DORIAN STOILESCU
cerul avea o singură universitate
cu o singură facultate
într-o singură clădire
având un singur program academic
care era într-o singură clasă
în care era un singur examen
pe un singur scaun
scris pe o singură tablă
un singur cuvânt
acum
şi toţi se făceau transparenţi şi albaştri
când întâlneau cuvântul ăsta
cu o singură facultate
într-o singură clădire
având un singur program academic
care era într-o singură clasă
în care era un singur examen
pe un singur scaun
scris pe o singură tablă
un singur cuvânt
acum
şi toţi se făceau transparenţi şi albaştri
când întâlneau cuvântul ăsta
La
judecata de apoi a bărbatului
Bărbatul este un altar cârcotaş, un
lătrător, un disperat, un impostor,
un criminal în serie, visând că este prințul dintr-un basm contemporan,
sperând zilnic în inima lui să fie adus la viaţă de un fermecat sărut.
De fapt el este un strategist perfid ca un crud general mongol,
obsdedat numai de supravieţuirea lui. Dar la judecata lui Dumnezeu,
îngerii l-au acuzat că are două femei, pe Soția si pe Cealaltă.
Prima, chiar dacă l-a iubit cândva, acum stă rănită, decepţionată
simțind-se precum ar fi vândută pentru-o datorie veche.
Acum ea nu mai ştie sigur dacă îl mai iubeşte, așa că îl ceartă într-una
ca o leoaică bătrână, umilită, părăsită, într-un parc zoologic.
Ea îl mai ceartă, pentru că uită de copii, n-o mai ia la spectacole,
că vine prea târziu de la serviciu sau prea obosit
şi că uită să o mai ia în braţe şi să fie romantic.
Dar bărbatul întotdeauna are pe Cealaltă lânga el.
Pentru că ea apare oricând și oriunde din fragmente de clipe
şi îi face noi matrițe de fericire în sufletul lui
fotografiind fără nici un truc microexpresiile dragostei lor extraterestre
pentru că el îşi pune viaţa în primejdie pentru orice întâlnire cu ea.
Cu ea, el este romantic ca-n prima zi, statornic şi neschimbat ca un astru
şi-aşa ea nu-l ceartă niciodată şi nu-i cere nimic.
Unii ar vrea să îl urmăreasca pe el 24 de ore din 24,
şapte zile pe săptămână, să pună detectivi, să-l monitorizeze
cu detectoare de minciuni, cu GPS-uri, cu electrozi în tot corpul
să-i monitorizeze toate mișcările, discuţiile, mesajele şi gândurile
şi, în caz de incertitudine, să fie tras la răspundere
mai rău ca în tribunele Inchiziţiei.
Şi dacă nu mai poate fi ucis în vremurile noatre litigioase moderne,
ei vor să-i fie facă chiar mai rău și să-și dorească singur moartea.
Spre exemplu, ei vor să fie înjosit de mass-media, să-i fie confiscată averea,
să-şi piardă slujba şi nimeni să nu îl mai angajeze vreodată
iar lumea să-l insulte și să-ncerce să-l linșeze de cîte ori îl întâlneşte.
Din contra, unii chiar ar vrea să dovedească științific
această infidelitate a barbatului şi chiar să o declare specific genetică.
Unii vor să-l protejeze anticipat de consecinţe, să producă milă şi să-i găsească scuze.
Alţii ar vrea să introducă termeni medico-legali precum depedenţă de sex
care să-l facă să pară inocent din punct de vedere moral și legal.
Prin urmare, să nu mai fie considerat responsabil pentru nici o femeie.
Dar bărbatul învață repede că dacă îşi alungă Soţia şi se însoară cu Cealaltă,
de fapt Cealaltă se va schimba şi va ajunge precum Soţia actuală,
așadar o nouă Cealaltă va apărea garantat. De aceea el rămâne viclean, confuz şi disimulat
căci chiar şi atunci când nimeni nu-i în stare să găsească ceva pînă la moartea lui,
el o are pe Cealaltă în inima lui, de la nașterea lumii.
un criminal în serie, visând că este prințul dintr-un basm contemporan,
sperând zilnic în inima lui să fie adus la viaţă de un fermecat sărut.
De fapt el este un strategist perfid ca un crud general mongol,
obsdedat numai de supravieţuirea lui. Dar la judecata lui Dumnezeu,
îngerii l-au acuzat că are două femei, pe Soția si pe Cealaltă.
Prima, chiar dacă l-a iubit cândva, acum stă rănită, decepţionată
simțind-se precum ar fi vândută pentru-o datorie veche.
Acum ea nu mai ştie sigur dacă îl mai iubeşte, așa că îl ceartă într-una
ca o leoaică bătrână, umilită, părăsită, într-un parc zoologic.
Ea îl mai ceartă, pentru că uită de copii, n-o mai ia la spectacole,
că vine prea târziu de la serviciu sau prea obosit
şi că uită să o mai ia în braţe şi să fie romantic.
Dar bărbatul întotdeauna are pe Cealaltă lânga el.
