BORIS MARIAN MEHR

Citeam manuscrisul

M-am liniștit, aproape
că nu mai am nimic de pierdut,
Anii sunt la locul lor, stima și iubirea
Stau și ele undeva, ascunse,
Cărțile nevândute le-am donat
la un azil de bătrâni,
de ce să nu plece și ei fericiți,
cu o metaforă în gând?
Singura mea avere,
omul de lângă mine,
supraviețuiește cu mine,
cu iubirea dăruită unul altuia,
precum fructele culese-mpreună,
veți spune, vai ce idilic,
nu, cel mai înalt gând
este și cel mai simplu,
nu-l schimb nici pentru zece tratate
de filosofie kantiană și hegeliană
O nedumerire tot am,
cum va suporta pământul
atâta iubire și sete de ea?

Speranță

Pe fruntea mea alunecă un glonț,
Ca un melc însângerat,
Câte gloanțe nu și-au sfârșit drumul
În trupul fratelui, surorii noastre?
Fumul, ca o plasă subțire de păianjen
Îmi învăluie inima, seara vine la mine
Cu tălpile carbonizate, stelele mi se par cusute
Direct pe piele, de pe fruntea mea
Se desprinde zăpada însângerată,
Am purtat și eu martiri și mitraliere,
Vorbesc cu durerea inimii, curios cât de ușor
Se risipește celălalt trup, oare știu adevărul
Doar cei care mor, noi, cei de dincolo de zidul alb,
Nu știm nimic?
BRUSC, TOATE LUCRURILE

Brusc, toate lucrurile s-au ridicat
Împotriva mea, eram într-o închisoare a lucrurilor,
Se aruncau spre mine, mă loveau
Peste față, peste genunchi,
Mă simțeam bătrân de patru mii de ani,
Bătut cu pietre, hohote și chițăieli,
Plângeam în mine ca un câine,
Mă-mpiedicam, mă urmărea doar râsul,
Deși am jucat și am cântat și eu
La masa veseliei, port în spinare
Propriile erori, păcate,
Toți le-am purtat, unii le-au aruncat la ghenă,
Mi-a mai rămas doar cântecul șoptit,
Iubirea din ascunse amintiri,
Le cânt și cânt ființa din aceste cânturi,
Că om sunt eu, ca voi, oameni – lucruri.

Poem pentru nimeni

Nu poți trăi cu-nțelepciune, singur,
Cum strălucește soarele în linguri,
Ești vulture ori ești șarpe ori ești om,
Nu poți visa de te-adâncești în somn.

Iubesc, învăț, n-am încetat nicicând,
Până voi fi cenușă ori pământ,
Iar prin iubire-nvăț de două ori,
Primind lumina sunt luminofor.
Primind sărutul redevin bărbat,
Eu știu și nopțile în care m-ai visat.

Voce-n pustiu

Umblu-n pustiu,
Găsesc un izvor,
Vreau să-l sorb,
El se retrage, dispare,
Trece o pasăre-n zbor,
Este imaginația mea,
Aud o voce, „nu ești singur”, aud,
În jur nu este nimeni,
„unde ești?”, întreb,
„unde ești”, răspunde ecoul,
Eu sunt și vocea și izvorul,
Deasupra e cerul moral,
Cum zicea singuraticul Kant,
Pentru cine-s moral?
Pentru ce?
Orice pustiu are-un capăt.
La țărmul oceanului mă regăsesc,
Oceanul și oamenii, orașe, un vuiet.
Sunt sungur? Nu știu.
Un copil mă întreabă ce fac.
Nici asta nu știu.

Crimă

Rimă, crimă, o minciună
Este moartea cea străbună
Timpul are el un nume,
timpule, nebune.
Zilele pornesc la drum,
Anii tot adună scrum,
Îngeri urcă și coboară
Între cer-pământ, o scară
Iacobe, străbunul meu,
Cum te-alese Dumnezeu?
Ciclice-s schimbările,
Continente, mările.
Cad aleșii, vin aleșii,
Plopii înfloresc, cireșii,
Munca este chin și pace,
Bursa-i joc ce mult ne place.
Yes, I like and I love you,
One, two three, DADA, TATOO
Cap tăiat, cap tăiat
Ce-ai vorbit de te-au luat?
Capul joacă sus în țeapă,
Cine tace, acela scapă.

