ECATERINA ȘERBAN

Poet Sibiu














Fără de timp...

Mai știi, suflete?...
Era un timp care ne-a adunat
printr-o simplă și caldă
strângere de mână
și inima scria cu toate degetele de apă
cercuri vii cu irizări de curcubeu
ce pulsau atât de libere
în verdele iubirii.

Mai știi, suflete?
Era un timp pe care nu-l măsurau
nici unul din ceasurile pământești,
iar trupurile noastre se-nlănțuiau
în trunchiul aceluiași pom
și anii erau doar inele de inimi
iar sevă era iubirea
ne-ntinată.

Mai știi, suflete?
Era doar un timp al nostru
pe care nu-l cedam nicicum beznei
de bună voie
și ne lăsam purtați de val - suflete contopite
inundați peste genunchii firii
de baia de lumină
a aceluiași soare.

Desigur că știi...
Acum, prezentul stăpânește amintirea
și doar brațul vântului ne mai ține
pe ramul fragil de vis
și stelele cântă-n cor – Sonata lunii_
și printr-o nișă abia vizibilă
eliberați de teluric
vom umple vidul tot împreună!


Au crescut...

Au crescut atâtea goluri
între noi - suflete...
și ne putem face chiar punți
când ne hotărâm să ardem
asfințiturile
din fumul bucuriei
fără de rod...

Angoase pândesc de după nori
și apar înainte de ploaie
fulgere crescute din:
nonsensuri ipocrite,
din ne-mpliniri,
când mângâi întristarea iubirii
și-o apăr de frigul cosmic...

Au crescut atâtea goluri
între noi – suflete,
iar tăcerea
asurzește o singurătate
când un gând rătăcit încă în vis
desenează obsedant
punți de iubire!

Volum de poezie


În dar îți dau...

În dar, suflete, îți dau cuvintele-mi puține,
Ca să-ți cuprind dorul într-un poem!
Am colindat în vremi pădurile cu tine
Și te-am sorbit izvor și te mai chem...

Pe-aici luceferii mai strălucesc în vină
Și noaptea îi trimite la fereastră.
De ce tereștrii -și caută o veche vină,
Când doar iubirea este viața noastră?

Iar tu, ai ieșit din lumea cea făr- de-nțeles
Și poate ne-ai uitat aici... cu toții.
Genunile poate mai plâng iubiri în eres,
Dar câți o vom avea în ceasul morții?

Iubirea-i o expresie nepământeană,
Sau poate fi un chin desăvârșit,
Când n-o poate-nțelege forma profană,
Că-i doar izvor de viață-n infinit.

În dar, suflete, îți dau cuvintele-mi puține
Și-o să te poarte sufletu-mi mereu
În pas mare de cer cu cântece divine
Și-n pas de lut ostovitor și greu.


Scriitor Sibiu
Ecaterina Șerban (nume de autor Katy Șerban): membră a Cenaclului ”George Topîrceanu” din Sibiu din 2009 și colaboratoare a revistei ”Rapsodia” - patronată de Cercul Militar Sibiu - care apare lunar. Se definește ca fiind o mare iubitoare de poezie și sensibilă la tot ce este frumos în rolul nostru de co-creator pentru a dărui plăcerea: privirii, auzului și mai ales ca balsam pentru suflete!”

A publicat versuri în volumele colective:

Piramida sufletului (ed. Saglo, Sibiu, 2010-2015)
Vama Literară (București, 2010)
Poezia iubirii (Arta conversației) (ed. Măiastra, Târgu Jiu, 2012)
Infinitul iubirii (ed. Măiastra, Târgu Jiu, 2013)
Sărutul iubirii (ed. Măiastra, Târgu Jiu, 2014
Nemuritorii cuvintelor (Popasuri cuturale) (ed. Studis, Iași, 2014)
Prietenii poetice (ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2017)
Damele Metaforei - (e-Creator) (ed.Ceconi, Baia Mare)

Volume publicate:

Jurnalul unei Metafore (Editura ArhipArt, Iași, 2011)
Esențe de zbor (Editura Cenaclul de la Păltiniș, 2013)
Flăcări târzii (Editura Danimar, Deva, 2015)
Dincolo de profan (Editura Salgo, Sibiu, 2015)
Clipă de eternitate (e-Creator) (Editura Ceconi, Baia Mare, 2017)
Eu, tu și-o aripă frântă-n cer (e-Creator) (Editura Ceconi, Baia Mare, 2017)
 
Copyright © 2017 Ecaterina Șerban
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.



Un produs Blogger.