Pentru că ea apare oricând și oriunde din fragmente de clipe
şi îi face noi matrițe de fericire în sufletul lui
fotografiind fără nici un truc microexpresiile dragostei lor extraterestre
pentru că el îşi pune viaţa în primejdie pentru orice întâlnire cu ea.
Cu ea, el este romantic ca-n prima zi, statornic şi neschimbat ca un astru
şi-aşa ea nu-l ceartă niciodată şi nu-i cere nimic.
Unii ar vrea să îl urmăreasca pe el 24 de ore din 24,
şapte zile pe săptămână, să pună detectivi, să-l monitorizeze
cu detectoare de minciuni, cu GPS-uri, cu electrozi în tot corpul
să-i monitorizeze toate mișcările, discuţiile, mesajele şi gândurile
şi, în caz de incertitudine, să fie tras la răspundere
mai rău ca în tribunele Inchiziţiei.
Şi dacă nu mai poate fi ucis în vremurile noatre litigioase moderne,
ei vor să-i fie facă chiar mai rău și să-și dorească singur moartea.
Spre exemplu, ei vor să fie înjosit de mass-media, să-i fie confiscată averea,
să-şi piardă slujba şi nimeni să nu îl mai angajeze vreodată
iar lumea să-l insulte și să-ncerce să-l linșeze de cîte ori îl întâlneşte.
Din contra, unii chiar ar vrea să dovedească științific
această infidelitate a barbatului şi chiar să o declare specific genetică.
Unii vor să-l protejeze anticipat de consecinţe, să producă milă şi să-i găsească scuze.
Alţii ar vrea să introducă termeni medico-legali precum depedenţă de sex
care să-l facă să pară inocent din punct de vedere moral și legal.
Prin urmare, să nu mai fie considerat responsabil pentru nici o femeie.
Dar bărbatul învață repede că dacă îşi alungă Soţia şi se însoară cu Cealaltă,
de fapt Cealaltă se va schimba şi va ajunge precum Soţia actuală,
așadar o nouă Cealaltă va apărea garantat. De aceea el rămâne viclean, confuz şi disimulat
căci chiar şi atunci când nimeni nu-i în stare să găsească ceva pînă la moartea lui,
el o are pe Cealaltă în inima lui, de la nașterea lumii.
Încăpățânarea
sinelui
Cineva s-a încheiat cu fără de sine
însuşi
la şireturi, la cravată şi la pardesiu
şi a ieşit pe poartă.
Zâmbea fără de sine la sine
când dintr-o dată a pornit
ceasul fără de sine
la toţi oamenii de pe străzi.
Acum toţi indivizii, de toate felurile,
se supectează unul pe celălalt.
Sunt singur în camera mea.
Eu sunt suspectat de mine însumi.
Ce mă fac?
la şireturi, la cravată şi la pardesiu
şi a ieşit pe poartă.
Zâmbea fără de sine la sine
când dintr-o dată a pornit
ceasul fără de sine
la toţi oamenii de pe străzi.
Acum toţi indivizii, de toate felurile,
se supectează unul pe celălalt.
Sunt singur în camera mea.
Eu sunt suspectat de mine însumi.
Ce mă fac?
Mama mea
avea o singură ciudăţenie
Mama mea avea o singură ciudăţenie,
nu judeca niciodată greşit,
ea era întotdeauna unde trebuie să fie
şi făcea exact ceea ce trebuie să facă
la momentul cel mai potrivit,
mai precis decât cel mai bun ceasornicar.
De aceea totul fiind atât de exact,
eu nu am nici o amintire specifică despre ea.
Absent, stau în amfiteatrul lumii
Sunt invitat să vorbesc în memoria ei
Dar eu pot să spun foarte puţin despre ea
Eu sunt ca un comedian cu o singură replică
şi uit mereu detaliile despre ea.
De aceea stau surprins, mut şi privesc în jur lumea asta
snoabă, cinică, curioasă şi plictisită
adunată ca o colectie de lei din savană.
Dar cineva continuă sa mă întrebe
cine a fost mama mea şi ce a făcut
şi cât de diferită este de ceilalţi din familia mea.
Dar mama mea nu a distrus nimic,
nu a luptat cu nimeni, nu s-a judecat cu nimeni,
nu a fost prizonierul nimănui
şi a făcut politica fără nici o politică.
Deci eu nu îmi aduc aminte nimic deosebit de mama mea.
Ea a fost mama mea și atât
și nu astepta ordine de la altcineva.
Ea nu a reclădit nimic
pentru ca ea nu și-a distrus lucrurile
şi nu s-a luptat cu cei din jurul ei.
A muncit mereu pretinzând că nu munceşte niciodată
şi s-a reinventat pe ea însăşi de câte ori era nevoie.
De aceea eu nu îmi aduc aminte exact ce a făcut mama.
Multimea asta curioasa stă încă în amfiteatru,
plictisite fiare, gata să mă sfâşie.
Eu demult mă vreau plecat,
dar nu sunt lăsat să părăsesc amfiteatrul.
