ADRIAN SUCIU

Să bei singur...

Nimeni nu știe cum e să bei atît de singur
încît să dai nume țuicii tale. Au stat mulți
la masa pustie, dar ce să vorbești
cu unii care nu știu numele țuicii tale?

Nimeni nu știe cum e să bei atît de singur
încît să dai nume sîngelui tău. El ce-ți mai ține
de urît. Pînă-ntr-o zi.

Nimeni nu știe cum e să bei atît de singur
încît să dai nume singurătății tale. Scoate
tu în oraș femeia asta prăfoasă și lăcrimată!
Sigur o va consola careva!

Nimeni nu știe cum e să bei atît de singur
încît nici singurătatea ta să nu mai stea
cu tine la masă...

Pune mîna!

Pune mîna pe bărbatul tău, femeie! Pune mîna
pe bărbatul tău, să-i ştii fiecare muşchi
şi fiecare cută e pielii! Căci, la vremea lui,
se va topi şi se va împuţina iar tu va trebui să-i
strîmtezi hainele noaptea din memoria degetelor,
să nu-i strici somnul. Se va trezi bărbatul tău,
va îmbrăca hainele strîmtate peste noapte
şi nu va şti că se topeşte şi se împuţinează!
Şi vei pieptăna, mai la urmă, un bărbat îmbrăcat
în haine de păpuşă, care-ţi va zîmbi cu zîmbetul
de copil veşnic.

Şi nu va fi întristare şi zăpezile vor veni
la vremea lor.

A nu se dărui femeilor!

O femeie poate construi o casă dintr-o singură
cărămidă. De-aceea nu se dăruiesc femeilor cărămizi:
ar da faliment industria de construcţii.

O femeie poate întemeia o ţară cu popor
fericit pe un fir de nisip. De-aceea nu se dăruiesc
femeilor fire de nisip: nu s-ar găsi destui regi
pentru toate ţările.

O femeie îl poate rescrie pe Dumnezeu cu un pix.
De-aceea nu se dăruiesc femeilor pixuri:
tot ce ştim noi ar fi invers. Trupul s-ar duce la cer
şi sufletul în pămînt, unde ar fi fericit
ca un cuţit de măcelărie căruia i se face milă.

Lucruri singure

N-are cum să nu fie frumos orașul din care vii tu,

de pe o stradă între două uitări.

Acolo se aud nesfîrșite fabrici de umbră

împachetînd lucruri singure. Vorbim despre ele

cum am semăna nisip în pustiu. Noi,

cea mai împlinită văduvă și cel mai vesel orfan.

Vorbim tăcerilor în case fără drum,

cînd nu iese soarele și luna mai așteaptă.

Se-ntunecă cerul de vorbe și seacă albia sîngelui.

În război există supraviețuitori. În dragoste, nu.

Iar mîinile tale sînt așa de curate

că poți spăla apa cu ele...

Păpușa de cîrpe

La dragoste și la moarte nu se pricepe nimeni. Dovadă fiind

că iluziile omului despre dragoste sînt identice cu iluziile omului

despre moarte.

Pieptănăm toată viața păpușa de cîrpe și așteptăm să zică: mama!

Ce spui tu înțelegi numai tu, în zilele tale bune. Sau nu.

Dar în urma iubirilor și morților tale

rămîn pisici părăsite și cărămizi care vor să fie ferestre.

Rămîne doar vocația ta de sufleur în cimitirul eroilor necunoscuți.

Ia păpușa cu tine afară, spune-i: mama!

Și ascultă cerul.

Femeia numai în iubire moare

Să iubești fără să știi a o face

e cum ți-ai băga o piatră în pîntece

și-ai aștepta să dea rod. Să fii iubită

fără s-o meriți e ca și cînd

sfinților din icoane deodată

le-ar puți gurile.

Ce zic povestitorii de iubire nu e bun

nici pentru bubele tale! Numai tu știi

ce e iubirea. Bărbatul nici cînd știe nu știe!

Bărbatul moare în multe feluri,

femeia numai în iubire moare. Și învie.

Hăinuța de veci

Dacă mergi la raionul de specialitate,

o să vezi mulți care probează încălțări. Dar

la pompe funebre nu probează nimeni nimic.

Atîta grijă pentru o iarnă, atîta indiferență

pentru restul eternității. Dacă te-ai pricepe,

ți-ai alege singur hăinuța de veci.

Din lemnul ce-ți place, să dormi ca un prunc

înăuntru, să nu te strîngă la umeri.

Și să scrii cu litere verzi pe capac:

Lăsați muștele să vină la mine!

Adrian SUCIU

Atît de mirat că are o biografie încît a uitat-o.

A scris prea multe lucruri pentru cineva care visează să scrie tăcerea. Dacă n-ar fi publicat cărți și n-ar fi primit diplome, un pîlc de arbori ar mai fi trăit și în ziua de azi.

Membru al Asociației Colecționarilor de Cenușă și al Uniunii Compozitorilor de Muzică pentru Surzi.

Îndrăgostit fără speranță de Poezie, pe care nu a atins-o vreodată și nu a înșelat-o, nici cu femeile nici cu vinul.

Volume publicate:

E toamnă printre femei și în lume (versuri, editura Echinox, Cluj, 1993)

Singur (versuri, editura Euphorion, Sibiu, 1996)

Plus (pamflete politice, editura Trimera, Cluj, 1997)

Nopți și zile (versuri, editura Arhipelag, Târgu Mureș, 1999)

Just So Poems (versuri, coautor Sorin Grecu, volum bilingv română-engleză, editura Cartimpex, Cluj, 2000)

Din anii cu secetă (versuri, editura Grinta, Cluj, 2005)

Sex cu femei (roman, coautor Ștefan Doru Dăncuș, editura Tritonic, București, 2008)

Viața fără urmări (versuri, editura Brumar, Timișoara, 2010)

Mitologii amînate (editura Herg Benet, 2011)

Un roman de rahat (editura Tritonic, București, 2013)

Profetul popular (versuri, editura Tracus Arte, București, 2015)

Citește mai multe poezii aici: Adrian Suciu - Suflete dezbrăcate, Adrian Suciu - Împărțitorul de apă

Copyright © 2018 Adrian Suciu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.