Orga nebună

Se ridică nebunia în două picioare,
țopăie, plânge cu lacrimi de crocodil,
e plină de sânge, poartă mănuși albe,
par niște aripi de rechin.
Nu este clipă de pierdut,
Se clatină zidurile, orga tot cântă
Orgolioasa orgă de lut,
O furie de undeva, de lângă.
La-li-lo-la, do-fa-mi-sol
Mă fugărește, latră la mine,
Ce e cu tine, în care rol
Încerci să te afirmi în lume?
Cine este organistul nebun,
Ba eu, ba tu, ba un intrus,
Ne cântă orga pe ultimul drum,
Orga-i tăcută, eu parcă-s dus.

Boris Marian Mehr (n. 19 noiembrie 1941): M-am convins de un lucru – între intenție și realizare este o prăpastie pe care nu o trec mulți. Sinceritatea, atât de importantă în viață nu ajută cu nimic în artă. Artistul poate să se supere. Cine știe ce este în mintea unui violonist genial? Poate nu este nimic în afara unei concentrări extraordinare asupra notelor. Asta este arta! Când iubești ceva sau pe cineva să nu întrebi De ce? În acel moment Dumnezeu se retrage.

Boris Marian Mehr s-a născut la 19 noiembrie 1941, în Rusia, regiunea Stavropol (Caucazul de Nord). A venit în România, în 1945, a absolvit liceul Sf.Sava, din București, în 1959, apoi studiile inginerești, în 1965, la Moscova. A debutat literar în anul 1968, cu versuri, în revista România literară, cu girul lui Geo Dumitrescu, apoi a publicat la Luceafărul (prezentări de Grigore Hagiu, Ilie Constantin). A obținut Premiul Cenaclului Nichita Stănescu în anul 1987. A publicat până acum șapte volume de versuri (la editurile Litera, Cartea Românească, Albatros, Ed. Nouă - Asociația Scriitorilor din București - lectori fiind, respectiv, Radu Albala, Florin Mugur, Georgeta Dimisianu, Horia Gârbea). A mai publicat trei volume de eseuri despre personalități și momente din istoria evreilor (la editurile Hasefer, Ed Nouă). De-a lungul timpului a colaborat cu numeroase reviste din țară și din străinătate și a fost redactor la mai multe publicații. În prezent face parte din colectivul de redacție al revistei Realitatea evreiască și al revistei internaționale de cultură Cervantes. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1994.

Dintre cărțile publicate menționăm:

Numele profesorului (1986)
Profesorul de fericire (1989)

Vocea profesorului (1993)

Mers în pustiu sau căutarea lui Dumnezeu (2005)

Dicționar sentimental (2006)

Adesea între ore solitare, 154 de sunete

Bazar oriental (p.I, p.II)
A bis sau a șaptea poartă (editura Nouă – Asociația Scriitorilor din București, 2008)

154 de Sunete (editura Granada, 2009)
Infernul de toate zilele (editura Granada, 2011)

Intre infern și paradis - Opera Omnia - Poezie contemporană (colecție
coordonată de Cassian Maria Spiridon, editura Tipo-Moldova, 2013)

Publicări în volume colective și antologii:

Antologia poemului fantastic contemporan Cerul de Jos (volum îngrijit de Mihail Grămescu, editura Virtuală, 2013)

Balaurul și Miorița (volum coordonat de Mihai Grămescu)

Bal la Palat (editura Granada)

Antologiile Cronopedia, Confluențe lirice ș.a.

Aprecieri critice:

Dicționarul General al Literaturii Române (editura Academiei, coordonator Eugen Simion, 2008)

Dicționarul Scriitorilor Români (Cluj, autor Aurel Sassu)

Dicționarul Scriitorilor Români de azi (Iași, Boris Crăciun, Daniela Crăciun, 2011)

Istoriile literare ale lui D. Micu, H. Zalis, Marian Popa
Articole în reviste: Alex Stefănescu (Flacăra), Gh. Grigurcu (Steaua), H. Zalis (Contemporanul), ș.a.

Citește mai multe poezii aici: Boris Marian Mehr - Plouă în inima mea

Blog personal: Boris Marian - Mehridiane: poezie, proză, articole, eseuri

Copyright © 2017 Boris Marian Mehr

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.