Mama mea avea o singură ciudăţenie:
lipsa de orice ciudăţenie.
De aceea uitate unele de altele,
memoria, limba si inima mea stau să mărturisească
nerecunoscători lilieci, distraţi și aiurea
ignoranţa mea depre mama.
nu judeca niciodată greşit,
ea era întotdeauna unde trebuie să fie
şi făcea exact ceea ce trebuie să facă
la momentul cel mai potrivit,
mai precis decât cel mai bun ceasornicar.
De aceea totul fiind atât de exact,
eu nu am nici o amintire specifică despre ea.
Absent, stau în amfiteatrul lumii
Sunt invitat să vorbesc în memoria ei
Dar eu pot să spun foarte puţin despre ea
Eu sunt ca un comedian cu o singură replică
şi uit mereu detaliile despre ea.
De aceea stau surprins, mut şi privesc în jur lumea asta
snoabă, cinică, curioasă şi plictisită
adunată ca o colectie de lei din savană.
Dar cineva continuă sa mă întrebe
cine a fost mama mea şi ce a făcut
şi cât de diferită este de ceilalţi din familia mea.
Dar mama mea nu a distrus nimic,
nu a luptat cu nimeni, nu s-a judecat cu nimeni,
nu a fost prizonierul nimănui
şi a făcut politica fără nici o politică.
Deci eu nu îmi aduc aminte nimic deosebit de mama mea.
Ea a fost mama mea și atât
și nu astepta ordine de la altcineva.
Ea nu a reclădit nimic
pentru ca ea nu și-a distrus lucrurile
şi nu s-a luptat cu cei din jurul ei.
A muncit mereu pretinzând că nu munceşte niciodată
şi s-a reinventat pe ea însăşi de câte ori era nevoie.
De aceea eu nu îmi aduc aminte exact ce a făcut mama.
Multimea asta curioasa stă încă în amfiteatru,
plictisite fiare, gata să mă sfâşie.
Eu demult mă vreau plecat,
dar nu sunt lăsat să părăsesc amfiteatrul.
Mama mea avea o singură ciudăţenie:
lipsa de orice ciudăţenie.
De aceea uitate unele de altele,
memoria, limba si inima mea stau să mărturisească
nerecunoscători lilieci, distraţi și aiurea
ignoranţa mea depre mama.
Pasărea
măiastră
Divina pasăre măiastră
și-a făcut cuib
chiar în sufletul meu.
Acum stau și aștept ieșirea puilor.
Dar, după un timp,
ca să îmi fie spre învățătură,
Ea a plecat.
Atunci a venit șarpele
și a schimbat ouăle cu pietre.
Acum stau cu pietre de tot felul:
pietre din templu divin,
pietrele protopietre,
pietre ce cunosc literatura, arhitectura și artele plastice,
pietre care știu informatica, matematica, știinţele naturii,
pietre care știu management și contabilitate,
pietrele-pietre, care stau ca proastele
şi n-au învățat nimic despre existenţă,
pietre care miros îngrozitor,
ca WC-urile publice,
pietrele antipietre...
Dar pasărea s-a întors
și-mi poruncește să tac,
să nu mai enumăr atâta.
Într-o clipă pietrele au clocit
și-au redevenit puii ei.
și-a făcut cuib
chiar în sufletul meu.
Acum stau și aștept ieșirea puilor.
Dar, după un timp,
ca să îmi fie spre învățătură,
Ea a plecat.
Atunci a venit șarpele
și a schimbat ouăle cu pietre.
Acum stau cu pietre de tot felul:
pietre din templu divin,
pietrele protopietre,
pietre ce cunosc literatura, arhitectura și artele plastice,
pietre care știu informatica, matematica, știinţele naturii,
pietre care știu management și contabilitate,
pietrele-pietre, care stau ca proastele
şi n-au învățat nimic despre existenţă,
pietre care miros îngrozitor,
ca WC-urile publice,
pietrele antipietre...
Dar pasărea s-a întors
și-mi poruncește să tac,
să nu mai enumăr atâta.
Într-o clipă pietrele au clocit
și-au redevenit puii ei.
Dorian Stoilescu: (n. 1967, Galați): Locuiește în Sydney. A petrecut mai mult de 20 de ani în
cercetare și în învățământ - în Australia, Canada și România - în domeniul
educației matematice și al utilizării informaticii în domeniul
educației. A obținut titlul de doctor în educație la Ontario Institute
for Studies in Education din cadrul Universității din Toronto (OISE
/ UoT). În prezent, predă cursuri în programele primare și secundare de
educație matematică, educație în domeniul IT, cercetare în domeniul educației
și practică pedagogică. Începând din anul 2012 este lector la Western Sydney
University.
A activat în Cenaclul “Anton Holban” şi în diverse
cenacluri online. Scrie poezie (fiind interesat și de formele diferite de
poezie gen freestyle sau haiku), eseu, proză și critică poetică. Are în
pregătire volumul de poezii de debut și este în căutarea unui editor interesat.
Copyright © 2018 Dorian Stoilescu
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment