul sau iubitul, dus
departe…
Şi iarăşi înfloreau
cireşii-n primăvară,
Iar albul lor părea ca un
veşmânt ales
Ne revedeam cu drag în
fiecare vară,
La prispa strămoşească,
pentru alt cules.
De satul meu, mă simt pe
veci legat!
Nu pot uita de Someş şi de
Deal,
Deşi-s bătrân, din el de
mult plecat
Îmi aminteşte că-s ţărână
- de Ardeal...
Victor
Burde (n. 7 martie 1942, Perii-Vadului, Ileanda, Sălaj; locuiește în Alba Iulia): A colaborat
cu numeroase reviste, asociaţii culturale, cenacluri literare, posturi de radio
şi Tv. Este coautor în peste 30 de antologii de poezie. A fost selecţionat
pentru includerea în Antologia Scriitorilor Români Contemporani din Întreaga
Lume (ediţie bilingvă română-engleză, editura Starpress, 2011) şi în Antologia
Scriitorilor Români Contemporani din Întreaga Lume (ediţie bilingvă
română-germană, editura Starpress, 2013). Este inclus de asemenea în Dicţionarul
Bibliografic al Ligii Scriitorilor Români (paginile 71-72, 2011) și în Dicţionarul
Autorilor Români Contemporani (paginile 54-55, 2013). Victor Burde este
membru al Ligii Scriitorilor Români.
Premii literare:
Premiul I (la Concursul Naţional „Pe aripi de dor domnesc”, secţiunea
poezie, ediţia 2010)
Premul IV (la
Concursul internaţional de poezie pentru românii de pretutindeni ”Starpress”,
2010)
Premiul
Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” - Filiala Argeş (în cadrul
Concursului Naţional „Pe aripi de dor domnesc”, 2011)
Premiul
pentru autenticitate (la Concursul internaţional de poezie pentru românii de
pretutindeni „Starpress”, 2012)
Premiul I (la
Concursul naţional de poezie „Dor de Dor”, 2012)
Premiul II (la
Concursul internaţional de poezie „Limba noastră cea Română”, 2013)
Volume publicate:
Se roagă
pădurea (versuri, editura Gens Latina, Alba Iulia, 2010)
Sub zodia
peştilor (versuri, editura Gens Latina, Alba Iulia, 2010)
Aşternut pe
frunza toamnei (versuri, editura Gens Latina, Alba Iulia, 2010)
Legenda
Panaghiei - fata care s-a îndrăgostit de soare (legendă în
versuri, ditura Gens Latina, Alba Iulia, 2011)
Descântec
de rouă (versuri, editura
Armonii Culturale, Adjud, 2011)
Iubiri de
toamnă târzie (versuri, editura Armonii Culturale, Adjud, 2012)
Despletirea
clipei (antologie lirică de autor vol. I, editura Armonii
Culturale, Adjud, 2014)
Cuibul cu
Amintiri (antologie lirică de autor vol. II, editura Armonii
Culturale, Adjud, 2016)
Copyright ©
2018 Victor Burde
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.
Leave a Comment