PETRUȚA NIȚĂ
reflectată în patru dimensiuni
umbra mea a luat forme care dispar
unele când zâmbesc se încruntă
altele când plâng râd isteric
măşti ce plutesc în derivă
din interior spre exterior şi invers
unele îngenunchează în faţa întunericului
devin fluide definiţii infiltrate în pământ
şerpuind înspre sine
altele se închină luminii
devin statice zidindu-se în leacurile durerii
uneori se prind mână-n mână
vorbesc într-o limbă dispărută
despre nimicuri semnificative
alteori se întorc în copilărie
umbre ale jucăriilor de mucava
se umplu de culori şi râd cerului
cu ochii inocenţei
mi-am pierdut vocea când
am vrut să le strig să rămână
în lumea aceea cu miros de arome ludice
am strigat în mine
„Vreau să mă-ntorc, mamă!”
umbra mea a luat forme care dispar
unele când zâmbesc se încruntă
altele când plâng râd isteric
măşti ce plutesc în derivă
din interior spre exterior şi invers
unele îngenunchează în faţa întunericului
devin fluide definiţii infiltrate în pământ
şerpuind înspre sine
altele se închină luminii
devin statice zidindu-se în leacurile durerii
uneori se prind mână-n mână
vorbesc într-o limbă dispărută
despre nimicuri semnificative
alteori se întorc în copilărie
umbre ale jucăriilor de mucava
se umplu de culori şi râd cerului
cu ochii inocenţei
mi-am pierdut vocea când
am vrut să le strig să rămână
în lumea aceea cu miros de arome ludice
am strigat în mine
„Vreau să mă-ntorc, mamă!”
un sărut concav într-o gară pustie
un sfârşit fără bun rămas
evaporat în gara în care mi s-a dăltuit
o lacrimă
în obrazul subţire
ai uitat cum se călătoreşte în trenuri
lipsite de confort
doar eu îmi mai flutur eşarfa
spre locul în care m-ai aşteptat cu
înfrigurare.
destinul meu era să plec
în locul unde nu mai locuieşte doi-ul
.
în trenul acesta neîncălzit
nici măcar nu mai simt frigul
pe care-l port în coloana ce mi s-a
strâns ca-ntr-un ghem
nu ştiu dacă firul ce-l compune
mai are vreun capăt
noiembrie şuieră ca-n iernile de
altădată
asta-mi aminteşte că-n vremile de azi
nici zăpada nu mai ocupă un spaţiu
în propriul ei în anotimp
.
peste podeaua unde ne alunecau paşii
în primul nostru dans
mi-am uitat (dar poate nu întâmplător)
pantofii roşii de lac
aceia cu tocuri cât zilele de post
cât să-ţi ajung până la sărutul concav.
mă tot gândesc cum aş putea să-mi
recuperez urmele
din uitările imprudente (oare?)
.
nu simt furtuna şi colapsul toamnei mele
dar am acum o piatră pe obraz
Analiză
00:30 am
nu dorm
mă holbez aiurea la tavan
mă holbez aiurea la tavan
încercând să-mi amintesc
ultima dată când am simţit
acest gol...
...pe atunci, mi se părea casa
...pe atunci, mi se părea casa
cât un stomac în care
se strângeau toate durerile
1:00 am
1:00 am
...n-am adormit încă
fluturii din stomac
sunt pe moarte acum
s-au rotit o dată în jurul meu
fluturii din stomac
sunt pe moarte acum
s-au rotit o dată în jurul meu
apoi cu mândrie
s-au lăsat otrăviţi
de arsenicul zilei de ieri
când am sunat goarna
efemeridelor...
1:30 am
aproape am adormit
întrebându-mă printre genele
întrebându-mă printre genele
disecate de gând
pentru cât timp voi mai arde
jumătăţi de ceasuri stafii
călărind somnambule
pe noapte
intenția
cu palme catifelate
de crema hidratantă
(cochetărie de noapte, îmi zic)
închid ochii și ating în mare secret
ego-ul învins de nesomn
doar bolero-ul lui ravel
doar bolero-ul lui ravel
îmi răsună între tâmple
fără temeri copilărești
fără temeri copilărești
mă cuprinde dintr-odată
un somn transparent...
