TEODOR SCARLAT

Zig-zag

tăcerea îngenunchiată
în această singurătate
e logodnica ucisă în câmpul serii?

o, mărgele risipite în grădina oceanului

se rostogolesc

ca o simfonie de culori

în pictura acestei nedumeriri

și biciul stelelor

te mână ca pe o flacără vrăjită

din scorburile ochilor mei goi

adună-ți pașii pierduți în urmă:

cineva te pândește la colțul nopții.

(“Frize” – martie 1934)

La fântânile Babilonului

La fântânile Babilonului,

sub zări închise –

când amurgul sângera’ntre spini –

am poposit cu turma mea de vise:

un viscol care geme’ntre ruini.

dar n’am cântat tropare,

sub cerul trist și greu –

și nici aripa frântă a sborului senin,

deși simțeam, deasupră-mi –

cum moare un dumnezeu,

iar jos, înfiorarea unui pămând strein.

Cuprinsul zilei albe,

ca un imens ghețar –

la sân l-am strâns mai aprig

și am crezut un far

lumina, lângă care eu tremuram de frig.

De aceea poate cerul,

cu soare cald și mult –

îmi pare astăzi sus și-atât de strâns...

o, la fântânile Babilonului

de-atâtea ori am stat și-am plâns,

că glasul meu de-atunci, și-acum l-ascult.

(“Pagini literare” – 15 septembrie 1935)

Dialog din “Faust”

Margareta:

Din orice parte-aș vrea să te culeg,

să mi te prind buchet în cingătoare –

ori sufletului – fundă – să te leg.

simt teama cum mă’nvăluie’n răcoare.

Și doar de tine îmi svonește luna,

când mă petrece seara la fântână –

dar negre gânduri vin întotdeauna

și-mi tremură cu inima de mână.

Faust:

Desprinde-mă din svonuri, de mă vrei

să-ți mângâi ale trupului ninsori,

dar cupa îndoielii să n’o bei

de vreme ce mai fâlfâi pe comori.

Și de va fi – în ziua de-asfințit –

să mă aleg mai luminos din rău,

rămâi! – voi zice clipei de iubit

și-am să’ngenunchi învins de lutul tău.

(“Pagini literare” – decembrie 1937)

Interior

Nu mai culegi tomnatice palori

pentru albumul tău de amăgiri,

când pâlpâie lumina de culori

și-aleargă ploaia sure năluciri…

În odăița ta cu scoarțe vechi,

pe care genoveve de lumină

au adormit cu lâna în urechi,

te’mbeți de amintiri și naftalină.

Și când îndoi un braț de catifea,

să răscolești sertare aromate

bunicul din perete – în giubea –

ți’ntinde biblii de singurătate.

(“Lanuri” – nr. 5-6 din 1937)

Așa va fi

Știu bine că o să mă doară

tristețea ta de pasăre rănită

când fiecare nouă primăvarâ

mi te-o aduce’n gând, mai ofilită.

Și dacă vreodată voiu spune

sufletului, pentru alint –

că nu-mi mai vii în gând și’n rugăciune

o să-mi pară rău că mă mint!

Așa va fi și apoi uitarea ca un val,

despărțind două corăbii plecate…

nopțile vechi s’or aduna pe mal

cu brațele în rugă’mpreunate.

(“Lanuri” – nr. 5-6-7 din 1939)

Bărăganul

Cântec de holde, veche câmpie

Te-ascunde’nserarea târzie,

Ca pe o monetă cu care

Și-ar cumpăra pâine și sare,

Când tu împrăștii, în țară nouă,

Nopțile tale de rod și de rouă

Și scuturi din soare chervane,

Cu aur și fete morgane

Răzoarele tale de bălării

Împroașcă zorile cu ciocârlii

Și’n fiecare glonte viu, tu pui

O rugăciune caldă-a lanului,

Să se îndure apele surori

Să-ți dea mătase’n linii și viori.

(“Revista Fundațiilor Regale” – 1 august 1942)

Teodor Scarlat (n. 6 octombrie 1907, d. 18 decembrie 1977): Poet și prozator român. Studiile liceale le-a început la Ploiești în 1923, le-a întrerupt un timp datorită lipsei resurselor materiale, și le-a încheiat în București. A fost pe rând ucenic într-un atelier mecanic, învățător suplinitor (1929), secretar de redacție la Revista scriitoarelor și scriitorilor români  și la revista Fotbal (1934), secretar de presă la Teatrul Național din București (1938), colaborator la Radio, secretar literar la diverse teatre: Tineretului, Nottara, Creangă (după 1950). A publicat în revistele literare Convorbiri literare, Familia, Bilete de papagal, Cuvântul liber, Frize, Lanuri, Pagini literare, Viața literară, Vremea etc. Teodor Scarlat mărturisea în anul 1942 cu ocazia publicării volumului de versuri “Ora de sbor”: “nu voi mai scie decât despre dragoste și suferință, ele sunt toată esența artei”.

Opere:

Claviaturi, Tipografia Bucovina I.E. Toroţiu, Bucureşti, 1936
Viaţa la-ntâmplare, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1938 (roman)
Floarea reginei, Bucureşti, 1939
Ora de zbor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1940
Vatra magilor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1943
Poeme, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1969
Dicteuri pentru fantoma ta, Editura Litera, Bucureşti, 1972
Nopţile din Underground, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1972