FILIP BRUNEA

















Expediţie


La dreapta Miss e oceanul hidropic
(Probabil fiindc'ă mâncat mult peşte)
Pând revin pune ciorapii pe ecuator
Să se usuce.
Eu mă duc să vânez negrii
(Stau ascunşi, dar îi recunosc după guler).
Şeful deşi are păr de pene
Nu consumă lăcuste
Nici engleji.
Ca şi Louis XV. Doarme în fiece seară
In alt copac
Toti morţii - în afară de noi - îi aparţin.
(Bucata aia de picior e nevasta lui.)
Când ţi-e foame Miss
Nu te jena.
Negrii sunt foarte albi la gust.

Cazino

Femei beau marea cu paiul
Toţi delfinii sunt in haină de seară
In oglinzi chelnerii îşi oferă reciproc Malaga
Pe terasă, farul fricţionează tâmpla baronului.

Filip Brunea


Basso-relief

Fiindcă era prea de dimineaţă peşterile căscau de nesomn
lupii flămânzi umblau cu coastele cusute cu aţă albă
şi esti silit să spui fiecărui pom -  prea iubite dornn
când de jur-împrejur pădurea e făcuta din lemn de privighetoare.

Fără îndoială,
dacă aşi face săpături în tine -
aşi găsi următoarele articole:
sticlă sterilizată, gravuri în os, seminţe de păun
şi văi;
pe dinăuntru renii ciopliţi în glas iţi freamătă
iar pentru solemnitate,
viţeii cu gâtul tăiat
au tăcut la semnal - toţi deodată.

Trecem mai departe.
Ochiul creşte'n sus ca floarea soarelui, părul e risipit pe deal
cocoşi de puşca vorbesc în preajma judeţului
şi din mers genunchiul s'a rostogolit din pleoapă până'n mal.

Iţi arăt,
uite sticleţii veseli ca elevii de la Belle-arte
prin degete drumul şi noaptea se umplu de pietriş
vegetaţia urcă în munţi cu văzduhul pe mâini
In desenele de piatră zimbrii domnitorului de aici, se adapă
să trecem peste toaleta locului cu oglinzi şi griş.

Câmpul rupt pe flori stă întins pe spate
părul tăiat ca tutunul, fruntea deschisă'n portieră
păsările citesc ca studenţii prin excursii
iar când ochiul tău blond aleargă în mine ca într'o colivie
In pădure mai încolo vântul îndoaie lemnele cu mâna.

II

Aici începi dimpotrivă,
pe culme brazii recruţi alergau în loc
In Lisabona unde e revoluţie macii cresc pe stradă
dealul mai face un pas şi iarăşi stă
primăvara se uită împrejurul ei
şi pe câmp vitele umplute dinadins cu lapte
miros mai departe planeta.

Târziu - cerul e învelit cu piei de lună
aerul întins pe arbori s'a uscat ca rufele
iată-ţi frumos orânduite rinichii rozi şi celelalte ustensile
dedesubtul tău.

Şi mai târziu
glasu-mi dispare sub urechi ca lancu Jianu după codrii
întunericul plezneşte în iarbă
îngerii mă bat peste pulpe
în ocol pământul duce ca ţărăncile oceanele pe cap
şi unul câte unul, în drumul lor -
plopii încep încet să fiarbă.


(poezii publicate în revista "Integral" numerele iun.- iul. 1927)




Filip Brunea
văzut de M. H. Maxy
Filip Brunea

Filip Brunea-Fox (n.1898, Roman, d.1977, Bucureşti) a fost pseudonimul literar al lui Filip Brauner. A fost Unul din cei mai cunoscuţi reporteri interbelici, de origine evreiască, cel care, alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc. A scris numeroase reportaje literare publicate în presa interbelică. Este autorul carţii Orasul măcelului (Jurnal al rebeliunii legionare din 1941 din Bucureşti) publicată în 1944. A realizat un număr însemnat de fotografii având ca tema socială situaţia evreului în România.
A colaborat la 75 H.P., Unu şi Punct şi a fost unul dintre editorii principali ai revistei Integral.


Niciun comentariu

Un produs Blogger.