dacă telefonul nu va suna sau
dacă telefonul nu va suna sau
dacă nu voi auzi greierii
în urechile viselor
poate voi adormi plânsul pe o frunză
târziu
în pustiu...
târziu
în pustiu...
viață morții moarte
ne-am născut cu frica de moarte
naivi cum suntem
la spaima ei adăugăm în ceas aniversar
încă un pas spre întâmpinare-i
purtăm cununia "până ce moartea ne va..."
naştem prunci să-i dăruim înainte sau după noi
ne îmbrăcăm hainele de rugă
de parcă am aştepta întâia moarte din lume
şi ne sperie când auzim că merge în vizită la cineva
cum să nu-ți pese de ea?
ne salută într-un ceremonial riguros
iar noi o primim fără bocitori
ne plângem singuri morții
pragmatici cum suntem
nu mai plătim alte guri să ni-i strige:
naivi cum suntem
la spaima ei adăugăm în ceas aniversar
încă un pas spre întâmpinare-i
purtăm cununia "până ce moartea ne va..."
naştem prunci să-i dăruim înainte sau după noi
ne îmbrăcăm hainele de rugă
de parcă am aştepta întâia moarte din lume
şi ne sperie când auzim că merge în vizită la cineva
cum să nu-ți pese de ea?
ne salută într-un ceremonial riguros
iar noi o primim fără bocitori
ne plângem singuri morții
pragmatici cum suntem
nu mai plătim alte guri să ni-i strige:
"un' te duci tu...?"
suntem nisip
vrem să ne schimbăm rolul pe-o stâncă
ne plângem noi pe noi să ne ridicăm de pe umeri
propria cruce
de ce să plângem moartea cuiva
nici măcar noi nu trăim
suntem nisip
vrem să ne schimbăm rolul pe-o stâncă
ne plângem noi pe noi să ne ridicăm de pe umeri
propria cruce
de ce să plângem moartea cuiva
nici măcar noi nu trăim
Petruța Niță:
Născută la 15 noiembrie 1971, din tată buzoian (com. Odăile) şi mamă brăileancă
(com. Grădiştea). Este licenţiată în sociologie. Membru al Cenaclului literar
„AntePortas” din Buzău.
Apariții editoriale:
Revista „DON QUIJOTE” (nr. 1-2-3-4, Oravița,
2013)
Revista ”Don Quijote” (Premiul de
excelență „Eminescu la Oravița”, 2013)
Antologia „DISCURS DESPRE MELANCOLIE” (editura
Amalia Book Mitteleuropa, Oravița, 2014)
Antologia /debut în volum colectiv „PAŞI
ÎN CETATE” a Cenaclului literar „AntePortas” din Buzău (editura Rafet, 2014)
Revista „USCÂND O LACRIMĂ” – ediție de
colecție (Buzău, 2014)
Actualitatea buzoiană / Opinia Buzău
(cotidiene locale, 2014 / 2015)
Antologia „POLENIZARE” a Cenaclului
literar „AntePortas” Buzău (editura Editgraph, 2016)
Almanahul “DOR DE DOR” (Caracal, 2016)
Revista de cultură “13 PLUS” (nr. 183,
Bacău, 2016)
Antologia „DESCHIDE-MI, DORULE, POARTA”
(editura PIM, Iaşi, 2016)
Site-ul de cultură “LIBER SĂ SPUN” (poezia săptămânii, 30.12.2016)
Almanahul „RENAŞTEREA BUZOIANĂ” (2017)
Revista de cultură “ULYSSES” (anul II,
nr. 1-4, Oravița, 2017)
Revista „CARTELUL METAFORELOR” (octombrie
- decembrie, Buzău 2017)
Almanahul „SINTAGME LITERARE” (nr.
5(28), septembrie 2017)
Antologia „ANTE PORTAS - revistă de
cultură şi artă” a Cenaclului literar „AntePortas” Buzău (editura Editgraph, nr.
3, an III, 2017)
Premii literare:
Mențiune la Festivalul Internațional „ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL”, ed. a IX-a 2016
Premiul pentru volum de poezie în manuscris (oct. 2017), oferit de CLUBUL MITTELEUROPA, Ediție omagială „200 de ani de teatru în România. Teatrul Vechi Mihai Eminescu, Oravița, 1817-2017”
Copyright © 2017 Petruța Niță
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment