"" LUDMILA VÂRLAN TURCU - PARNAS XXI

LUDMILA VÂRLAN TURCU
















GUSTUL DRAGOSTEI

Zile trec, vremea se schimbă,
Ce e spumă se topeşte,
Numai dragostea se plimbă
Peste ani şi tot vrăjeşte.

Numai dragostea-i aceeaşi,
Arde-n veşnică văpaie,
Nici o brumă n-o atinge,
N-o îneacă nici o ploaie.

Şi mereu te ţine-n patimi,
Când amară, când dulcie,
Ba te-aruncă-n râu de lacrimi,
Ba-n vârtej de gingăşie.

De-i amară te umbreşte,
Te cuprinde-n nori de gheaţă,
Dulce de-i te păcăleşte
Şi nu poţi s-o vezi la faţă.

Ştii, că cea adevărată
Deseori e lângă tine.
Tu, de dor împovărată,
Tot gândeşti că încă vine.

Uneori o viaţă-ntreagă
Aşteptăm ca pe-o minune
O iubire să ne-aleagă,
Să ne prindă în cunună.

Volumul de debut: "...Vreau o floare să fiu"
Editura Grafema Libris - Chișinău - 2013

















TE CAUT

Plecat-ai și casa-i pustie,
Pustiu e și sufletul meu,
E rece cafeaua dulcie
Ca urma sărutului tău.

Te caut în foșnet de frunze,
În ploaia ce curge uşor,
În vântul ce vine s-alunge
O ultimă şoaptă de-amor.

Te caut în vraja-nserării,
În soarele-apus după deal,
Te caut în lună și-n stele,
În apa purtată de-un val.

Te caut în zâmbet și-n lacrimi,
În murmurul lin de izvor,
Te caut în ziuă și-n noapte,
Te caut, te caut cu dor.


CÂNTĂ-MI

Cântă-mi un cântec de leagăn
Doar pentru mine aparte,
Roagă-te vântului reavăn
În adieri să mi-l poarte.

Spre depărtarea ceţoasă
Fără de străzi şi adrese
Unde tristeţea noroasă
Fir de păianjen îmi ţese.

Pune-mi sărutul pe ochii
Care-au uitat mângâierea
Să se adune toţi stropii
Într-un izvor de plăcere.

Îmbrăţişează tăcerea
Să nu se teamă în noapte,
Să se topească ca mierea
În ale inimii şoapte.


ALINTĂ-MI SUFLETUL...

Când firul drumului se pierde-n timp
Și nu mă plouă stele căzătoare
Alintă-mi sufletul cu flori de câmp,
Dă-mi frumusețea lor nepăsătoare.

Culege-le mănunchi în dimineață
De mângâierea lunii sărutate.
Presoară-mă! Să-mi fie dor de viață
Când inima pe-un alt acord se zbate.

Răsfiră-le mireasma-ncântătoare
Pe gându-mi ostenit și-aproape tâmp,
Dă-mi libertatea lor învietoare,
Alintă-mi sufletul cu flori de câmp.


Ludmila Vârlan Turcu:  Născută la 12 august 1960 în satul Isacova, județul Orhei, Republica Moldova într-o familie de intelectuali a lui Vasile și Parascovia Vârlan. Absolvește școala medie din satul natal în anul 1977 după care își urmează studiile la Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Litere, limbă și literatură rusă. După absolvirea Universitătii in anul 1982 se intoarce în satul de baștină unde activează ca profesoară in școală până în anul 1999. În acest timp se căsătorește cu Iurie Turcu având împreună patru copii. Începe să scrie versuri târziu, în anul 2011, când pentru prima dată vine în Italia, la Veneția.  Așterne pe hârtie toate trăirile unei ființe zbuciumate  mistuite de dor și tristețe. În vara anului 2012 se întoarce acasă, în Moldova, cu un braț de poezii pe care în mai 2013 le unește în prima carte de autor cu titlul “Vreau o floare să fiu” publicată la editura Grafema Libris din Chișinău cu susținerea familiei și a domnului Tudor Colac, cunoscut etnolog, doctor în filologie, om de artă populară. Peste un an revine in Italia. Descoperă Veneția, acest colțișor de rai unde trecutul e împletit în prezent, unde fiecare piatră clădită își are povestea sa.  Aici se naște ciclul de poezii “Dor de Veneția” ce cuminte își așteaptă rândul să devină o carte. În iarna anului 2015, fiind iarăși în Italia pentru un timp scurt, începe să publice pe pagina personală de pe platforma socială Facebook primele poezii. 

La invitația doamnei Corina Mihaela Soare și a domnului Cristian Gruițoiu participă în trei antologii de poezie: “Gânduri dintre anotimpuri”, ”Fel de fel de stihuri” vol.1 și “Surâsuri în alb-negru”. Este coautor în “Antologia  Prieteniei”, coordonator Mirela Minuța Alexa. Din decembrie 2016 la propunerea domnului Constantin Nicolae Gavrilescu și a doamnei Eugenia Enescu Gavrilescu începe o colaborare fructuoasă cu revista literară ”Amprentele sufletului” unde este menționată cu diplome de excelență și popularitate. În martie 2017 publică 10 poezii în paginile revistei de cultură și spiritualitate universală “Regatul cuvântului” cu suportul doamnei Mirela Minuța Alexa și a domnului Nicolae Negulescu, fondator, director și redactor-șef al acestei reviste.

Copyright © 2017 Ludmila Vârlan Turcu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Un produs Blogger.