LUDMILA VÂRLAN TURCU
Zile
trec, vremea se schimbă,
Ce
e spumă se topeşte,
Numai
dragostea se plimbă
Peste
ani şi tot vrăjeşte.
Numai
dragostea-i aceeaşi,
Arde-n
veşnică văpaie,
Nici
o brumă n-o atinge,
N-o
îneacă nici o ploaie.
Şi
mereu te ţine-n patimi,
Când
amară, când dulcie,
Ba
te-aruncă-n râu de lacrimi,
Ba-n
vârtej de gingăşie.
De-i
amară te umbreşte,
Te
cuprinde-n nori de gheaţă,
Dulce
de-i te păcăleşte
Şi
nu poţi s-o vezi la faţă.
Ştii,
că cea adevărată
Deseori
e lângă tine.
Tu,
de dor împovărată,
Tot
gândeşti că încă vine.
Uneori
o viaţă-ntreagă
Aşteptăm
ca pe-o minune
O
iubire să ne-aleagă,
Să
ne prindă în cunună.
TE
CAUT
Plecat-ai
și casa-i pustie,
Pustiu
e și sufletul meu,
E
rece cafeaua dulcie
Ca
urma sărutului tău.
Te
caut în foșnet de frunze,
În
ploaia ce curge uşor,
În
vântul ce vine s-alunge
O
ultimă şoaptă de-amor.
Te
caut în vraja-nserării,
În soarele-apus după
deal,
Te
caut în lună și-n stele,
În
apa purtată de-un val.
Te
caut în zâmbet și-n lacrimi,
În
murmurul lin de izvor,
Te
caut în ziuă și-n noapte,
Te
caut, te caut cu dor.
CÂNTĂ-MI
Cântă-mi
un cântec de leagăn
Doar
pentru mine aparte,
Roagă-te
vântului reavăn
În
adieri să mi-l poarte.
Spre
depărtarea ceţoasă
Fără
de străzi şi adrese
Unde
tristeţea noroasă
Fir
de păianjen îmi ţese.
Pune-mi
sărutul pe ochii
Care-au
uitat mângâierea
Să
se adune toţi stropii
Într-un
izvor de plăcere.
Îmbrăţişează
tăcerea
Să
nu se teamă în noapte,
Să
se topească ca mierea
În
ale inimii şoapte.
Când
firul drumului se pierde-n timp
Și
nu mă plouă stele căzătoare
Alintă-mi
sufletul cu flori de câmp,
Dă-mi
frumusețea lor nepăsătoare.
Culege-le
mănunchi în dimineață
De
mângâierea lunii sărutate.
Presoară-mă!
Să-mi fie dor de viață
Când
inima pe-un alt acord se zbate.
Răsfiră-le
mireasma-ncântătoare
Pe
gându-mi ostenit și-aproape tâmp,
Dă-mi
libertatea lor învietoare,
Alintă-mi
sufletul cu flori de câmp.
Ludmila Vârlan Turcu: Născută la 12 august 1960 în satul Isacova,
județul Orhei, Republica Moldova într-o familie de intelectuali a lui Vasile și
Parascovia Vârlan. Absolvește școala medie din satul natal în anul 1977 după
care își urmează studiile la Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de
Litere, limbă și literatură rusă. După absolvirea Universitătii in anul 1982 se
intoarce în satul de baștină unde activează ca profesoară in școală până în
anul 1999. În
acest timp se căsătorește cu Iurie Turcu având împreună patru copii. Începe
să scrie versuri târziu, în anul 2011, când pentru prima dată vine în Italia,
la Veneția. Așterne pe hârtie toate
trăirile unei ființe zbuciumate mistuite
de dor și tristețe. În vara anului 2012 se întoarce acasă, în Moldova, cu un
braț de poezii pe care în mai 2013 le unește în prima carte de autor cu titlul
“Vreau o floare să fiu” publicată la editura Grafema Libris din Chișinău cu
susținerea familiei și a domnului Tudor Colac, cunoscut etnolog, doctor în
filologie, om de artă populară. Peste
un an revine in Italia. Descoperă Veneția, acest colțișor de rai unde trecutul
e împletit în prezent, unde fiecare piatră clădită își are povestea sa. Aici se naște ciclul de poezii “Dor de
Veneția” ce cuminte își așteaptă rândul să devină o carte. În iarna anului 2015, fiind iarăși în Italia pentru un
timp scurt, începe să publice pe pagina personală de pe platforma socială
Facebook primele poezii.
La
invitația doamnei Corina Mihaela Soare și a domnului Cristian Gruițoiu
participă în trei antologii de poezie: “Gânduri dintre anotimpuri”, ”Fel de fel
de stihuri” vol.1 și “Surâsuri în alb-negru”. Este coautor în “Antologia Prieteniei”, coordonator Mirela Minuța Alexa. Din
decembrie 2016 la propunerea domnului Constantin Nicolae Gavrilescu și a
doamnei Eugenia Enescu Gavrilescu începe o colaborare fructuoasă cu revista
literară ”Amprentele sufletului” unde este menționată cu diplome de excelență
și popularitate. În martie 2017 publică 10 poezii în paginile revistei
de cultură și spiritualitate universală “Regatul cuvântului” cu suportul
doamnei Mirela Minuța Alexa și a domnului Nicolae Negulescu, fondator, director
și redactor-șef al acestei reviste.
Copyright © 2017 Ludmila Vârlan Turcu
Utilizarea integrală sau
parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment